888 matches
-
la stația fluvială. E o după amiază frumoasă, senină, înfiorată de apropierea primăverii. Mulțimea s-a adunat din belșug în jurul debarcaderului. Cordoane de polițiști stau gata să păzească ordinea. Dar aproape că nu e nevoie de ei. Oamenii privesc tăcuți, apăsați parcă de o presimțire funestă. L-au zărit pe Joîo Franco trecând preocupat printre grupurile oficiale. Dictatorul e palid și figura lui mongolică - ochii mici, oblici, depărtați, umerii obrajilor ieșiți în afară, mustață rară deasupra gurii - pare mai sinistră astăzi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
gândurilor sale și se retrăgea cu înțelepciune în ea însăși, conștientă - dată fiind schimbarea de situație - de enorma diferență de rang ce îi separa. Cu toate acestea, brațul cu care ea îi înconjura pieptul și coapsele sale pe jumătate dezbrăcate apăsate, prin forța împrejurărilor, de el îi transmiteau lui Sebastianus o anumită tulburare, dar mai ales o anume stânjeneală, căci în momentul acela mintea sa tindea să se concentreze asupra Fredianei: era nerăbdător, de fapt, să o vadă și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care era o corlată (un chioșc făcut din haragi de fasole) bătută cu flori delicate de tot felul de fasole, pârâul din grădină, pe care făceam mori, și balconul casei, care suna a metal când umblam pe el cu pași apăsați. De la moșiile celelalte îmi aduc aminte puțin, căci am stat puțin. Îmi aduc aminte de o călătorie la Roman, când am trecut peste Siretul mare, cu un pod umblător, pe furtună. O ocupație mare a mea au fost hulubii, pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o vrea. Ca și când ea ar fi pătată. Blestemată. Fiul meu vrea să meargă pe râul pe care a murit tatăl lui, a zis ea. Deocamdată ăsta e singurul lucru pe care pot să-l accept. Jina - Jina a auzit pași apăsați venind din spatele ei și și-a închipuit că era Drew, care venise să-i cheme la masă. În loc de Drew însă, în spatele ei, era o femeie îmbrăcată cu o rochie roz de petrecere și încălțată cu niște cizme butucănoase, de muncitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a dat din cap fără să rostească nici un cuvânt și și-a răsucit brațul ca să scape din mâna lui Pearl. Ellis i-a evitat ochii și, în mod ciudat, Jina s-a simțit trădată. A pornit peste pajiște cu pași apăsați și-a luat-o în jos, pe cărare. Făcea așa de mult zgomot că aproape că era să n-audă vocea lui Pearl. Fir-ar al dracului ! Jina s-a oprit jos, pe pantă, acolo unde nu mai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
șirul din stînga. Nu se vedea de o altă mașină, așa că n-am zărit-o imediat. CÎnd, În cele din urmă i-am depistat botul, am auzit pe cineva venind În goană spre mine, dinspre gheretă. Pietricelele trosneau sub pașii apăsați. Oare Îmi mai cere bani?... Fața-i era toată un zîmbet pe cînd mă măsura din capi pînă-n picioare. Avea o licărire stranie În priviri. Era subțirel și paltonu-i atîrna de pe umerii largi, drept În jos, pînă la buzunare. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se vorbește, să Închid ochii, și nu să privesc În jur, să dorm ziua, și nu să Încerc să realizez ceva, dar... Sirena urlă pentru a doua oară, ca un vițel Înspăimîntat. Fratele se Întorcea de la foc, frămîntînd cu pași apăsați pietricelele de sub picioare și mușcîndu-și buza de jos. Se vedea de la o poșta că e furios, dar nici măcar nu Încerca să-și ascundă mînia. Bucătarul Îi Întinse imediat o ceșcuță fierbinte pe care el o dădu pe gît. — Ce cacialma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și cățeii. Eu m-oi hodini aici. Țâhnitul copoilor străini suna departe încă, subțire și cu răsunete ciudate. Dăvidel își lepădă iute săculețul, trase cucoșul puștii ș-o luă pe sub piciorul țancului. Bătrânul, rămas singur, asculta cu luare-aminte. Părea însă apăsat și abătut, ca și șihla neclintită. Îi zvâcnea inima în piept rar și tare, parcă-i ciocănea coastele, ș-avea în toate mădularele o trudă, o răceală, o neliniște. Ajuns în țiitoare, Boghean se rezemă de o tisă bătrână. Lipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pentru familia sa. Bătrânii nu trebuie să mai sufere, spuse el cu emfază, ca și cum ideea unui substitut pentru dinți fusese a lui de la bun început. Simțindu-se atât de ștearsă că-i venea să plângă, Pinky își urmă cu pași apăsați bunica în stația de autobuz. Spre deosebire de nepoata sa, Ammaji era bine dispusă. Aerul din afara orașului era răcoros și curat și-i amintea de copilărie. Nepotul ei se dovedea a fi un succes de proporții, exact cum își imaginase dintotdeauna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
