977 matches
-
o veritabilă încercare existențială. O dată stabilite aceste câteva repere indispensabile, putem reveni la cele trei sensuri ale figurii Anticristului pe care le‑am menționat mai devreme. Anticristul vrăjitor eshatologic În scurta introducere la capitolul consacrat lui Origen din antologia despre Anticrist, Fausto Sbaffoni notează: „Anticristul pierde, în opera lui Origen, orice caracteristică a unui personaj concret și real; lipsit astfel de dimensiunea eshatologică, el este considerat doar un simbol al opoziției față de adevăr”. În cele ce urmează vom nuanța afirmația cercetătorului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
O dată stabilite aceste câteva repere indispensabile, putem reveni la cele trei sensuri ale figurii Anticristului pe care le‑am menționat mai devreme. Anticristul vrăjitor eshatologic În scurta introducere la capitolul consacrat lui Origen din antologia despre Anticrist, Fausto Sbaffoni notează: „Anticristul pierde, în opera lui Origen, orice caracteristică a unui personaj concret și real; lipsit astfel de dimensiunea eshatologică, el este considerat doar un simbol al opoziției față de adevăr”. În cele ce urmează vom nuanța afirmația cercetătorului italian arătând că poziția
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dogmatic și caricatural, de care va fi acuzat de‑a lungul timpului, ci este caracterizată de o extremă deschidere și de o reală „politropie”, redefinindu‑se în funcție de contextul ales și de auditoriul vizat. Astfel, în Contra Celsum, scriere polemică și apologetică, Anticristul apare ca vrăjitor cu pretenții mesianice și, în același timp, ca personaj eshatologic, scopul urmărit aici de Origen fiind cu totul altul decât în cazul Comentariului la Evanghelia după Matei de care ne vom ocupa în partea a doua a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cazul Comentariului la Evanghelia după Matei de care ne vom ocupa în partea a doua a acestui capitol. Una dintre cele mai grave acuzații lansate în repetate rânduri de Celsus împotriva creștinilor este caracterul vrăjitoresc al „pseudoreligiei” lor. Trimiterile la Anticrist apar în contexte în care se ridică problema originii divine a minunilor săvârșite de Isus, precum și a argumentelor filozofice și teologice ale existenței diavolului. În ochii lui Celsus, Isus nu este decât un vrăjitor, printre mulți alții din vremea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
numelui lui Cristos. Numele lui Cristos posedă o asemenea putere, încât își păstrează eficacitatea chiar și atunci când este rostit de nelegiuiți. Tocmai acești „nelegiuiți”, care îndrăznesc să uzurpe numele lui Cristos pentru a săvârși false minuni, sunt numiți de Origen „anticriști”: „Vrăjitorii nu sunt anticriștii despre care Cristos îi avertizează pe ucenici; anticriștii sunt vrăjitori care îndrăznesc să uzurpe numele lui Cristos. Căci este posibil ca cel care invocă numele său, sub impulsul vreunei puteri necunoscute, să pretindă că este Cristos
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Cristos posedă o asemenea putere, încât își păstrează eficacitatea chiar și atunci când este rostit de nelegiuiți. Tocmai acești „nelegiuiți”, care îndrăznesc să uzurpe numele lui Cristos pentru a săvârși false minuni, sunt numiți de Origen „anticriști”: „Vrăjitorii nu sunt anticriștii despre care Cristos îi avertizează pe ucenici; anticriștii sunt vrăjitori care îndrăznesc să uzurpe numele lui Cristos. Căci este posibil ca cel care invocă numele său, sub impulsul vreunei puteri necunoscute, să pretindă că este Cristos, să pară că împlinește
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
păstrează eficacitatea chiar și atunci când este rostit de nelegiuiți. Tocmai acești „nelegiuiți”, care îndrăznesc să uzurpe numele lui Cristos pentru a săvârși false minuni, sunt numiți de Origen „anticriști”: „Vrăjitorii nu sunt anticriștii despre care Cristos îi avertizează pe ucenici; anticriștii sunt vrăjitori care îndrăznesc să uzurpe numele lui Cristos. Căci este posibil ca cel care invocă numele său, sub impulsul vreunei puteri necunoscute, să pretindă că este Cristos, să pară că împlinește fapte asemănătoare cu cele săvârșite de Cristos sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
starea privilegiată”. În sens figurat, „oricine a ales răutatea și își conformează viața împlinind cele potrivnice virtuții este un Satan” (6, 44). În prelungirea acestor considerații despre bine și rău, în general, și despre diavol, în special, intervin considerațiile despre Anticrist, prezente în capitolele 45 și 46. Celsus respinge nu numai doctrina despre diavol, ci și credința în venirea Anticristului. În ochii lui Origen, diavolul și Anticristul sunt cele două fețe ale aceleiași medalii. Scurtul excurs anticristologic are ca punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Satan” (6, 44). În prelungirea acestor considerații despre bine și rău, în general, și despre diavol, în special, intervin considerațiile despre Anticrist, prezente în capitolele 45 și 46. Celsus respinge nu numai doctrina despre diavol, ci și credința în venirea Anticristului. În ochii lui Origen, diavolul și Anticristul sunt cele două fețe ale aceleiași medalii. Scurtul excurs anticristologic are ca punct de plecare un verset din Proverbe: „Cum un chip nu seamănă cu altul, tot astfel nu seamănă nici inimile oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
