519 matches
-
88, 89, 95, 100, 101, 103, 107, 108, 109, 110, 111, 112, 113, 136, 137, 139, 140, 147, 150, 158, 159, 160, 196, 200, 203, 207, 212, 215, 218, 222, 223, 224, 225, 239, 242, 244, 245, 246 Caraion. Ion Antreul poemului, 158 Autograf, 160 Autumnală, 137, 138 Cangrenă, 137, 150, 158, 159, 203 Capricii, 142 Carnet lapidar, 139, 140, 147, 148, 149, 222 Cartierul din fotografie, 212 Caseta cu inimi de fosfor, 159 Clișeu, 142 Clișeu, 212 Coșmar, 138, 141
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de practice. Se construiește foarte mult din lemn. Vilele, chiar și la orașe, au pereții dubli din scânduri, fiind vopsite în diverse culori. Casa de locuit a unui fermier e alcătuită din parter și etaj. La parter are un mic antreu, un living room (cameră de zi, care e și sufragerie), un mic birou-bibliotecă, bucătărie și cămară. La etaj dormitoarele și baia. Ferestrele sunt mari, luminoase, denumite ferestre- ghilotine, căci sunt mișcate în sus și în jos. O particularitate pe care
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
case extrem de modeste dar cu împrejmuiri care uneori depășesc valoarea caselor. A doua zi pornesc cu profesorul în căutarea unei locuințe. Nu departe de campusul universitar, pe strada Catherine, extrem de înclinată, găsim un apartament studențesc, la etaj. E compus din antreu, dormitor, birou, o sufragerie mare în fund cu o mașină de gătit, baie. La parter locuiește profesorul La Mont. Încălzirea o face un mic calorifer propriu, așa cum au toate locuințele de pe Catherine Street. Chiria e de 35 de dolari, adică
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
respectuoși. Populația albă îi evită pe cât posibil. În tramvai au vagonul lor. În cabinetele medicale au săli aparte. Dar nu am auzit de conflicte între negri și albi. La ștranduri sunt separați. Au căsuțe modeste, multe cu o cameră cu antreu, verandă înconjurată cu sârmă contra insectelor, în care mulți stau în chaiselonguri. Mulți, foarte mulți, au automobile cumpărate ieftin. Mulți folosesc cauciucuri de ocazie și ulei folosit deja. Adaptare bugetară. Parte din negri sunt proprietari, iar restul arendași-dijmași. Se practică
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Becali, Vasile Turcu sau Adrian Mititelu. Evident, discuții pentru un sezon nou din „Noră pentru mama“! CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU Vise răutăcioase (2) Am visat că eram la Dolhasca! Dar câte schimbări... În cele două camere închiriate (un antreu transformat în bucătărioară și o cameră imensă folosind la toate, mai ales ca dormitor) intram suind trei trepte late de ciment. Acum, gazda îmi făcuse o scară subțire, parcă din grisine, care se sfărmau dacă o întrebuințam. M-am plâns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
unor fragi, mai mult decât de coloritul lor, — fragi ce-o făcură, în sfârșit, pe Nora să urle ca o apucată: „Eu mă duc să-mi culeg/ Fragii fragezi mai la vale...”; ceea ce și făcu, nu, însă-n baie, dormitor, antreu, bucătărie, șpais, ci unde tocmai se afla, — sur place, cum ar fi spus (și a și spus-o, în sinea lui) Musiu Bazil, trăgând, involuntar, cu ochiul la Nora ce-și vârâse mâna-ntre tot mai umedele-i coapse și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
aparținuseră unui oarecare Damian Marinescu, el însuși în închisoare, în acel moment, și a cărui nevastă ne pândea sosirea din spatele perdelelor ferestrei. Apartamentul era compus din trei camere și dependințe. Instalarea noastră îi lăsa lui Damian Marinescu o singură cameră; antreul, baia și bucătăria erau comune. Acest Marinescu, de profesie brutar, expropriat ca mic meseriaș și închis ca exploatator capitalist, urma să joace un rol neprevăzut în viața noastră, datorită conlocuirii și consecințelor ei. Multă vreme după ce ne-am instalat în
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
figureze printre capetele de acuzare în procesul său din 1959. Fiecare din gesturile noastre avea să aibă, într-o bună zi, consecințe pe care nici nu le bănuiam. De îndată ce ajungeam la cineva, eram în mod instinctiv atenți ca - trecând prin antreu sau prin culoarul comun - să nu vorbim prea tare. Plecând, aveam grijă să nu plecăm toți deodată, pentru nu a trezi bănuieli în cazul în care s-ar fi aflat vreun turnător pe stradă, căci orice adunare de persoane risca
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
