2,714 matches
-
termenul de "tensiune" arterială pentru a desemna presiunea arterială, adică presiunea sângelui în arterele circulației sistemice. Pomparea ritmică determină variații ale presiunii arteriale conform cu fazele ciclului cardiac (fig. 40), astfel că apare un puls presional determinat de expulzia sângelui în aortă în timpul sistolei. Diferența dintre valoarea maximă (sistolică, Ps) de ~120 mm Hg și valoarea minimă (diastolică, Pd) de ~80 mm Hg este presiunea pulsului (diferențială), de ~40 mm Hg. Presiunea arterială medie este mai apropiată de valorile diastolice ~ ()/3~100
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de ~40 mm Hg. Presiunea arterială medie este mai apropiată de valorile diastolice ~ ()/3~100 mm Hg, deoarece pe parcursul ciclului cardiac valoarea presiunii este mai mult timp la nivelul diastolic sau apropiată de acesta (fig. 40, 43). Atenuarea pulsului de la aortă spre periferie se datorează căderii de presiune (ce însoțește curgerea împotriva unei rezistențe considerabile), precum și complianței vasculare. Arterele mari (aorta și ramurile sale) și arterele cu diametru mai mare de câțiva mm sunt numit artere de conducere, ca semnificație hemodinamică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
cardiac valoarea presiunii este mai mult timp la nivelul diastolic sau apropiată de acesta (fig. 40, 43). Atenuarea pulsului de la aortă spre periferie se datorează căderii de presiune (ce însoțește curgerea împotriva unei rezistențe considerabile), precum și complianței vasculare. Arterele mari (aorta și ramurile sale) și arterele cu diametru mai mare de câțiva mm sunt numit artere de conducere, ca semnificație hemodinamică opusă față de arterele mici (de rezistență) și arteriole, ce contribuie mult mai mult la rezistența periferică totală. Arterele de conducere
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
similară, dar folosesc un traductor de presiune și afișaj numeric. Pulsațiile arteriale pot fi detectate palpator, prin compresia ușoară a arterei pe planul dur subiacent. Distensia ritmică astfel percepută (pulsul arterial) este produsă de expulzia sângelui din ventriculul stâng în aortă. Ea este transmisă în peretele arterial cu o viteză de cca. 5 m/s (3 5 m/s în aortă, 7 10 m/s în arterele mari și 15 35 m/s în arteriole), spre deosebire de variația de flux sanguin arterial
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
arterei pe planul dur subiacent. Distensia ritmică astfel percepută (pulsul arterial) este produsă de expulzia sângelui din ventriculul stâng în aortă. Ea este transmisă în peretele arterial cu o viteză de cca. 5 m/s (3 5 m/s în aortă, 7 10 m/s în arterele mari și 15 35 m/s în arteriole), spre deosebire de variația de flux sanguin arterial, care are loc tot datorită ejecției ventriculare ritmice, dar se propagă în masa sanguină, cu o viteza de 0,5
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
a pulsului se aplică un traductor piezoelectric conectat la un sistem de înregistrare, se obține sfigmograma (fig. 43), cu aspect similar tensiogramei; oscilațiile acesteia corespund temporal aproape perfect celor presionale, fiind determinate de propagarea în lungul pereților arteriali a distensiei aortei din cursul ejecției sângelui din ventriculul stâng. Pulsul arterial prezintă diverse aspecte în funcție de artera explorată și este modificat caracteristic în anumite situații patologice. Presiunea arterială prezintă variații în timp corespunzătoare ciclului cardiac (cca 70/min), dar și alte variații periodice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
endopeptidază (enzima de conversie a ET, o protează neobișnuită, care poate fi o metaloproteinază neutră asociată cu plasmalema), rezultând ET1. Receptorii pentru ET fac parte din familia receptorilor cuplați cu proteine G și prezintă două tipuri. Primul (ETA; A de la aortă) are o afinitate mai mare pentru ET1 și ET2 decât pentru ET3, iar al doilea (ETB; B de la bronhii) are aceeași afinitate pentru diferitele ET. In patul vascular ETA de la nivelul celulelor musculare netede mediază contracția, pe când ETB există în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
miocardul, tegumentul și sistemul nervos central. Particularitățile principale circulatorii în mușchiul scheletic sunt legate de activitatea musculară și sunt prezentate cu prilejul descrierii modificărilor circulatorii din efortul fizic. 14.5.1. Circulația coronară Cele două artere coronare iau naștere din aortă imediat după valva aortică (orificiile sunt menținute deschise în ejecția ventriculară prin curenți turbionari). Debitul este mai mare în coronara stângă la 20% din subiecți și în cea dreaptă la 50%. Sângele din peretele ventricular stâng este drenat de sistemul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
crește (de exemplu, în cursul efortului). Când toate capilarele sunt deschise, mai mult de 80% din aria alveolară este practic disponibilă pentru schimb de gaze. Plămânul are și o irigație sanguină de proveniență sistemică (arterele bronșice, care iau naștere din aortă), care se distribuie de fapt la nivelul arborelui bronșic; fluxul sanguin prin arterele bronșice este de ~100 ori mai mic în comparație cu circulația pulmonară. Există și un flux limfatic mic la nivel pulmonar, vasele limfatice soțesc căile aeriene mari și vasele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
