1,827 matches
-
în general, este „ființă rațională, muritoare, înzestrată cu minte și știință”[89], și datorită naturii lui raționale depășește celelalte ființe însuflețite ale creației. Prin rațiunea lui este chemat și să cunoască lumea ce-l înconjoară, precum și pe sine însuși, în antiteză cu animalele „iraționale”, al căror comportament, activități sunt direcționate de instincte. Această diferență esențială despre om, precum și importanța determinativă a „rațiunii” ne-a prezentat-o foarte nimerit Vasile cel Mare: „Creatorul ființelor iraționale le-a dat ușor mijloacele ca să-și
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
direcționate de instincte. Această diferență esențială despre om, precum și importanța determinativă a „rațiunii” ne-a prezentat-o foarte nimerit Vasile cel Mare: „Creatorul ființelor iraționale le-a dat ușor mijloacele ca să-și întrețină viața, omului i-a dat rațiune în antiteză cu toate celelalte de unde au apărut și artele ce se corelau cu existența lui, constructivă, adică țesătoria, agricultura și confecționarea aramei. Slăbiciunea trupului o întregește prezența raționalului în suflet” și adaugă că „asceza minții a gândit-o înțelept prin sărăcia
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
corupți. Marea actriță Stela Popescu a interpretat recent situația dramatică a învățătorului din sat, nevoit să accepte drept colegi, personaje aproape analfabete. Decăderea nivelului cultural până la respingere existent și la oraș, determină persistența unor credulități, naivități,pînă la bigotism.. Ca antiteză, te poți întreba cu groază ce viitor au copii lui Firicel, care vor să învețe și nu au un mediu de desvoltare favorabil. Personajele principale, mai inteligente, cum sunt primarul și cârciuma- rul, se evidențiază prin ȘMECHERIE/ȘIRETENIE fără morală
RA DU OLINESCU de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377785_a_379114]
-
Paradoxul Ion Roșioru / Treceri la nivel -/ crucea Sfântului Andrei / plus alte opt cruci Marian Popescu - Măria sa, femeia / Uite așa, cât sunt de mic / I-am ajuns pân' la buric! / De-aș fi fost înalt, frumos,/ Ajungeam eu... și mai jos! Antiteza Petru-Ioan Gârda / Mărfuri chinezești -/ românii se așează / în șir indian George Petrone - Postul Mare (Abordare dialectică) / Un canon anevoios, / C-un conflict (ades patetic) / Între sufletu-mi pios / Și stomacul meu eretic. Elipsa Grigore Chitul / inelul promis - / deodată lacul plin
PARTEA A II-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376389_a_377718]
-
cititorului de lumină și frumusețe spirituală. „Milenarul Cuvânt ești, aici, printre noi,/ Îți zidești blând lumina-n sămânța iubirii/ Și reverși din izvorul de pace-un șuvoi,/ C-ai iertat uscăciunea din rodul zdrobirii.” (Sfânta mea sărbătoare) Prin punerea în antiteză a dragostei efemere vizavi de cea astrală, versurile doamnei Stamatin, simple la prima vedere, sunt bine conturate, coerente, respectând cu strictețe canoanele versificației clasice, vor dăinui în rândurile poeților atât „Cât va dura pământul” , deoarece „Poeții nasc Poeme/ Din lacrimi
CÂND IUBEŞTI, DĂRUIREA VINE DE LA SINE... de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376580_a_377909]
-
versurile: „Cu el mă trezesc din somn/ Tot cu el sunt pân-adorm,/ Oare eu sunt casa lui ?/ Casă mare-a gândului?”. În aceeași tonalitate elegiaca se înscrie și poezia „Nu-s vii doar viii...” care, spune comentariul critic, frizează antiteza, cum putem constată și noi: „Senin e cerul/ șoptește și mă tot îndeamnă/ să-i simt căldură... dar, Mama,/ în mine-i gerul!”. Sugestiva și temeinic gândită, chiar suferită mi-a părut sintagma „Te-ai așezat în zidul firii mele
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU ORGANIZATĂ DE REVISTA STARPRESS de RODICA P CALOTĂ în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375885_a_377214]
-
