746 matches
-
Londra. Crăciunul e momentul când restul dat de taximetrist e la fel de fierbinte ca monedele scuipate din pântecele aparatelor de pocher mecanic, când funcționărașii se dau spirituali prin cârciumi, încercându-și norocul la mesele lungi prin bistrourile ieftine, când în zilele apatice dinainte a Anului Nou oamenii își arată lumii cadourile prin autobuze și metrouri: gulerele strâng gâtul ca o compresă rece, mănușile stau țepene în poală ca niște caracatițe marinate, ceasuri și stilouri scânteiază în lumina de împrumut. Crăciunul e momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-se să-și reprime un val de greață. — Hai să mergem acasă, îi spuse ea. E timpul să luăm micul dejun. Dă-mi cureaua. — Cureaua? aproape că scânci Deggle. — O, ce mofturos ești! zise ea. Haide odată. Deggle îi întinse apatic cureaua. Spre deosebire de Virgil, el nu avea nevoie de curea pentru a-și ține pantalonii. Și tot spre deosebire de Virgil, el nu era gras, deci cureaua lui nu era îndeajuns de lungă. — Cred că astăzi o să mă descurc și fără, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
stăteau În puteri În timp ce eu tăceam și, din când În când, ca să mai schimb, eram de acord cu el că sunt Într-adevăr atât de proastă și de ineficientă cum pretindea el. Am Închis telefonul și mi-am reluat holbatul apatic la email, fiind convinsă că ziua de azi era printre cele mai nenorocite dintre toate. Nu știam exact cum s-ar putea aplica citatul domnului Bell la viața mea sau de ce mi-ar păsa de asta, dar știam că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
simț, dar era prematur. — Voi credeți că e ceva relevant În toate astea? Numiți trei persoane cu care a fost cuplată Jade Jagger și spuneți-mi la ce casă de bijuterii lucrează În momentul ăsta. Philip oftă și-l bătu apatic pe Leo pe spate. —Leo, amice, dă-ne ceva mai greu. Asta a fost categoric cea mai proastă Întrebare posibilă - mai ales că absolut toată lumea de aici a fost la marea inaugurare a magazinului Garrard. Au continuat așa până când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ceva, dar până acum n-am găsit nimic interesant. Avery o să se Întoarcă poimâine, așa că poate facem o mică excursie la Laguna. Sau poate tot În Mexic - a fost drăguț. Dacă nu trebuie să Învețe tot timpul. Părea atât de apatică Încât mi-a venit să plâng pentru ea. El unde e, scumpo? De cât timp e plecat? —O, s-a Întors la New York pentru câteva zile. Probleme de familie sau așa ceva - o Întâlnire cu administratorul contului lui sau cu contabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Bette, scumpo, sigur că așa va fi. Uită-te doar cât de extraordinară devine viața mea! cântă ea sarcastic. —Ce e la televizor În seara asta? Ți-ai amintit să Înregistrezi episodul din Desperate Housewives de săptămâna trecută? am Întrebat, apatică. Ea lăsă jos un număr din Marie Claire și mă privi. —Bette, l-am văzut când s-a dat la televizor duminica trecută. De ce trebuia să-l Înregistrăm? — Vreau să-l mai văd o dată, m-am tânguit eu. Hai, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
înăbușită, ca de obicei când vorbea mai mult. Biata Lina intra în ebulițiune repede, ca o cratiță de acelea care dau în fiert numaidecât. începu dezordonat serviciul ciocolatei cu lapte. Eliza se agită cu stingăcie și fără de spor. Servitorii erau apatici. Doru fu cel care primi toate manifestările de nemulțumire ale Lenorei. Când prinse de veste că Eliza se "obosise", trebui ca Doru să o invite să ia locul lui. - Prepară tu, Doru, ciocolata Elizei, cum știi că-i place! Eliza
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tenul, dar nici să nu vă conțineți cu totul o turburare foarte firească. Nimic mai fermecător ca două femei frumoase cuprinse de o delicioasă emoțiune! Regret că nu sunt de față!" Lenora tocmai în ajun se arătase foarte deprimată și apatică, după raportul sorei. . . Să vezi efectul sugestiei! Scena dintre ele s-a petrecut tocmai după indicația doctorului. Un regizor de teatru, nu altceva. . . In scurt timp, Lenora oxigenată, ondulată, fardată, cu modele chic de la Regine, alese de doctor, se plimba
