2,440 matches
-
niciodată esența realității, fiind ea însăși o parte a acesteia. În teoriile sale asupra ontologiei critice, Hartmann dezvoltă un model "stratificat" al existenței. Cât privește etica, care ocupă un loc central în opera sa filosofică, Hartmann se apropie de ideile antropologice ale lui Max Scheler cu privire la valorile materiale ale moralei, situând poziția omului în cosmos între spirit și viață.
Nicolai Hartmann () [Corola-website/Science/302691_a_304020]
-
fost Zamolxus împreună cu Vesta (C. Lundius, Zam., V. 21). Într-un studiu din 2004 al Societății Române de Medicină Legală, intitulat „Analiza paleo-mtDNA și aspecte genetice ale populațiilor trace din S-E României”, G. Cardoș scrie: „Din surse arheologice și antropologice se știe că tracii s-au format de-a lungul unei perioade îndelungate de timp dintr-un amestec al populației aborigene cu grupurile umane nou sosite. Printr-o dezvoltare progresivă, aceste populații sau constituit în elementele de bază în timpul mileniilor
Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
de intensitate, uneori insuportabilă, în cele mai reușite, ce lasă impresia aceea de înfricoșată arătare ce îndreptățește titlul volumului numit Vămile depresiunii. Nu sunt vămi ale văzduhului, ci vămi ale infernului, cu moroi și noroaie. Mitologia lui nu e abordabilă antropologic, scoțând eventual la lumină scenarii coerente și reiterabile, ci e una fantasmagorică, abisală, tâșnită din cotloanele subconștientului individual și colectiv, proiectată apoi în realitate ca o cosmologie. Există printre personaje estropiați aproape dostoievskieni, pândind pe după garduri și menind a rău
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
rol în structurarea familiei? Iată, avem de-a face cu o familie diferită la nivel boieresc și diferită la nivel, să zicem, câmpenesc? Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu, cred că mai curând lucrurile pot fi definite în funcție de un referențial de adresare. Familia antropologică, în cazul cercetării noastre, este familia nucleară propriu-zisă, și acesta e de fapt reflexul central-european al tipului de familie preferat în civilizația occidentală. În primul rând, construită pe temeiul legiuirilor creștine, în al doilea rând, juridic și, mai ales din
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
comunităților din care făceam parte: că exista o castă de colegi de catedră, exista o castă a medicilor, o castă a avocaților care își plasau procesele între ei și așa mai departe. E un reflex pe care, în anumiți termeni antropologici, îl poți judeca drept natural. Evident că în Ministerul de Externe există genealogii, există nenumărate tangențe discrete... Rodica Culcer: Să nu amestecăm avocații și medicii cu ministerul care ține de niște relații de putere, de niște servicii. Mihai-Răzvan Ungureanu: Eu
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
totuși, a restrânge corupția la criterii pur juridice pentru a scăpa de aceste dificultăți pare la fel de problematic. (Szeftel 1983: 164) Cu toate acestea, o alternativă acceptabilă este greu de găsit. O abordare ar fi să analizăm numeroasele studii de caz antropologice care există în domenii frecvent întâlnite, să construim o listă de împrejurări favorabile și nefavorabile corupției și să o aplicăm etnografiilor disponibile. Dar nici aceasta nu ne duce prea departe: studiile de caz sunt sui generis și rareori permit o
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
cea bună, și întreabă de satul cel frumos pe care-l zărește cu mirare, află că este satul Sărăcenii, adevăratul azil al săracilor. [12 ianuarie 1878] ORIGINEA ROMÎNILOR La 4/16 ianuarie d. dr. Fligier a ținut la adunarea Societăței antropologice din Viena o conferință prin care a combătut părerea românilor că poporul lor s-ar trage de la vechii romani. La intrarea lui Victor Emanuel în Roma au venit felicitările municipalităților București și Iași, în cari se zicea că Italia este
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
referințe bibliografice ș&ț, dezvoltă conceptele prezentate, iar trimiterile șΦț permit aprofundarea diverselor teme (cele mai importante fiind marcate prin folosirea majusculelor). Au fost alese mai multe axe principale, respectiv: ă componenta sociologică: comunitate, conflict, integrare, socializare, valori; ă sfera antropologică: aculturație, etnicitate, etnocentrism, tribalism, călătorie; ă dimensiunea filosofică: compasiune, fraternitate, laicitate, solidaritate, totalitarism; ă aporturile psihologiei sociale: atribuire (teoriile Î), discriminare, prejudecată, reprezentare, stereotip; ă mediul instituțional sau socio-politic: cetățenie, națiune, neorasism, popor, recunoaștere (politică de Î); ă abordarea juridică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