despre bine și rău, în general, și despre diavol, în special, intervin considerațiile despre Anticrist, prezente în capitolele 45 și 46. Celsus respinge nu numai doctrina despre diavol, ci și credința în venirea Anticristului. În ochii lui Origen, diavolul și Anticristul sunt cele două fețe ale aceleiași medalii. Scurtul excurs anticristologic are ca punct de plecare un verset din Proverbe: „Cum un chip nu seamănă cu altul, tot astfel nu seamănă nici inimile oamenilor” (27,19). Ce vrea să spună, se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
multe trepte a binelui și o alta, la fel de diversificată, a răului. Personificarea binelui este Isus, Fiul lui Dumnezeu, „izvor nesfârșit de transformare, de vindecare și de îmbunătățire pentru neamul omenesc” (6, 45); personificarea extremă a răului este dușmanul lui Cristos, Anticrist, „fiul diavolului”. Profeții au anunțat venirea celor doi, pentru binele tuturor credincioșilor. Strategia răului este de a acționa totdeauna incognito. Potrivit spuselor lui Origen, Anticristul își va ascunde identitatea sub masca semnelor și minunilor pe care le va săvârși: „Fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de îmbunătățire pentru neamul omenesc” (6, 45); personificarea extremă a răului este dușmanul lui Cristos, Anticrist, „fiul diavolului”. Profeții au anunțat venirea celor doi, pentru binele tuturor credincioșilor. Strategia răului este de a acționa totdeauna incognito. Potrivit spuselor lui Origen, Anticristul își va ascunde identitatea sub masca semnelor și minunilor pe care le va săvârși: „Fiind propriu răului, ca răutatea să se răspândească peste măsură, luând chipul binelui, cel rău este înconjurat de semne și minuni mincinoase prin conlucrarea cu diavolul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Φ0:γ ℘∀ 6∀ℜ ϑΞΔ∀ϑ∀ 6∀ℜ ∗Λ<ς:γ4Η Ργβ∗≅ΛΗ)” (6, 45). Origen se străduiește să vorbească în stilul lui Celsus, adică cel al unui medio‑platonician rafinat și tradiționalist. Din acest motiv, el îl asimilează pe „anticrist” unui vrăjitor ((≅0ϑΖΗ), săvârșitor de minuni mincinoase, personaj detestat într‑un astfel de mediu „luminat” și raționalist. Cu toate acestea, caracterul eshatologic al lui Anticrist este afirmat cu claritate în capitolul 46, în care Origen se mulțumește să reproducă două
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cel al unui medio‑platonician rafinat și tradiționalist. Din acest motiv, el îl asimilează pe „anticrist” unui vrăjitor ((≅0ϑΖΗ), săvârșitor de minuni mincinoase, personaj detestat într‑un astfel de mediu „luminat” și raționalist. Cu toate acestea, caracterul eshatologic al lui Anticrist este afirmat cu claritate în capitolul 46, în care Origen se mulțumește să reproducă două mărturii scripturistice deja clasice în mediile creștine: 2Tes. 2,1‑12 și un fragment din Dan. 7. El admite că Pavel ascunde anumite lucruri (are
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mediile creștine: 2Tes. 2,1‑12 și un fragment din Dan. 7. El admite că Pavel ascunde anumite lucruri (are în vedere, probabil, problema spinoasă a katechonului), dar le face cunoscute pe cele mai importante: modul, data și motivul venirii Anticristului. Înainte de Pavel, profetul Daniel dezvoltase deja o schiță a succesiunii imperiilor din vremea sa și până la sfârșitul lumii, accentuând figura ultimului împărat‑tiran. Pentru subiectul nostru, această anticristologie sumară, rudimentară chiar, nu prezintă nici un interes. Ea ajunge să dobândească însă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tiran. Pentru subiectul nostru, această anticristologie sumară, rudimentară chiar, nu prezintă nici un interes. Ea ajunge să dobândească însă o înaltă semnificație prin situarea în contextul său originar, cel al unei polemici interreligioase. Trimiterea pe care o face Celsus la personajul Anticristului, „fiu al diavolului”, denotă o anumită celebritate de care se pare că se bucura mitul nostru la sfârșitul secolului al II‑lea, chiar și în afara comunităților creștine. Într‑adevăr, Discursul adevărat apărea cu câțiva ani înainte de publicarea cărții a V
