390,674 matches
-
să mă duc într-un sătuc învecinat, să caut câțiva. Împrumutând o șaretă, - tocmisem un viorist și un țambalagiu. La întoarcere, ne prinsese ploaia aceia grozavă. Țiganii, de frică, să se apere, își puseseră instrumentele în cap. Dogite de atâta apă, vioara, țambalul mai ales, nu mai puteau să scoată un sunet. La un moment dat, se terminase și gazul lampant. Așa că toată noaptea se dansase în beznă, la-ntâmplare, și pe vocea Ilenuții care cânta cel mai tare și mai
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
biserică, pentru a cerși o bucată de pâine. Satul e relativ prosper, oamenii trăiesc bine. Costumul tradițional a dispărut, cum brâul faja, cu podoaba de păr cachirulo și cu pantalonii strânși pe corp. Străzile sunt asfaltate și luminate electric. Există apă curentă, canalizare, cinematografe și baruri. Ca pretutindeni în lume, televiziunea contribuie eficient la depersonalizarea spectatorului. Există mașini, motociclete, frigidere, o bunăstare bine și sârguincios elaborată de societatea asta a noastră, în care progresul științific și tehnologic au exilat pe un
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
Birmingham; după alții, ea s-ar cristaliza în jurul lui 1917, cînd Tolkien și-ar începe marele ciclu de legende și mituri ale lui Middle-earth (ținutul imaginar al aventurilor sale), desenînd o serie de hărți cu așezările, drumurile, munții, pădurile și apele cuprinse în universul său paralel. Dacă vrei să dezvolți o poveste complicată," spune chiar autorul, "trebuie să lucrezi pornind de la o hartă; altfel, nu vei mai face niciodată harta la sfîrșit." În fine, istoria orală a hobbiților s-ar putea
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
Mircea Mihăieș Știu de multă vreme că una dintre caracteristicile politicianului român e lașitatea. Neavând calități proprii, el se simte în apele sale doar protejat de căldura animală a turmei. Execută fără crâcnire ordinele superiorului, votează împotriva conștiinței (de parcă ar avea așa ceva!), neagă violent ceea ce tocmai a afirmat la fel de violent. Pe scurt, întruparea perfectă a omului fără calități. Pleșcari și corupți, au
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
celor din Occident” și care „nu pot fi abordate separat”. Un tot, ce verifică pe spațiul circumscris al literaturii vechi, aspecte ale personalității umane, pe fondul argumentației istorice și mitologice. Avansarea studiului, din aproape în aproape, aseamănă cercetarea cu o apă care își face loc, ocolește piedicile, se învolburează și se lasă dusă de șuvoiul nevoii de cunoaștere și aprofundare. Mai sever distanțată de textul avut în vedere este Manuela Anton în Manualele școlare ca pregătire a orizontului de așteptare pentru
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
translucid dormita mișcându-și ritmic gura. Ochiul lui rece îl privea pe Mario ca o perlă vie. Mario se gândi la ochiul sărat ca o lacrimă ce-ar aluneca printre dinți când îl mesteci. - Trebuie să-i schimbi mai des apa, sugeră. - În zadar, e bătrân și bolnav. Mâine o să moară. Anunțul acesta îi sună ca o reîntoarcere la tot ce era mai rău, la Delia torturată de doliu și la vremurile de la început. Încă atât de aproape de cele întâmplate, de
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
mai mult ca oricând și să fie atent să nu se culce prea târziu. Când plecară, cam fără voie dar răpuși de somn, căldura intra valuri-valuri pe ușa de la vestibul și prin fereastra salonului. Mario a vrut un pahar cu apă rece și s-a dus la bucătărie, deși Delia voia să i-l aducă ea și s-a supărat puțin. Când s-a întors a văzut-o în geam, uitându-se la strada pustie pe unde odinioară în nopți ca
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
erau în stare să aprecieze o aromă diferită. Îi oferea bomboana parcă implorându-l, dar Mario înțelese dorința care-i tulbura glasul, acum îl învăluia cu o strălucire care nu provenea de la lună, și nici măcar de la Delia. Puse paharul cu apă pe pian (nu băuse în bucătărie) și luă cu două degete bomboana, cu Delia alături așteptând verdictul, cu răsuflarea jinduitoare de parcă totul ar depinde de asta, fără să scoată o vorbă dar grăbindu-l cu gesturi, cu ochii măriți - sau
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