se realizează strict prin difuzie, în sensul gradientului presional. Difuzia asigură în condiții normale o creștere a pO2 în sânge până la 97 mm Hg, o valoare apropiată de cea a pO2 alveolare. Această valoare scade la 95 mm Hg în aortă din cauza șuntului fiziologic. Capacitatea de difuzie a plămânilor pentru oxigen reprezintă cantitatea de oxigen care străbate membrana alveolo-capilară per minut per diferență de pO2 (mm Hg) între aerul alveolar și sângele din capilarele pulmonare. Are o valoare de 20-30 (ml
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
și-n tot corpul, cu întoarcere la inimă. El concluzionează: „Așa sunt organele și traseul tranzitului sângelui și al circuitului său: mai întâi de la urechiușa dreaptă a ventriculului, traversând plămânii până la urechiușa stângă și, de aici prin ventriculul stâng, în aortă și în toate arterele îndepărtându-se de inimă, apoi prin porozitățile organelor (s.n.) în vene și prin vene spre baza inimii unde sângele revine rapid.“ „Porozitățile organelor“ (capilarele pe care W. Harvey le-a intuit), sunt descoperite de Henri Power
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Este numit profesor la Facultatea de medicină și director al Institutului de Chirurgie de pe lângă Spitalul Colțea. Scrie ”Sutura nervilor la distanță” și este considerat fondatorul școlii de chirurgie experimentală. Nicolae Kalindero ține primele cursuri de dermatologie, face studii asupra anevrismului aortei de cauză sifilitică și asupra meningitei tuberculoase la adulți (1888), studiază asociațiile microbiene și ajunge expert în problematica leprei. Se remarcă de asemeni vestitul, marele chirurg Thoma Ionescu colaborator al lui Poirier la Tratatul de Anatomie, lui aparținându-i capitolul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
condiții de analize, de competență, adică după un bilanț biologic al primitorului, corespunzător cu ceea ce primește. Corectarea malformațiilor pot fi efectuate și la noii născuți. Ameliorarea instrumentarului chirurgical a atins perfecția. în 1944 Clarence Crafoord în Suedia operează stenoza istmului aortei. în 1945 - 1950, Alfred Blalock și elevii săi, în SUA, ca și Robert Gross (SUA) realizează corectarea malformațiilor inimii și vaselor toraxului în „boala albastră“. Cardiochirurgii, fructificând progresul fiziologiei, anesteziologiei, tehnicilor și mijloacelor peroperatorii (pre și postoperatorii) ca și ale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
este alcătuit din ganglioni dispuși metametric de o parte și de alta a coloanei vertebrale, în timp ce simpaticul prevertebral conține mase ganglionare și fibre nervoase eferente dispuse în cea mai mare parte sub formă de rețea plexiformă pe fața anterioară a aortei toracoabdominale sau a unora din ramurile sale. Căile aferente vegetative extranevraxiale prezintă particularitatea că, contrar căilor somatice, sunt formate din doi neuroni periferici, care se articulează în ganglionii organo-vegetați situați la distanță de organul efector în cazul simpaticului sau în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de lanțul simpatic laterovertebral alcătuit din ganglionii dispuși metameric de o parte și de alta a coloanei vertebrale și conectați prin fibre nervoase. La rândul său, trunchiul simpatic este conectat funcțional printr-o rețea plexiformă situată pe fața anterioară a aortei toraco-abdominale sau a unora din ramurile sale. Ganglionii vegetativi parasimpatici sunt reprezentați de ganglionii ciliar, submandibular, otic, pterigopalatin și previscerali (toracici, abdominali, pelvini). Pe plan structural, De Castro (citat de Monmier, 1968) descrie trei tipuri de celule în ganglionii vegetativi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
legătură dintre ganglioni sunt mai groase în partea superioară decât în segmentul inferior al lanțului toracic. Fiecare ganglion este conectat cu centrii și nervii spinali prin ramurile comunicante albe și cenușii. De la nivelul primilor 4-5 ganglioni toracici pornesc fibre la aortă, esofag, canalul toracic și plexul pulmonar. Fibrele plecate din ganglionii situați între D5-D9 formează nervul marele splanhnic. În afara fibrelor postganglionare, acesta conține fibre eferente preganglionare, care merg la medulosuprarenală și un număr suficient de filete senzitive. După ce traversează diafragmul printre
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
explică insuccesul unor simpatectomii. I.2.1.13. Simpaticul prevertebral Este reprezentat de formațiunile ganglionare și filetele nervoase simpatice de la nivelul plexurilor pre- și periviscerale, în mare parte toracice, abdominale și pelvine, situate înaintea coloanei vertebrale, pe fața anterioară a aortei, la emergența ramurilor sale toracoabdominale. Printre formațiunile ganglionare prevertebrale descrise ca entități distincte se numără ganglionii semilunari (celiaci), mezenterici superiori și aorticorenali. Aceștia nu conțin însă numai fibre simpatice. Primind atât filete adrenosimpatice, cât și parasimpatice, ei sunt de fapt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