curte și îi veți vedea cum joacă. Mie îmi place cum mormăie și joacă ursul. „ Joacă bine, măi Martine, Că-ți dau pâine cu măsline! Frunză verde garofiță, Ursăreasca, măi bădiță!” cânta tata în timp ce imita jocul ursului jucând cu pas apăsat, însoțindu-și din când în când cântecul cu mormăituri morocănoase, spre amuzamentul copiilor. Mie îmi place căprița, e tare drăgălașă și jucăușă! Tata intră în rol, imitând căprița prin joc și cântec. „Ța! Ța! Ța! Căprița me, Că eu bine
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cu pistoalele înfipte în pieptul negustorilor. „Scoateți pungile cu galbeni și tot ce aveți de soi! Fără vorbe!” - a poruncit apăsat unul din lotri. Ceilalți trei hoți erau deja în coasta convoiului cu marfă. „Ce aduceți”? - s-a auzit șoaptă apăsată însoțită de clinchet al cocoșului pistoalelor. „Mirodenii de toate felurile” - a răspuns șeful convoiului. „Într-o clipă, să fie la o sută de pași în spate, dincolo de șanț, câte un sac, ladă sau coș din fiecare fel de marfă! S-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
foștii lor comandanți ca la niște părinți. După ce au trecut prin fața ofițerilor, Dumitru a comandat: ― Plutooon, stai!!! Oprirea a fost fără cusur. Cu zâmbetul pe buze, ofițerii s-au îndreptat spre ei. Dumitru a ordonat: ― Plutooon, drepți! Apoi, cu pas apăsat, a pornit în întâmpinarea lor. S-a oprit la doi pași și a prezentat raportul: ― Domnule locotenent colonel, foștii concentrați din plutonul doi și-au predat efectele militare și sunt gata de plecare spre casele lor. Raportează sergentul Dumitru Dinsus
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care-l sâcâise și-n tren, n-avu de lucru și spuse: ― Lăsați, don' suplinitor, că acum le știm bine, doar ne-a explicat ghidul! * Timpul până la ora plecării înapoi spre București s-a scurs foarte greu. Toți eram neliniștiți, apăsați parcă de o mare greutate. În tren, Marinescu s-a retras într-un compartiment și nu ne-a mai dat nici o atenție; parcă nici n-am fi existat. N-a mai schimbat nici o vorbă cu nici unul dintre noi: nici bună
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Mă dor șalele de mor. Dacă mâine dimineață sunt la tine, bine. Dacă nu, să nu mă aștepți. Am Întins-o. Numai bine!” Și Canafas o luă la trap pe drumul de pământ bătut care bubuia pașnic sub călcătura lui apăsată. Enin se scutură ca de muște când liniștea cea lenevoasă cuprinse din nou satul. O luă către casa lui Titel Meșteru. Drumul Începu, de la o vreme, să i se pară nesfârșit. Privirile Îi poposeau pe case și curți pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bani puțini ori pe mâncare cui voia să-și vadă odrasla mai răsărită prin cataloage. Oamenii Îi arătau Încredere, că părea hotărât și pus pe treabă: avea privirea Întunecată, sprâncenele Încruntate și cu o cută Între ele, vorba cumpănită și apăsată, pantofii văscuiți, dungă la pantalon, cuvinte alese, ce să mai una-alta - om dintr-o bucată, domnule! Azi așa, mâine așa, prin odăița În care ședea cu chirie se perindau o grămadă de copii și, am băgat eu de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dată Și un diez... Dar unele partituri rămân însemnate În portativul amintiților Precum sunetul chitarei în ecoul viselor... Că un cântec începe, Ca un cântec se termină În armonia surdinei... Reminescențele partiturilor magnifice Vor rămâne în sângele nostru Precum cerneală apăsata adânc pe coală albă.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93407]
-
Întinzi mâna spre umărul meu și vrei să plângi. Te strâng ușor de mâna dreaptă și chiar te îndemn să plângi căt poți. Apoi îți zic: -Mai lasă-mă să mă bucur! O dată moare omul... Apoi, pornim amândoi, cu pas apăsat, înaintea cortegiului răgușit... Fanfara acoperă bocetele pierdute în ecoul nopții... Sicriul e gol. Chipul lunii se sfarmă peste trupurile noastre sprijinite în colțul zorilor. Așteptăm cortegiul înfrigurat. Le strig prietenește: -Hai , prieteni! Luați-vă fanfara hodorogită! La crâșma lui Firman