din tezele lui Ludwig Feuerbach, pe care de altfel le și critică, Marx ne atrage atenția asupra proprietății private a mijloacelor de producție, precum și asupra divizării societății În clase antagonice. Conceptul de „ființă generică” este aici esențial. Conceptul, de tip antropologic, va fi Însă treptat abandonat. În Ideologia germană și În Manifest, aluziile la „omul total” devin din ce În ce mai rare. Das Kapital (tomul I, 1867) descrie fetișizarea mărfii și procesul de reificare (Verdinglichung). Accentul este pus pe mecanismul prin care raporturile sociale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
orice figură sau de orice prezență care nu este mama, iar apariția sa este Însoțită de angoasa pe care o resimte copilul În fața „neliniștitoarei stranietăți” (Unheimlichkeit) a figurii familiare; ă alter ego, de data aceasta dintr-o perspectivă mai accentuat antropologică, este afirmarea În afara mea a unui pol de non-eu căruia Îi atribui aceleași gânduri și aceleași sentimente pe care le am și eu (vezi În acest sens celebra Controversă de la Valladolid); ă Însă celălalt poate fi un pericol: un rival
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
poate fi și străinul, oaspetele, ființa venită de departe pe care religiile monoteiste poruncesc să o primești; ă prin extensie, cel de departe devine aproapele meu. Alături de străin se găsesc săracul, văduva, orfanul. Din această perspectivă, atât religioasă, cât și antropologică, accentul cade pe vulnerabilitatea celuilalt și pe tot ceea ce solicită ea: primire, grijă, protecție, solidaritate. Această tipologie nu oferă Însă complexa problematică a recunoașterii: recunoașterea sensibilă a semenului sau lupta pe viață și pe moarte pentru această recunoaștere. Recunoașterea alterității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ed. cit. Φ Aculturație, ALTERITATE, BILINGVISM, Comunitate, Cultură, ETNICITATE, Etnie, IDENTITĂȚI CULTURALE, INTERCULTURAL (didactica Î), NAȚIUNE, POPOR, Recunoaștere (politică de Î), SINCRETISM, SOCIALIZARE, Stereotip Apartheidtc "Apartheid" Φ COTE, Discriminare, Excludere, RASISM Arie culturalătc "Arie culturală" Postulat de Școala difuzionistă, conceptul antropologic de arie culturală (În germană, Kulturkreis; În engleză, culture area) definește un spațiu geografic și social (un teritoriu) În cadrul căruia se răspândesc și se face schimb de credințe, obiecte materiale, raporturi sociale, ritualuri, sisteme de valori, moduri de viață Împărtășite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
artele plastice, desenele decorative, instituțiile sociale și rituale, mijloacele de transport, mitologia, prelucrarea lemnului, a bronzului, a metalelor și a pietrei sau multiplele tipuri de textile. În Franța Noțiunea de arie culturală va rămâne totuși o construcție conceptuală a paradigmei antropologice americane, care Își va găsi epigoni În Italia, unde va fi și foarte criticată, sau În Olanda, prin Fischer, care o va adapta. În ceea ce privește Franța, În același spirit, Arnold Van Gennep a propus, În jurul anilor 1927-1934, conceptul de zonă folclorică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
populației. Această „curiozitate” a fost reactualizată de două dintre ultimele mari pandemii (SIDA și SAR), Într-un mod uneori dramatic, la nivel planetar, de la Los Angeles la Beijing. Umanismul liric al poetului romantic anunță austeritatea științifică (uneori deturnată) consubstanțială cercetărilor antropologice contemporane. Victor Segalen, medic și călător profesionist În Asia și În Pacific, percepe și exprimă, În Essai sur l’exotisme (Segalen, 1978, p. 43), „șocul” diferenței. Exotismul, notează el, nu este „acea stare caleidoscopică a turistului și a spectatorului mediocru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
noțiunii de clasă pe care, spre deosebire de Kant, Herder a recuzat-o, ca un partizan Înverșunat al monogenismului speciei umane ce se afla ă, fiecare popor are „geniul” său, subînțeles fiind că unele dintre aceste genii sunt superioare celorlalte În ceea ce privește calitatea antropologică și vigoarea istorică. Multă vreme, chiar și științele sociale au recurs, Într-un mod care se dorea „constructiv”, la această noțiune ridicată la rangul de concept. Vom reține aici un singur exemplu: „Să ne amintim că, În științele sociale, o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
evoluționistă, de inspirație darwinistă, și se afla În relație directă cu mișcarea psihanalitică. Aceasta din urmă a cuprins personalități cum sunt Karl Abraham, Karen Horney, norvegiancă născută la Hamburg (1885), sau Erich Fromm, emigrat dincolo de Atlantic În 1934. O doctrină antropologică nord-americană Primă asociere coerentă Între antropologie și psihanaliză pentru studierea fenomenelor sociale, culturalismul a stabilit În fapt o distincție Între comportamentul social și comportamentul biologic și fiziologic. Vedem deja schița acestei teorii la Franz Boas, fondatorul antropologiei culturale, după care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
continuitatea celei a lui Bernot și Blancard, În scopul de a realiza „un tablou de ansamblu al vieții din Franța”. O școală controversată Astfel, mai multe anchete etnografice pe terenuri aparținând unor zone culturale foarte diferite au extins domeniul studiilor antropologice. Totuși, termenul de culturalism are uneori În zilele noastre o conotație peiorativă, dat fiind faptul că i-au fost adresate câteva critici foarte severe din punct de vedere metodologic. Unul dintre primele argumente avansate se referă la testele psihologice propuse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
