514 matches
-
imagine, mit, „brand“, identitate etc. -, avem în această carte o foarte solidă și interesantă scriere despre Eminescu cel „esențial“. Nu este vorba de un „Eminescu“ speculativ, de o interpretare a operei care să aleagă un „centru“ arbitrar al acesteia dintre antume sau postume și să reconstruiască de acolo o unitate iluzorie a tuturor scrierilor, eventual una neconștientizată de poet. Lucrarea universitarului bucureștean nu este nici o analiză bichirită, aplicată la un colțișor dintr-o vastă operă și epuizându-l până la plictiseală, fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
textscenă, iar acest spațiu este incontestabil legat, la Blaga, de tematica sacralității, indiferent dacă ea denumește o „cristianizare a păgânismului”, ori o „păgânizare a unei teme creștine”, cum însuși Blaga afirmă . Poetica elementelor înregistrează, într-o încercare statistică a poeziilor antume, o impresionantă frecvență a cuvintelor-cheie: „pământ”, „apă”, și „foc”, „apa” figurând între primele patru cuvinte definitorii pentru Blaga, după „a fi”, „ființă” și „pământ”. într-o ordine a reprezentării spațiale a universului operei dramatice a lui Lucian Blaga, avansăm ideea
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
doctor în Filosofie și Științe Social-Politice cu teza Analiza semiotică a limbajului politic eminescian. Domenii de interes: semiotică, filosofia limbajului, eminescologie, hermeneutică literară. Semnează studii și articole în reviste științifice și este coautoare a volumelor: Limbajul poetic eminescian. Concordanțele prozei antume (2009), 150 de ani de lexicografie la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași (2009), Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași 1860-1990. Cadre didactice și cercetători (2011), Dicționar enciclopedic de educație a adulților (2011), Dicționarul limbajului poetic eminescian.Concordanțele prozei postume (2012
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cea mai importantă contribuție la istoria literară este exegeza eminesciană, din păcate rămasă doar la nivelul celor finalizate și publicate în revista junimistă, și care adună circa o treime din paginile plănuite de istoric pentru centenarul nașterii. Exegeza eminesciană. Poeziile antume din punct de vedere filologic va fi publicată abia în 2002, la Editura Floare albastră, Antologie, notă editorială și bibliografie de Doina Rizea, Prefață de Nicolae Georgescu. În Prefață, Nicolae Georgescu citează dintr-o scrisoare a lui I.E. Torouțiu, expediată
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
citează și comentează din nou epistola adresată lui Perpessicius pe 22 octombrie 1947: ""Acum lucrez zi de zi la Exegeza Eminesciană și pagină cu pagină trebuie, trebuie să-l citez pe Perpessicius. Va fi o lucrare de 600-700 pagini: Poeziile antume, din punct de vedere filologic. Să ajute și filologia la fixarea cuvîntului, care de la ediție la ediție se schimbă ca nisipul în pustie". Avem, aici, titlul și subtitlul cărții sale, care n-a mai apărut. Într-o altă scrisoare, din
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
între 1946 și 1948 va fi student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Aici îi are ca profesori, între alții, pe G. Călinescu și Tudor Vianu (scriitor despre care va și scrie în ultima sa carte antumă, Amalia și alte făpturi, apărută cu circa o săptămînă înaintea morții; de altfel sînt și alți scriitori descriși în paginile de memorialistică ale volumului de povestiri). Între 1948 și 1953, va fi deținut politic, în principal la Pitești. După eliberarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de ajuns, ca și, de altfel, la eseistica și critica sa, rămase ascunse, până la ediția lui Valeriu Cristea, în paginile revistelor, îndeosebi ale României literare. Acum cititorul are sub priviri aproape toată producția poetică a lui Marcel Mihalaș, pentru că volumului antum Nume i se adaugă volumul postum Între nume și lucruri, precum și o parte din producția lui eseistică, din care editorul a considerat demne să figureze în sumar unsprezece titluri. Dintre acestea, într-adevăr, se impune atenției, nu doar prin întindere
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