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ideologia” adversarilor. Răspunsul pe care i‑l dă Origen, către jumătatea secolului al III‑lea, fără a fi spectaculos, adaugă totuși o nuanță destul de importantă dosarului nostru, punându‑ne, pentru prima dată, în fața unei abordări apologetice foarte ferme a figurii Anticristului. Anticristul antilogos și pseudoexeget Origen adresează un discurs cu totul diferit fraților săi creștini. Textul, de care ne vom ocupa în paginile următoare, se află în Comentariul la Evanghelia după Matei și a fost păstrat, în fragmente, în greacă, și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Și răspunzând Isus le‑a zis: «Luați aminte să nu vă amăgească cineva. Că mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Cristos! Și pe mulți vor amăgi»”. Origen prezintă mai întâi sensul literal, acceptat de cei care simpliciter intelligunt: anticriștii vor pretinde că sunt Cristos însuși, prin minunile săvârșite și prin discursurile mincinoase. Apariția lor este situată într‑un viitor nedefinit. Cealaltă interpretare, anagogică, este rezultatul confruntării pasajului de la Mt. cu 1In. 2,18: „...precum ați auzit că vine anticrist
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sunt Cristos însuși, prin minunile săvârșite și prin discursurile mincinoase. Apariția lor este situată într‑un viitor nedefinit. Cealaltă interpretare, anagogică, este rezultatul confruntării pasajului de la Mt. cu 1In. 2,18: „...precum ați auzit că vine anticrist, iar acum mulți anticriști s‑au arătat; de aici cunoaștem noi că‑i ceasul de pe urmă”. Cele două pasaje vorbesc de „mai mulți anticriști”, dar se disting prin faptul că primul îi situează în viitor, iar ultimul în prezent. Această lectură intertextuală i‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
anagogică, este rezultatul confruntării pasajului de la Mt. cu 1In. 2,18: „...precum ați auzit că vine anticrist, iar acum mulți anticriști s‑au arătat; de aici cunoaștem noi că‑i ceasul de pe urmă”. Cele două pasaje vorbesc de „mai mulți anticriști”, dar se disting prin faptul că primul îi situează în viitor, iar ultimul în prezent. Această lectură intertextuală i‑a sugerat exegetului o nouă pistă. În opinia lui Origen, Ioan aduce o lămurire textului lui Matei, în sensul că elimină
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sensul că elimină posibilitatea unei interpretări literale a pasajului. Căci, afirmă alexandrinul, în epoca Apostolilor, nu au existat decât doi falși mesia: Dositei al Samariei și Simon Magul, cel din urmă menționat de FA (8,9 sq.). Drept urmare, expresia „mulți anticriști” din fragmentul ioanic nu are nici un temei istoric. Ea trimite la ceva diferit, nu la o realitate istorică, ci la una de ordin spiritual. Potrivit lui Origen, Ioan docet omne uerbum, quod a ueritae extraneum est et adserit uerbum esse dei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la una de ordin spiritual. Potrivit lui Origen, Ioan docet omne uerbum, quod a ueritae extraneum est et adserit uerbum esse dei, Antichristum esse („învață că orice cuvânt străin de adevăr, dar care se proclamă drept cuvânt al lui Dumnezeu, este anticristul”). Nu există decât un Uerbum Dei, în timp ce există mai mulți anticriști. Raportul Cristos‑Anticrist este echivalent cu raportul unul‑multiplu. În consecință, avem de‑a face nu cu unul, ci cu mai mulți anticriști, care, afirmă Ioan, s‑au arătat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
quod a ueritae extraneum est et adserit uerbum esse dei, Antichristum esse („învață că orice cuvânt străin de adevăr, dar care se proclamă drept cuvânt al lui Dumnezeu, este anticristul”). Nu există decât un Uerbum Dei, în timp ce există mai mulți anticriști. Raportul Cristos‑Anticrist este echivalent cu raportul unul‑multiplu. În consecință, avem de‑a face nu cu unul, ci cu mai mulți anticriști, care, afirmă Ioan, s‑au arătat acum. În acest caz: Omnis sermo qui profitetur expositionem scripturarum et
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
extraneum est et adserit uerbum esse dei, Antichristum esse („învață că orice cuvânt străin de adevăr, dar care se proclamă drept cuvânt al lui Dumnezeu, este anticristul”). Nu există decât un Uerbum Dei, în timp ce există mai mulți anticriști. Raportul Cristos‑Anticrist este echivalent cu raportul unul‑multiplu. În consecință, avem de‑a face nu cu unul, ci cu mai mulți anticriști, care, afirmă Ioan, s‑au arătat acum. În acest caz: Omnis sermo qui profitetur expositionem scripturarum et fidem earum non
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
drept cuvânt al lui Dumnezeu, este anticristul”). Nu există decât un Uerbum Dei, în timp ce există mai mulți anticriști. Raportul Cristos‑Anticrist este echivalent cu raportul unul‑multiplu. În consecință, avem de‑a face nu cu unul, ci cu mai mulți anticriști, care, afirmă Ioan, s‑au arătat acum. În acest caz: Omnis sermo qui profitetur expositionem scripturarum et fidem earum non autem habet ueritatem, iuste Antichristus esse intelligendum esse, veniens in nomine Christi et dicens quod ego sum Christus. Orice cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]