Iași (1960-1965). Funcționează ca profesor titular în Piatra-Neamț, cu o întrerupere de 6 ani (1968-1974), când este angajat că redactor la ziarul “Ceahlăul” din aceeași localitate. Din anul 2000 face parte din colegiul redacțional al revistei de literatură și arta “Antiteze” din Piatra-Neamț. ۩ VOLUME PUBLICATE: Vânătoare princiara, poeme, debut editorial, 1992, Ed. Cronică, Iași Catedrală de azur, poeme, 1994, Editura Cronică, Iași Repere literare și stilistice, eseuri, 1996, Editura Cronică, Iași Scriere cuneiforma, poeme, 1997, Editura Cronică,Iași Întâlnire pe pod
SONETUL ETERNEI POVESTI de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376075_a_377404]
-
că vei beneficia de veșnicie în Împărăția cerurilor. Știți cum se spune: speranța moare ultima. Și nu vă grăbiți să spuneți că moare și ea! Până la urmă depinde cum privim lucrurile. Chiar dacă “totul” și “nimic” sunt două extreme în continuă antiteză, niciodată nu vom putea afirma cu siguranță că deținem doar una dintre ele. Într-o formă sau alta, noi, oamenii, în timpul vieții suntem “totul”, apoi, după moarte, devenim “nimic”. Asta dacă discutăm doar din punct de vedere organic. Poate că
TOTUL SAU NIMIC? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376760_a_378089]
-
îngerilor (adică răul și binele) în ființa societății omenești. Dacă primul volum structurat în patru cicluri, a căror tematică se întrepătrunde, și se completează, cel de-al doilea este un tot unitar, desfășurat sub un generic „Transfuzii cu îngeri”, în antiteză cu titlul volumului, făcându-ne să percepem că lacrimile sunt îngeri ce domolesc durerea. Hermeneutica celor două volume are ca finalitate figurarea unui sens integrator, unitar, rotund, și supra (trans) hermeneutică, ducând la transfigurarea poetică și la reconsiderarea sintagmaticului pe
STAREA PSIHOFIZICĂ A POETULUI PE AXA LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373073_a_374402]
-
ale vântului., de fapt cum spune odinioară Don Luis de Gongora. Aerul enigmatic a lui Trakl interpretat sofistic de Heidegger, ne descoperă un poet pentru care edenul este; Luna, ai spune un mort/ Ieșind din genunea-I albastră. (Occident). În antiteză cu acest poet Constantinos Kavafis venind de pe un meridian exotic, la confluența Levantului cu anticile civilizației, pentru marele poet grec edenul este o insulă sau o călătorie. In versul lui simți gustul esențelor tari, a formelor imateriale rămase străvezii în
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
lux de amănunte comportamentele răutăcioase ale Nevicăi, „muștruluielile” făcute menajerei, precum și reacțiile sufletești ale Dorinei la aceste ticăloșii, autoarea nu se oprește la detaliile privind aspectele fizice ale personajelor, considerându-le, probabil, nesemnificative pentru mesajele întâmplărilor narate și nici pentru antiteza caracterelor celor două personaje feminine, „patroana” Navica și menajera Dorina. În acest fel, limpezimea scriiturii clarifică și evidențiază mesajele romanului, dând valoare și farmec scriiturii. Apreciez romanul scriitoarei Tudosia Lazăr o carte reușită, o lecție de viață interesantă și un
STAREA DE SCLAVIE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372262_a_373591]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > PLOI DIN CEAȚĂ... Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Luând pe zi în piept de ceață , Găsind-o și azi-dimineață, Făceam ca prin vânt și freza, Gândind filozofic antiteza... Greșirăm oare precum cirezii, Să paștem ceața cum englezii.. O înghit, pătrunzând și în gând, Londonind devreme și plângând..? De dor de iarnă. Pe când vremea-i de fațadă rea, Poate că-n ploi n-are ce face ea Că are
PLOI DIN CEAŢĂ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376170_a_377499]
-