crecetare semantică a textului definitiv, ca rezultat al decantării din mulțimea variantelor ("procesul de rafinare stilistică"), și dezbat concentric probleme ca neființa (Antinomia "neființei" cu "ființa ce nu moare" și consecințele ei în semantica textuală a Luceafărurlui), obscuritățile din textul antum (Din nou despre "taina" Luceafărului. Criptisme, obscurități și fractură logică în textul antum), micul eu (Despre tema "micului eu" în variantele Luceafărului și relictele ei în textul definitiv), viziunea morții (Inconștientul eminescian și o viziune a morții ca "umbra unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de rafinare stilistică"), și dezbat concentric probleme ca neființa (Antinomia "neființei" cu "ființa ce nu moare" și consecințele ei în semantica textuală a Luceafărurlui), obscuritățile din textul antum (Din nou despre "taina" Luceafărului. Criptisme, obscurități și fractură logică în textul antum), micul eu (Despre tema "micului eu" în variantele Luceafărului și relictele ei în textul definitiv), viziunea morții (Inconștientul eminescian și o viziune a morții ca "umbra unei vieți eterne") etc. Fără îndoială, Rodica Marian urmează un drum analitic distinct și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
inclusiv cel din manuscrise, fiecărei poezii menționându-i-se datele de identificare necesare. Același lucru îl aflăm privitor la Variante. Exerciții & moloz pentru că "opera se constituie din poeme cu statut autonom, rezultate dintr-o supunere neabătută disciplinei clasiciste (așa-zisele antume), dar și din bucăți pe care nu le considera demne de publicare (postumele)", manuscrisele aducând dovada unui "proces de exercitare permanentizat, asemănător cu actele de solfegiere la care se dedau instrumentiștii și vocaliștii". Exercițiile sunt glosate pe ani, începând din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
să fii pus la loc de cinste în istoria literaturii. Nu asta își dorește orice scriitor? Ei bine, nu. Scriitorii, pictorii, artiștii în general vor să împuște și iepurele cel mare al posterității, dar și pe cel drăgălaș al celebrității antume. Vor să fie vedete și visul lor ascuns este ca, în timp ce se plimbă melancolici și cufundați în idei pe stradă, puștii săși tragă mamele de mânecă și săi arate, discret, cu degetul. Să vină un individ la tine pe stradă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de artă ce le-a dăruit acestui oraș; a petrecut cei mai frumoși ani aici și și-a exprimat dorința de a fi înmormântat în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași, și nu la București sau în satul natal. Ultima lui expoziție antumă de la Cercul Militar Național din București a fost un veritabil elogiu adus Iașului și oamenilor lui. Sabin Bălașa și-a început drumul prin veșnicie la 1 aprilie 2008, la București, având la căpătâi albastrul, tinerețea și iubirea pe care le-
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
e, speră să nu fie, crede în scrisul lui, dar dacă se înșală ? Nici celebritatea nu e la urma urmei o garanție. Poate fi o eroare, o neînțelegere, o întâmplare, o involuntară impostură, ce se va destrăma spre rușinea lui, antumă sau postumă. E divizat între vocație și îndoială (aici ar fi poate o deosebire : grafomanul are numai vocație, nu și dubii). „J’aurais écrit de toute façon”, declară Eugène Ionesco, ajuns în culmea gloriei (cf. Antidotes, Gallimard, p. 181, sqq
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Dar adevărul e că la data respectivă acest continent nu era practic încă descoperit, iar primele ediții de „inedite” nu ofereau, cu puține excepții, decât un material fie abandonat, fie rezervat pentru prelucrări viitoare, fie utilizat în mod superior în antume. Erau texte evident mai prejos de exigența artistică a poetului și nu purtau investitura girului său. „Eminescu nu e, nu poate fi altul decât cel ce a voit el însuși să fie. Tot ce n-a voit să fie e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
moment hotărâtor al spiritului românesc. Înainte de a se fi despuiat și estimat întregul Nachlass eminescian, fragmentele, nu totdeauna fericit alese, ce începuseră a se tipări, fără metodă nici simț critic, nu puteau, firește, suporta comparația cu sunetul irezistibil și siguranța antumelor. Alexandru Paleologu 128 Simțul estetic al lui Ibrăileanu era uneori, ce e drept, grevat de spiritul de grup sau de niște preconcepții, dar când funcționa, funcționa ireproșabil, nuanțat, profund, cu entuziasm lucid, precis, liber, de pildă în privința lui Tolstoi, a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
corectă formulare, ceea ce i-ar fi curmat elanul. Informul acesta nu e totuși un informosus (dacă ni se îngăduie această ilicită „latinească de bucătărie”), frumusețea constând tocmai în esența sa genuină. Călinescu a arătat cu multă finețe că și în antume poetul a lăsat, fără îndoială în mod conștient, unele stângăcii care, corectate, și-ar fi pierdut insesizabila freschețe ca un polen. Arta pe care i-o admira Ibrăileanu nu era la Eminescu totuna cu perfecțiunea, versurile lui nu sunt totdeauna
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