critici dure (inclusiv Înainte de 1960, din partea structuraliștilor, cu excepția lui Claude Lévi-Strauss) și cu toate că li s-a opus argumentul că personalitatea se formează În egală măsură reacționând Împotriva etosului de grup și integrându-l, temele dezvoltate au continuat să influențeze cercetările antropologice, psihologice și filosofice. Unele opere cu caracter psihanalitic, cum sunt cele ale lui Erich Fromm sau Karen Horney, s-au inspirat de asemenea din tezele acestui curent. M. V. & BARNOUW Victor (1963), Culture and Personality, Homewood (Ill.), Dorsey Press. BENEDICT Ruth
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de a-și afirma specificitatea culturală. Este deci de Înțeles că un atare slogan a găsit un ecou favorabil În medii foarte diferite, cu atât mai mult cu cât rezona cu preocupările etnologilor. Dacă În secolul al XIX-lea cercetările antropologice fuseseră puternic marcate de viziunea evoluționistă, profund anti-egalitaristă, studiul societăților „primitive” Întreprins de școala Cultură și personalitate, urmând calea deschisă de opera novatoare a lui Franz Boas (1858-1942), l-a instituit pe Celălalt (adică pe cel care nu aparține civilizației
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fie politic pasiv, nu se trezește cel mai adesea decât prin experiența nedreptății” (ibidem, pp. 93-94). Identitatea cetățenească se făurește prin răspunsul dat În situația percepută ca nedreaptă. Însă problema nedreptății poate fi analizată, fără Îndoială, și ca o realitate antropologică, ale cărei ecouri se regăsesc În trecutul cel mai Îndepărtat, așa cum o atestă lamentația din Ecclesiastul (IV, 1-3; Kahn, 1964, p. 159): „Și iarăși am luat aminte la toate silniciile care se săvârșesc sub soare. Și iată lacrimile celor apăsați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
un făt care prezenta caractere de simian. Problemele etice nu par Însă să fi Împiedicat experimentele care au avut loc, Începând cu anii ’60 ai secolului XX, atât În China, cât și În URSS și În Statele Unite. Roluri și semnificații antropologice ale hibrizilor În Occident Aproape toate animalele domestice și plantele cultivate astăzi În lume provin din Încrucișări artificiale care datează din neolitic, obținute pornind de la specii dintre care majoritatea au dispărut. Ceea ce Înseamnă că mecanismele de hibridare și de reproducere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cu care poate fi asociat. ν Numeroase sunt disciplinele care jalonează domeniul continuu ce pornește de la experiențele particulare, care stau la baza identităților personale, și ajunge până la afilierile colective, care catalizează construcția socială a acestor identități. Abordările filosofice, psihologice sau antropologice ă din care s-au inspirat numeroși istorici, lingviști, sociologi, juriști, precum și alți specialiști În științele umane ă ne ajută să Înțelegem mai bine această interacțiune Între mecanismele psihologice și factorii sociali, care este o parte constitutivă a procesului identitar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
un rezervor inepuizabil, cu condiția să Înțelegem acest concept nu În sensul restrictiv al unui ansamblu de elemente care țin În principal de arte și de litere ă ceea ce unii numesc „cultura Înaltă” ă, ci Într-o accepțiune mai largă (antropologică), care să Înglobeze și ansamblul producțiilor rezultate din interacțiunea omului cu mediul său (unelte, habitat, instituții etc.) și cu semenii. Organizarea globală a unei culturi constituie astfel un ansamblu de scheme interpretative care Îi permit fiecăruia, În acest cadru specific
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fie conflictuală pentru subiect, ci, dimpotrivă, pozitivă. Pentru aceasta, trebuie să Începem prin valorizarea culturii și limbii celuilalt, astfel Încât să ne putem servi de ele ca de niște instrumente de dezvoltare lingvistică și vectori de recunoaștere identitară. Punctul de vedere antropologic Văzută ca o hermeneutică ce permite abordarea faptelor culturale prezente În textele literare sau chiar În orice tip de discurs, abordarea antropologică este o altă cheie esențială. Scopul său este acela de a urmări felul cum fiecare locutor se folosește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
servi de ele ca de niște instrumente de dezvoltare lingvistică și vectori de recunoaștere identitară. Punctul de vedere antropologic Văzută ca o hermeneutică ce permite abordarea faptelor culturale prezente În textele literare sau chiar În orice tip de discurs, abordarea antropologică este o altă cheie esențială. Scopul său este acela de a urmări felul cum fiecare locutor se folosește de fapte apaținând culturii sale pentru a acționa și pentru a se afirma. Suportul literar. Într-una dintre contribuțiile noastre, avansam ipoteza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]