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
știu. Sunase ca o rugăminte patetică, dar simțeam cum fața Îmi ardea de curiozitate. Eram sora ei. Mă interesa viața ei. Nu greșeam cu nimic, nu-i așa? ― Sunt supărată pe tine, Îmi aminti ea În timp ce urca scările cu pași apăsați. ― Are ochi albaștri, nu-i așa? Maria adorase dintotdeauna băieții cu ochi albaștri. Aproape că i-am putut simți zâmbetul din voce când mi-a răspuns cu Întârziere: ― Da. ― Povestește-mi, am implorat-o eu. Te rog, te rog, te
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
plictisește, când obosește.“ Vocea se oprise, într-adevăr, dar ascultătorul nu reacționă. Parcă somnola. Nu, nu somnola. — Am impresia că avem un musafir, se auzi șoapta doctorului. Pe alee înainta o doamnă scundă, zveltă, într-un taior cafeniu. Un mers apăsat, bocănit. Sora o recunoscuse, desigur, imediat, dar reluă, nepăsătoare, lectura. „Incredibil, dar lucrurile așa s-au petrecut. În plină zi, sub ochii unui întreg cartier și...“ Medicul se ridicase deja. Își aranjase ochelarii pe nas, să nu i se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
schelet urât mirositor, cu mâinile și picioarele degerate, cangrenate Într-o mină siberiană. Pașii lui istoviți, Împleticindu-se În zăpadă, excremente, sânge, sârmă ghimpată... Tată... Căldura trupului mare și ocrotitor care te duce adormită În brațe, scârțâitul zăpezii sub pașii apăsați ai tatei. * Suntem alți oameni și trăim altă viață, spunea Înțeleptul Hermann, când Încerca să Îi povestească, se ferea de amintirile lui din Ucraina, de execuțiile preventive ale unor localnici evrei și partizani, făcute de Einsatzgruppe, la care și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
chiar mă pătrunsese regretul că incursiunea mea În Persia va fi fost așa de scurtă și, dintru Început, așa de rău pornită. I-am Întins prințesei hârtia. Când Încercă să o ia, i-am ținut mâna. O strângere scurtă, dar apăsată; ea mă strânse, la rându-i, Înfigându-mi o unghie În palmă, fără să mă rănească, dar lăsându-mi, pentru câteva minute, o urmă bine conturată. Două surâsuri ne-au Înflorit pe buze, aceeași frază a fost rostită la unison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
zdrobește liniștea întunecată, smulgându-mă din leagănul acela cu mișcări regulate, plăcute, mi-e frică, ajută-mă, iar eu mă trezesc, ce se întâmplă cu mine, de ce mai pierd vremea aici, trebuie dus la Urgență, spun eu pe un ton apăsat, care îmi zgârie până și mie urechile, iar el se chircește, strânge din umeri, dintotdeauna urâse medicii mai mult decât orice boală, nu vreau, vreau să rămân acasă, însă protestele sale sunt lipsite de vlagă, învinse de vocea mea fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Nu era asta. Dar am văzut că erai aproape gata, și vorbeam așa ca să te stârnesc un pic. Oh, spune el somnoros. Grozavă strategie. Chiar a funcționat... Se apleacă și mă sărută, nu serios, pasional, ci mai degrabă un pic apăsat, o amintire și o promisiune. Apoi, fericit de capacitatea lui de a mulțumi o femeie, se lasă și el să cadă pe pat lângă mine. Am încercat să nu te mușc, zic eu, apucând o pernă și punându-mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Or fi ei și arendași ticăloși care asupresc pe țărani, cum sunt și printre proprietari, dar să-i osândim așa, în bloc, fără circumstanțe ușurătoare, nu e drept și nici bine! Grigore Iuga, enervat de intervenția insolită a arendașului, răspunse apăsat și disprețuitor: ― O fi, stimate domn, dar dacă nu apăreau arendașii între proprietari și țărani, azi n-am mai avea o chestie țărănească în Romînia! Nașterea arendașilor a împiedicat trecerea pământului în mâinile țăranilor, cum ar fi fost natural și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Titu Herdelea, care se strecurase într-un colț, intimidat de sanhedrinul redacțional, deveni centrul interesului când Roșu îl întrebă ce-a văzut la țară? După ce tânărul povesti că în general a găsit liniște și numai atmosfera i s-a părut apăsată, Deliceanu observă: ― Firește! Unde n-au ajuns încă instigatorii dumnealor e liniște... Trimiteți însă articolul onorabilului fost ministru și să vedem dacă va mai fi liniște! Roșu nu mai rămase singur până la amiazi, deși grozav ar fi dorit să spuie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]