de ploi, ploi si ploicele, Mărunțele ce vin ca nebunele, Să ne asude și între micile idei, Întrecute d-ale-i pământ nevoi.. Dacă cu ploaia ai fi braț la braț, Cu un căscat lung la antebraț, S-ar fractura prelung si antiteza, De-ar rămâne fără idei și freza.. Fracționat de epiteza.. Epigramei. Imaginea reprezintă tabloul intitulat " Strada după ploaie " (50 x 40 cm, ulei-c), de maestrul penelului, d-l Ion Panduru Referință Bibliografică: ploi din ceață... / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN
PLOI DIN CEAŢĂ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376170_a_377499]
-
O carte cu pagini aurite”; „Educația este tezaurul care-l însoțește pe om pretutindeni și care nu se devalorizează nicicând”; „Educația nu izvorăște din cultură, însă prin cultură se poate dezvolta devenind distinsă”. Curajul este și el definit aforistic, în antiteză cu teama: „Teama este starea care ne face prizonieri. Curajul este starea care ne eliberează”. Gândurile cele mai sublime sunt, desigur, cele despre Îngeri care se identifică în concepția Alexandrei Mihalache cu copiii: „Un copil poate zidi veșnicia în lacrima
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
asemenea, notațiile de la sfârșitul acestor cugetări și citate, aparținând autorilor, sunt un fel de observații comparative cu situația actuală, pentru ca oamenii să înțeleagă cum a fost în trecut și cum stau lucrurile astăzi. Autorul pune lucrurile față în față, în antiteză, iar dacă există similitudini, acestea sunt subliniate. Important este că autorii doresc să scoată în evidență unele aspecte legate de patriotism și de „legea morală din noi”. Și nu puteau lipsi din acest florilegiu, excepționalele versuri patriotice ale lui Mihai
UN VEAC DE ÎNŢELEPCIUNE ÎNTR-UN BOGAT FLORILEGIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374677_a_376006]
-
ale vântului.,de fapt cum spune odinioară Don Luis de Gongora.Aerul enigmatic a lui Trakl interpretat sofistic de Heidegger,ne descoperă un poet pentru care edenul este;Luna,ai spune un mort/ Ieșind din genunea-I albastră.( Occident). În antiteză cu acest poet Constantinos Kavafis venind de pe un meridian exotic,la confluența Levantului cu anticile civilizației,pentru marele poet grec edenul este o insulă sau o călătorie.In versul lui simți gustul esențelor tari,a formelor imateriale rămase străvezii în
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
dialectică a contrariilor" [355]. "La începutul Logicii sale, Hegel vorbește, într-adevăr, de existență. Însă aceasta este doar prima teză, prima categorie, care se identifică cu gîndirea cea mai seacă și nedeterminată, fiind lipsită de conținut. Această existență își găsește antiteza în nimic, care i se contrapune, ajungîndu-se în mod succesiv la o sinteză: devenirea. Prima triadă a celor ce vor fi categoriile pentru Hegel este astfel constituită" [356]. "Este limpede, așadar, cum poate Hegel să considere că, în virtutea principiului dialectic
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fără să fi schimbat nimic în substanță, ci doar în terminologie: într-atît cuvîntul idealist este același în substanță cu cel materialist! Sau poate există unii care cred că astfel aplică integrala doctrină dialectică hegeliană: de la teza idealistă, au trecut la antiteza materialistă, pentru a mărturisi apoi idealismul și materialismul într-o sinteză finală, care ar trebui să îmbrățișeze Totul, adică realitate supremă (incluzînd-o chiar și pe cea creștină!): panteism și ateism, contopite laolaltă pentru a "reuni" creștinismul! În fața acestei situații generale