-mi arate documentul care-i dădea voie să dea buzna peste noi. Mi-a răspuns că nu trebuia să mă preocup de treaba asta, a traversat camera noastră, apoi pe cea a copilului și a bonei și a intrat în antreul comun. A bătut la ușa lui Damian, care s-a deschis și s-a închis în urma lui. Ascultam înmărmurită zgomotul arestării, care s-a produs foarte repede, conform scenariului acelor vremi. Nevasta lui Damian plângea cu suspine înăbușite. „Fă-ți
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
continuat să locuim cu nevasta lui, singură, ca mai-nainte. Șocul arestării o adusese la o muțenie aproape totală. Se închidea în camera ei, aproape n-o mai vedeam, în afară de momentele când ne încrucișam la toaletă sau când trecea prin antreul comun pentru a se duce la cumpărături. Dar iată că, într-o bună zi, s-au auzit iar două voci dincolo de perete, în camera lui Damian: cea a bătrânei, pe care o cunoșteam, și o voce de femeie tânără, cu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
inevitabilul s-a produs. Într-o seară, venind acasă, am găsit sub ușă o scrisoare adresată „tovarășului V.S.“, prin care Damian ne cerea să renunțăm la vestibul, adică trecerea pe ușa din față, pentru a-și putea instala fata în antreu. Aveam - zicea el - o intrare prin bucătărie și, oricum, ocupam prea mult spațiu. I-am amintit dreptul nostru de a circula prin antreul din față, conform contractului locativ, dar Damian a schimbat tonul, încurajat probabil de fiică sa. În fața refuzului
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
să renunțăm la vestibul, adică trecerea pe ușa din față, pentru a-și putea instala fata în antreu. Aveam - zicea el - o intrare prin bucătărie și, oricum, ocupam prea mult spațiu. I-am amintit dreptul nostru de a circula prin antreul din față, conform contractului locativ, dar Damian a schimbat tonul, încurajat probabil de fiică sa. În fața refuzului nostru, a devenit amenințător, căutând mijloace pentru a ne intimida. Și-ntr-o zi mare ne-a fost uluirea când l-am descoperit
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
însă mi s-a părut mirific în sălbăticia lui milenară și contrastând puternic ca estetică cu indiferența și inerția oamenilor. Dar nu despre aceasta voi vorbi. Alături de casa Elenei era o căsuță sărăcăcioasă, alcătuită dintr-o singură cameră și un antreu (tindă, cum se spune la țară). Pe când noi tăifăsuiam, la un moment dat am auzit gălăgie, ceartă, plânsete, înjurături. Am ieșit imediat afară și, în timp ce Elena ,,mă punea la curent” cu ce se întâmplă, am văzut niște scene de coșmar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
mari nevoi de care era dificil să scapi, deși se scurseseră anii. Satul nostru, de exemplu, evoluase cătinel-cătinel. De la locuința tip bordei, se ajunsese la locuința cu o cameră, că reia i se mai adăugase o sală, un fel de antreu, lângă el a apărut altă cameră, ca să fie casa cu două camere, iar pe lângă locuința întemeiată a venit poiata pentru animale, pentru boii și vacile din curte, perdeaua oilor, coștereața păsărilor, coșarul de porumb, hambarul pentru restul cerealelor, zămnicul pentru
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Valea Rece, la moara asta veneau satele Duda, Pătruești, Epureni și de multe ori, cei de pe marginea Hușului, din Corni. Tata meșterea acolo, cu un neamț bătrân, Johan, și la fierărie. Locuința noastră era alcătuită din două odăi și un antreu lung ce se mărginea cu fierăria, în spatele casei un șopron în care, vara, era bucătăria, lângă șopron o salcie mare, nu era gard. În fața casei spre apus se afla clădirea morii, pe lângă moară se strecura, prin ierburi și păpuriș, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
vana să fie plină cu apă, să nu sece niciodată. Când toamna era pe sfârșite, mama se pregătea pentru "îndoparea" lor. Fierbea cartofi și-i pisa bine de tot, apoi îi frământa cu mălai, făcând niște "găluști" în palmă. În antreul de la bucătăria de vară avea loc toată operațiunea. Eu aduceam din acel ocol câte o gâscă, mama o lua în brațe (pe un scăunel acoperit cu o pătură) îi deschidea ciocul și-i băga pe gât câteva găluște (câte îi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