nu poți să le-alungi/ Cu mîna leneșă din minte,/ Femei cu sîni lincențioși/ Umflați de-un înger pneumatic/ Pîn’ la absurd în plușuri roș,/ Femei ce ne-ar lăsa-n burice,/ Plutind pe pîntec, să murim/ Fără speranțe, fără apă,/ Cum pe corăbii Gordon Pym/ Halucinînd vechi etichete/ Pe butoiașele cu spirt.// O, Leonid Dimov, e seară/ Și eu beau singur într-un birt” (Scrisoare). Suferința se reduce printr-o sugestie inaugurală, prin prospețimea sa: „Dar uneori tristețea ne încearcă
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
a acestui Cântec de adormit elefantul. Care, în rest, nu scade cu o iotă sub înaltul nivel reflexiv al creației în sânul căreia ne aflăm, la nivelul acestui magnific catren, nespus de abstract și totuși tulburător în pregnanța sa: „jocul apelor lângă tine/ ale somnului, așteptând/ destrămarea celor mai fine/ cearcăne ale celui din urmă gând”. Forța lui Mircea Ivănescu este aceea de a nota gesturi puțin importante, la prima vedere, dar ale căror ecouri interioare sunt nebănuite: „văzută fără ochelari
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
textul trebuie “să sune” românește/englezește, dar aici intervine talentul traducătorului de a păstra un echilibru fericit între “identitate” și “străinătate”. Dar să revenim la proverbe, pentru ca, vorba ceea: “O vorbă bună stinge focul mai curînd decît o bute de apă”/ “Good words cool more than cold water” sau “Soft words puț off fire more than a barrel full of water”, cum ar traduce un adept al literalizării. Ceea ce mă intrigă în cazul cărții de proverbe recent apărute (cu ilustrații amuzante
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
și literal? Dar tocmai aceste două elemente nu se regăsesc în mentalitatea plagiatorului. Pentru el, nu există nici umbră de respect pentru textul pe care-l reproduce aidoma. Îl consideră un banal bun comun. Un izvor din care trecătorii beau apă fără să ceară voie și fără să plătească. Nici vorbă de prestigiu ori de exemplaritate. Din contra, un simplu buzunar al nimănui în care nu e interzis să vîri mîna pînă la cot. În al doilea rînd, reproducerea nedeclarată răpește
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
place să emită tot felul de teorii, să comită evaluări și să facă portrete, să descrie, absurd, chipuri, senzații, situații, iubiri. Îi place să se imprime pe banda de magnetofon, așa cum lui Narcis îi place să-și privească chipul în apă. Un Krapp vorbește. De mult. Clar, sonor, răspicat. Altul ascultă. Acum. Buimac, răvășit de propria-i viață și amețit de băutură, dezabuzut, mofluz, negativist. Cîtă singurătate... Și atunci, și acum. Eu citesc. Dar cine este Krapp? Un personaj al lui
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
de chinul lui de a fi, de experiențe, de continua confruntare cu sine și cu trecutul încărcat. Mi s-a părut că metamorfoza uluitoare cuprinde trei chipuri, trei contururi perceptibile, amestecate unele în celelalte: Iureș, Krapp, Beckett. Intrat parcă la apă, împuținat la trup, cu obrajii supți de băutură și de mestecarea singurătății între aceleași fălci osoase, aproape inert și inexpresiv, Krapp face cam aceleași lucruri, aceleași gesturi, aceiași pași. Are aceleași trasee, fixe, într-o încăpere uscată ca și el
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
aceea care se naște la interferența limbajelor precum se naște fulgerul la interferența norilor; o lume fascinantă și volatilă, năvalnică și îndepărtată, invizibilă și orbitoare. El se numește Geometrie și incantație , adică: Geometrie și incantație Adîncindu-se ca un sinucigaș în apa verzuie a cuvintelor, perforînd viril, asemenea unui imens picamer, pămîntul lor diafan și străveziu, prăjindu-și genele și retina, precum un sudor ingenuu care și-a aruncat masca spre a gusta nemijlocit voluptățile combustiei, la jarul lor pervers și mocnit
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
deodată, Elementele. Descoperă carnea mustoasă a celor mai aride concepte și pipăie, cu degetele lui îngălbenite de tutun și carbonizate suav de prea multele orbecăieli nocturne, senzualitatea puberă a presocraticilor și concretețea virgină a primelor cosmogonii, descoperă, așadar, Pămîntul, și Apa, și Aerul, și Focul și chiar se învelește el însuși cu fîșii din cupola translucidă și tremurătoare sub care acestea se adăpostesc pline de sfială. Coborît astfel din Materie, așa cum bizarul personaj al lui Urmuz cobora tacticos din maimuță, și
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