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Eladei:36 "Eu sunt, străinilor, Illion, sfânta, vestita cetate, Ziduri și turnuri cândva pază-mi stăteau împrejur. Azi, chiar de zac la pământ, mistuită de-a vremii cenușă, Încă-mi păstrez, în Homer, porțile grele de bronz". (Euenos, 9, 62) Antiteza "altădată-acum" surprinde trecutul printr-o raportare, permanentă, la prezent. Eminescu va prelua acest raport de temporalitate dezvoltând mai mult ideea unui prezent decăzut. Iată câteva versuri din Alfeios și Antipater, pe tema "ubi sunt" (predominantă în Memento mori): Nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de ea, iar a gusta din această băutură este pieirea sa, dar, totodată și zorii unui nou principiu",11 este totalitatea ce se cuprinde pe sine. Tehnica "propriului contemplator" este complexă la poetul nostru și menținută cu efectele regizorale ale antitezei: deșertul cosmic nu ar naște în noi nici un fior dacă Eminescu nu s-ar include pe sine într-un principiu al "clepsidrei"12, în care rezonează și comunică un spațiu exterior (universal) și unul interior (eul poetului): "Stăpân geniilor pieirii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
încă adolescent, fascinînd prin întruparea ingenuității, cu eleganta rigoare cazonă. Simbolizînd, printre altele, casta arătoșilor ofițeri de elită, mirajul domnișoarelor prenupțiale. Belicosul chipiu al lui de Gaulle! Da, dar militarismul acestui mare personaj al istoriei... E unul ivit ca nobilă antiteză la celălalt, iraționalul, agresivul. Iar seducătorul miles gloriosus gascon avea, la urma urmei, și nas pentru așa chipiu, nu? Lenin nu recursese, încă, la tunica permanent insurgentă. Monstrul istoriei mai păstra ceva din alura timpului din care venea (și pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fiind pus față în față cu forțe ireale din lumea nonumană. Mesajul din povești și din basme constă în victoria binelui asupra răului, în faptul că adevărul doboară minciuna, iar frumosul câștigă în fața urâtului. Acțiunea se desfășoară ascendent după normele antitezei: începutul și sfârșitul sunt diametral opuse; eroul, exponent al binelui, are numai calități, iar adversarii săi numai defecte; se prezintă clar bunătatea eroilor și se pedepsește capital răul. Toate basmele au fraza de început „A fost odată ca niciodată...”, iar
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
spatial form]. Un aranjament care apare în narațiune cînd sînt abandonate modurile "sale" logico-temporale în favoarea modurilor privilegiate în mod tradițional de poezie (cea non-narativă). În forma spațială, mișcarea temporală a unui episod încetează; atenția este atrasă de relațiile de simetrie, antiteză, gradație, repetiție etc. între constituenții episodului, iar înțelesul izvorăște din aceleași relații, ca în scena iarmarocului din Doamna Bovary. ¶Frank 1945. formulă inquit [inquit formula]. O PROPOZIȚIE INCIDENTĂ; o propoziție atașată la reprezentarea enunțurilor sau gîndurilor, subliniind una din calitățile
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
eclectic de idealism și materialism, se află în sistemul lui Hegel. Ca factori determinanți ai dezvoltării societății el consideră trei elemente: personalitatea, proprietatea și statul. L. von Stein nu neagă că societatea se împarte în posedanți și neposedanți, dar această antiteză își găsește, după părerea sa, sinteza, unitatea, în stat. El predică o înțelegere între clasele sociale și vede în statul burghez singurul organism social în stare să soluționeze contradicțiile care macină orânduirea capitalistă. Atrăgând atenția claselor posedante asupra pericolului proletar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
gândul și la Hegel, pentru care Napoleon I nu era decât o întruchipare a spiritului universal, călare pe cal, iar modul cum este înfățișată perioada de descompunere a feudalismului: feudalitatea boierească - regimul fanariot - domnia poporului ne aduce în memorie teza, antiteza, sinteza. Firește că, în lipsa unor argumente pozitive, concludente, de netăgăduit suntem încă nevoiți să ne menținem în domeniul ipotezelor, riscând apropieri adeseori formale. De altfel, viața și opera lui N. Bălcescu îndreptățesc afirmația că invocarea providenței era menită să „întărească
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]