-l îndopa cu găluște, una după alta. Gușa i-a crescut ca o tolbă. Nu mai puteam de satisfacție că, bobocul meu va fi cel mai gras, cât de curând. Mama a rezolvat cu vecina și a venit direct în antreu. A luat bobocul, i-a dat repede apă, l-a pălmuit, dar în zadar. Închidea ochii, gata să-și dea duhul. Fără să stea mult pe gânduri mama l-a dus în șopron, l-a pus pe lemnar și mi-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bisericii se dă de pomană la toată lumea câte un colăcel, o lumânare, rachiu și colivă (din grâu sau arpacaș). Cei mai înstăriți făceau praznic acasă, cu ciorbă (de oaie sau vițel), sarmale și mălai. Recent se făceau și plăcinte, salate, antreuri. Se servea în străchini de lut și se mânca cu linguri de lemn. De sufletul celui mort se dădeau și se dau și acum, direct din mână, câte două pahare de rachiu și două de vin. În caz că cei morți erau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pomenirea morților. La Întoarcere preotul Întâiu stătător ține să ne primească tot la biserică cu polihroniu și cuvântare, având Însă tot vreo 50 de credincioși. Pe un alt preot Îl vedem venit la o Înmormântare stând Între credincioși Într-un antreu și cu o pălărie ponosită deși era Paștele și Sf. Gheorghe, Însă cu țigara În gură. Întors la Huși aflu de obiceiul pomenirii morților În Lunea Paștilor și la cimitirul orașului de reședință episcopală. Deși anul acesta s-a prăznuit
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
de practice. Se construiește foarte mult din lemn. Vilele, chiar și la orașe, au pereții dubli din scânduri, fiind vopsite În diverse culori. Casa de locuit a unui fermier e alcătuită din parter și etaj. La parter are un mic antreu, un living room (cameră de zi, care e și sufragerie), un mic birou-bibliotecă, bucătărie și cămară. La etaj dormitoarele și baia. Ferestrele sunt mari, luminoase, denumite ferestre ghilotine, căci sunt mișcate În sus și În jos. O particularitate pe care
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
case extrem de modeste dar cu Împrejmuiri care uneori depășesc valoarea caselor. A doua zi pornesc cu profesorul În căutarea unei locuințe. Nu departe de campusul universitar, pe strada Catherine, extrem de Înclinată, găsim un apartament studențesc, la etaj. E compus din antreu, dormitor, birou, o sufragerie mare În fund cu o mașină de gătit, baie. La parter locuiește profesorul La Mont. Încălzirea o face un mic calorifer propriu, așa cum au toate locuințele de pe Catherine Street. Chiria e de 35 de dolari, adică
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
respectuoși. Populația albă Îi evită pe cât posibil. În tramvai au vagonul lor. În cabinetele medicale au săli aparte. Dar nu am auzit de conflicte Între negri și albi. La ștranduri sunt separați. Au căsuțe modeste, multe cu o cameră cu antreu, verandă Înconjurată cu sârmă contra insectelor, În care mulți stau În chaiselonguri. Mulți, foarte mulți, au automobile cumpărate ieftin. Mulți folosesc cauciucuri de ocazie și ulei folosit deja. Adaptare bugetară. Parte din negri sunt proprietari, iar restul arendași-dijmași. Se practică
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Credeam că m-ați și uitat, domnule Vasile, l-a întâm- pinat femeia frumoasă, de cum a deschis el ușa apartamen- tului. — Dar cum v-ați putut imagina așa ceva ? a râs el, lăsând plasele în care se aflau cadourile în micuțul antreu. Ea stătea pe fotoliul din dreptul ferestrei, iar lumina caldă de seară de mai îi învăluia trupul gol, firav. Era com- plet goală, fără lenjerie sau vreo bijuterie. O adevărată frumusețe a naturii, în toată splendoarea ei, gata să fie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și am plecat cu ochii în lacrimi, de cum am știut-o pe domnișoara Aneta Grigorescu și cum a ajuns ! Tare-și mai bate joc soarta de unii oameni ! Și în vremea când nu aveam clasă lucram la stupi într-un antreu al școalei, ori scriam articolașe pentru Vestitorul Satelor și numai degeaba nu stau. Și biata mămuca mea Pachița, avea grijă să-mi trimită în fiecare zi mâncare la școală prin cei 2 frați ai mei mai mici pe Mihai și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Eugen Siliște, să posede pentru Închiriat un “apartament” cochet, pe strada Arsanca nr. 14, constituit din două cămăruțe despărțite printr-un zid de o cărămidă, străpuns de o sobă de teracotă și o ușă de circa 80 cm lățime, un antreu și o bucătărie, totul cu o suprafață de 17,10 m.p. față de 16 m.p. câți prevedea legea pentru două persoane. Antreul și bucătăria se deschideau pe o verandă situată la Înălțimea de cca un metru față de nivelul curții. Locuința era
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]