Ioana Pârvulescu Locuiesc lîngă o mică benzinărie deasupra căreia scrie Noroc. În ce mă privește, nimic de zis, benzinăria îmi aduce noroc fiindcă, pe lîngă cele două pompe de benzină care nu-mi folosesc, are și un robinet cu apă potabilă de unde ne aprovizionăm cu toții atunci cînd, pe neașteptate, se oprește apa în bloc, pe timp niciodată precizat. Coada la apă amintește de secvențe ale războiului din Irak, doar că acolo problema s-a rezolvat ceva mai repede. Între bloc
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
În ce mă privește, nimic de zis, benzinăria îmi aduce noroc fiindcă, pe lîngă cele două pompe de benzină care nu-mi folosesc, are și un robinet cu apă potabilă de unde ne aprovizionăm cu toții atunci cînd, pe neașteptate, se oprește apa în bloc, pe timp niciodată precizat. Coada la apă amintește de secvențe ale războiului din Irak, doar că acolo problema s-a rezolvat ceva mai repede. Între bloc și benzinărie se află o piațetă pe care am străbătut-o adesea
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
aduce noroc fiindcă, pe lîngă cele două pompe de benzină care nu-mi folosesc, are și un robinet cu apă potabilă de unde ne aprovizionăm cu toții atunci cînd, pe neașteptate, se oprește apa în bloc, pe timp niciodată precizat. Coada la apă amintește de secvențe ale războiului din Irak, doar că acolo problema s-a rezolvat ceva mai repede. Între bloc și benzinărie se află o piațetă pe care am străbătut-o adesea în diagonală, preocupată de griji vitale imediate și fără
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
un meci la televizor și moderatorul, răzbunător, ne taie antena exact cînd urmează golul. De ce se răzbună moderatorii pe telespectatori n-am mai avut timp să mă gîndesc, căci, în Piața Iosif Sava mi-a sosit rîndul la robinetul cu apă de lîngă benzinărie. Afară s-a întunecat, e frig, dar firma Noroc luminează soclul moderatorului de lîngă Conservator.
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
nu ai nevoie de scuze, ba că-i laie, ba că-i bălaie. Când vrei să faci, faci! (De fapt, cum frumos spune maestrul, cu dulceața graiului moldovenesc: Dacă vrei să fași ceva, fași! Treci și prin foc și prin apă și faci! Bineînțeles, asta nu se poate dacă ești golit de orice gânduri legate de creație, care să te frământe și care să te facă receptiv la tot ceea ce te înconjoară, la oameni, la natură, la sentimente și care să
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
în cadru au apărut doi preoți: unul semănând cu un dascăl de provincie pe strada Berthelot, celălalt cu un magistrat din dulcele târg al Ieșilor ținând în mână un par în loc de toiag. Blasfemie!, am țipat în somn. Degeaba... Vasul cu apă sfințită era pregătit, nașul, care semăna înspăimântător cu Domnul Președinte Iliescu, la fel... După cunoscutul ritual premergător botezului propriu-zis, fiecare preot a luat câte un prunc și l-a aruncat în cazan. Au urmat urlete nefirești, totuși, iar Traian Băsescu
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
neînfăptuită („Zeul cel singur umblă prin univers,/ se fecundează lacom pe sine/ înghițindu-și sămînța de constelații” - Cosmogonie), o lume a singurătății în care „totul e patimă și nepereche”. Suspendată „între cer și pămînt” într-un echilibru stagnant, ființa „de apă și lumină” își caută de fapt un dezechilibru. Un salt. Fie în Lethe, fie în lumea palpabilă și nerotitoare. Ieșirea din amnios. („De-ai ști ce tulbure-i cînd te-ai oprit.../ E izbitura limitei sub stele, rămînerea în cruce
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
Maria, Cristos și mielul. Nu înțeleg această jertfă păgână simbolizată de miel ca simbol al nevinovăției cristice. Prezența femeilor dă o senzație de... (șters cu violență). Bacchus contrar Sfântului Ioan, la care botezul este natura asumată, planeta albastră stăpânită de apă... Mai 1992. Roma, Via Parioli. Întâlnirea cu octogenarul italian bogat care pe canicula romană și mirosul de leandru încins, pârlit de arșiță o pipăie pe eroină... Alegoria. Omul în armură războinică punând mâna pe sânul unei fecioare care îi ține
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
Confesiunile unui gardian, 1991, p. 105), dar cuvîntul apare și, injurios, în apelativul „jigodie penală” (id.ib. 106); e clar că adjectivul își poate extinde folosirea, și vorbitorii sînt conștienți de inovații: „ne-am apucat de băut ceai penal; așa numeam apa cu zahăr, că dacă am fi avut și un pic de sare de lămîie ieșea o citronadă în toată regula” (M. Avasilcăi, Fanfan, rechinul pușcăriilor, 1994, p. 22). Textele impregnate de oralitate din Internet (mai ales mesajele din forumuri) ilustrează
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]