s-ar fi dovedit sterilă. Pe de altă parte, e tot atât de adevărat că se găsesc în postume foarte multe versuri din capul locului desăvârșite și unele fulgurații Alexandru Paleologu 130 extraordinare, dintre care pe cele mai multe poetul le-a utilizat în antume, fără ca prin aceasta să „inutilizeze”, cum spunea Ibrăileanu, textele prime de unde le-a extras, de pildă Sarmis și Gemenii, pure splendori, din care părți destul de ̀ ntinse apar în Scrisoarea IV și în alte locuri din antume ; de asemenea, Mureșanu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a utilizat în antume, fără ca prin aceasta să „inutilizeze”, cum spunea Ibrăileanu, textele prime de unde le-a extras, de pildă Sarmis și Gemenii, pure splendori, din care părți destul de ̀ ntinse apar în Scrisoarea IV și în alte locuri din antume ; de asemenea, Mureșanu și altele (ca să nu mai vorbim de Egipetul, scos, cum se știe, din Memento mori). Alte versuri, la un pas de împlinire, au trecut în antume doar cu o ușoară amendare, printr-o mișcare abia perceptibilă ce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
̀ ntinse apar în Scrisoarea IV și în alte locuri din antume ; de asemenea, Mureșanu și altele (ca să nu mai vorbim de Egipetul, scos, cum se știe, din Memento mori). Alte versuri, la un pas de împlinire, au trecut în antume doar cu o ușoară amendare, printr-o mișcare abia perceptibilă ce le-a eliberat ca prin miracol toată strălucirea latentă. Eminescu, atât de neglijent cu orice bunuri personale, își căra peste tot cufărul cu manuscrise, de soarta cărora, după ce la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care Negoițescu, dintr-un exclusivism excesiv, o califică drept „dulcegărie”), e străbătută de un fior al transcendenței, culminând într-un final cutremurător. Dintre postume, unele, ce puteau fi considerate finite ca formă, au fost în timp incluse ̀ mpreună cu antumele, fără a contrasta deloc cu acestea, în „culegeri de poezii” date la iveală, mai bine sau mai puțin bine, de diferiți eminescologi. Dar contemplând acel „univers în semicerc”, pe care-l proiectase poetul, ne dăm seama că el a fost
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
puțin bine, de diferiți eminescologi. Dar contemplând acel „univers în semicerc”, pe care-l proiectase poetul, ne dăm seama că el a fost altceva decât autorul unor „poezii”, oricât de superlativ izbutite ; s-ar putea, dimpotrivă, spune că de fapt antumele sunt „fragmente” scoase din marea operă totală și prelucrate izolat ; poetul, spune Călinescu, „nu apucase a arunca din spiritul său decât firimituri, sclipitoare firimituri ”. De aceea, socotim că, deși la prima privire se impune în chipul cel mai evident deosebirea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fragmente” scoase din marea operă totală și prelucrate izolat ; poetul, spune Călinescu, „nu apucase a arunca din spiritul său decât firimituri, sclipitoare firimituri ”. De aceea, socotim că, deși la prima privire se impune în chipul cel mai evident deosebirea dintre antume și postume, ca și cum ar fi două lumi ce ar avea fiecare alte legi și moduri de existență, ele reprezintă totuși, în esență, același univers. După cum ni se pare fals, de pildă, a hotărnici la Goethe între primul și al doilea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
După cum ni se pare fals, de pildă, a hotărnici la Goethe între primul și al doilea Faust, am afirma, de Alexandru Paleologu 132 asemenea, că în fond nu există acel imens hiatus ce pare a separa postumele lui Eminescu de antume. Ceea ce explică separația e desigur faptul că, după ce pentru două generații noțiunea „Eminescu” era dată de antume, deci de o operă cantitativ restrânsă, alcătuită din câteva zeci de poeme mult mai frumoase decât toate câte se scriseseră până atunci în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
am afirma, de Alexandru Paleologu 132 asemenea, că în fond nu există acel imens hiatus ce pare a separa postumele lui Eminescu de antume. Ceea ce explică separația e desigur faptul că, după ce pentru două generații noțiunea „Eminescu” era dată de antume, deci de o operă cantitativ restrânsă, alcătuită din câteva zeci de poeme mult mai frumoase decât toate câte se scriseseră până atunci în limba română, în plus și pline de „filozofie”, s-a întâmplat evenimentul proclamat de Iorga : „un nou
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
un nou Eminescu apăru ! ” ; și apăru tocmai sub un aspect enorm, haotic, heteroclit și prolix, cu prea multe indecizii lingvistice și vicieri lexicale, asemănătoare celor din faza preeminesciană a limbii literare, refăurită în chip superior și cu autoritate tocmai de antumele marelui poet. Dar, de fapt, opera lui Eminescu e una, după cum marea masă subacvatică și ghețarul vizibil de la suprafață sunt unul și același bloc. Realitatea e că nu doar pentru marele public, dar și pentru majoritatea intelectualilor, Eminescu este și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]