6 de fiecare parte, din care 3 simpatici și 3 parasimpatici. De la locul de origine cervicală, ei coboară de-a lungul carotidelor comune în torace pentru a contribui la formarea, în spațiul restrâns dintre porțiunea ascendentă și transversală a crosei aorte, a plexului cardiac, cu cele două părți ale sale, superficială și profundă. În timp ce plexul cardiac superficial este constituit în mod predominant din filetele simpatico-parasimpatice ale nervilor cardiaci superiori ce trec pe dinaintea crosei, plexul cardiac profund rezultă din convergența restului majoritar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cordului și arborelui bronho-pulmonar. Cele două plexuri cardiace conțin mici formațiuni ganglionare de natură predominant parasimpatică, care reprezintă locul de articulație dintre fibrele pre- și postganglionare ale vagului cardiac. Printre ganglionii descriși se numără și ganglionul Wriesberg, situat sub concavitatea aortei, ca principală componentă a plexului cardiac superficial. Pe fața posterioară a atriului drept se găsesc 5-25 mici conglomerate neuronale, ce formează cu filetele nervilor cardiaci de partea dreaptă plexul auriculosinusal (venos) Perman, componentă a plexului cardiac profund. Spre deosebire de fibrele preganglionare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se găsesc numeroși ganglioni microscopici de natură parasimpatică. Ramurile eferente ale plexului pulmonar se distribuie musculaturii netede bronhiolare și parenchimului corespunzător. În afara ganglionilor încorporați în plexurile cardiac și pulmonar, mici grupe ganglionare pot fi puse în evidență în mediastin, ventral aortei descendente și caudal căilor pulmonare. Ele trimit ramuri la trahee, bronhii și esofag. În cavitatea abdominală are sediul unul din cele mai mari și importante plexuri prevertebrale - plexul solar. I.2.1.24. Plexul solar Dispus retroperitoneal, înaintea vertebrelor D12-L2
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
complexă, în constituția căreia intră, de regulă, 3 perechi de ganglioni și numeroase fibre simpaticoparasimpatice. Cei 6 ganglioni sunt de sus în jos: ganglionii semilunari, ganglionii mezenterici superiori și ganglionii aorticorenali. Ei sunt situați pe fața anterioară sau laterală a aortei abdominale, în apropierea locului de origine a trunchiului celiac, arterelor mezenterice superioare și renale. Ganglionii semilunari, în formă de semilună cu concavitatea în sus, ocupă planul profund al regiunii celiace descrise de Luschka. Cel drept este de obicei mai voluminos
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
continuă cu plexul aortic, din care pleacă filete spre plexurile renal, suprarenal, spermatic și mezenteric inferior, ce asigură inervația vegetativă a colonului descendent și porțiunii proximale a rectului. Ganglionii aorticorenali se găsesc la locul de emergență a arterelor renale din aortă, între acestea și hil. Ei sunt în general mai voluminoși decât ganglionii mezenterici superiori și au sediul subarterial, prezentând adeseori în imediata vecinătate un mic complex ganglionar numit ganglionul renal posterior Hirschfeld. Ganglionii aorticorenali primesc filete mai ales de la micul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de sticlă sau plastic, este urmată de prăbușirea presiunii sanguine. Fenomenul, cunoscut sub denumirea de reflex Bezold-Jarisch, pare a fi de o deosebită importanță în producerea hipotensiunii din infarctul miocardic. În afara receptorilor din zonele specifice ale atriilor, venelor mari, ventriculilor, aortei și arterelor coronare, există o suprafață receptoare difuz răspândită în întregul miocard, sensibilă la variațiile de distensie a cordului. La nivelul capilarelor juxtaalveolare sunt, de asemenea, receptori sensibili la fenomenele de congestie și microembolism pulmonar. Excitarea lor determină reacții cardiovasculare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în repaus 1,2 l), iar cel cardiac crește de la 5-6 l la 25-30 litri/min. Îngustarea lumenului vascular atrage după sine modificări inverse atât în ceea ce privește viteza de scurgere a sângelui, cât și presiunea din teritoriul subiacent. Dacă la nivelul aortei viteza de scurgere era de 40-50 cm/sec, aceasta scade în cazul arterei mezenterice la 6 cm/sec, pentru a atinge la nivelul capilarelor doar 0,4 mm/sec. Scăderea vitezei de scurgere este liniară în vasele cu calibru uniform
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de suprasolicitarea cordului, cât și de creșterea presiunii pulsului. Timpul de ejecție a sângelui din cord în vasele mari afectează, de asemenea, presiunea pulsatilă arterială. În timp ce ejecția rapidă cauzează creșterea presiunii pulsului, propulsia lentă a aceluiași volum de sânge în aortă va determina variații mai mici ale presiunii diferențiale sistolo-diastolice. În sfârșit, conductele vasculare pot modifica volumul bătaie în funcție de cantitatea de sânge care a trecut din artere în vene, ca factor important al întoarcerii venoase și umplerii diastolice. Așadar, factorii care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]