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
școală și chiar după aceea, părinții trebuie să dovedească înțelegere față de nevoia de mișcare a copilului, să-i ofere condiții pentru consumarea energiei și pentru dezvoltarea fizică și psihică armonioasă și să se alarmeze dacă acesta este prea liniștit și apatic. Obrăznicia cu care sunt etichetați copiii dinamici, înfometați de mișcare, reflectă incapacitatea părinților de a înțelege particularitățile fizice, fiziologice și psihice ale odraslelor lor. Obsedanta cerință fii cuminte! rămâne fără rezultat atâta timp cât copiii sunt tratați ca niște adulți în miniatură
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de ei ca să-și poată duce slujba la final, adică să formeze o masă de credincioși, obiectul strădaniei sale spirituale. Iar aceștia se încăpățânau să rămână neasimilați. Bărbații și femeile Bombayului pe care nu putuse să-i salveze îl urmăreau apatici cum predică sau, și mai simplu, nu-l urmăreau deloc, mestecând betel, hoinărind sau făcând comentarii și, din ce în ce, cu fiecare semn de amuzament sau de indiferență, păreau să-și etaleze individualitatea. Cum puteau oare? Ăsta era răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
așa că, fusese desemnat drept al treilea fiu al lui Nobunaga, în vreme ce Nobuo a fost cunoscut ca al doilea. Prin urmare, deși acești doi oameni erau numiți frați, între ei lipsea legătura dintre adevăratele rude de sânge. Nobuo avea o fire apatică și negativistă, singurul sentiment ferm pe care-l manifesta fiind opoziția sa constantă față de Nobutaka, pe care-l privea ca pe un „frate mai mic“ subordonat lui. Dacă erau comparați obiectiv, toată lumea își dădea seama că Nobutaka era mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pustiul pământesc, să zărești, undeva, în forfota de furnici turmentate, un ac arămiu, cu gămălia ruginită, să recunoști statura unui bărbat, oho, chiar pistruiatul, lunganul nostru amic Matei Gafton care se legăna în ritmul frazelor, la doi pași de ascultătorul apatic. „Cunoști scenariul. Operațiuni în doi timpi. Austriei i se propusese o reformă internă, apoi s-a pretins că nu și-a respectat-o. Cehoslovaciei i s-au cerut Sudeții, apoi s-a luat apărarea slovacilor, cică asupriți de cehi. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în jur.“ Dar Tolea tăcuse, probabil; nu obișnuia să întrerupă plăcerile retorice ale vecinului Gafton; prefera să somnoleze, de obicei, cu gândul în altă parte. Vecinul Matei își ritma discursul fără grabă, aplecându-se, din când în când, spre interlocutorul apatic. Știa că Tolea nu-l va întrerupe. Cât despre zâmbetul său plictisit, se obișnuise, zâmbetul arogant al recepționerului de hotel de mult nu mai era noutate. Țintind cine știe ce auditoriu virtual, domnul Gafton lăsa uneori impresia, pentru cine era dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
delicate fructe, palid-violacee, tari, zemoase, cu biberonul lung și amar. „Iartă-mă, Dominic.“ Își lipise gura de lobul urechii lui clăpăuge. „Da, m-am uitat în portofel. Să-ți aflu numele. Iartă-mă, Dominic“, și reluă ritualul, să-l trezească. Apatic, însă, stors, plăpândul Dominic, deloc grăbit să-și recunoască numele, deloc n-avea chef să înlocuiască înlocuitorul, să joace actul secund, reprezentându-se pe sine, absentul nu voia să se trezească a fi el însuși, vibrațiile ventuzei nu-l vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai cedat și din al cărei sanctuar a decolat, cu ceva bani economisiți, așa zice lumea, direct la facultate... Acolo, la facultate, surpriză! Relația sa cu sexul în ofensivă a devenit, pentru toți cei cinci ani de studiu, timidă, evazivă, apatică. Atunci au și început, de altfel, spune lumea, bănuielile, bârfele. Evita intimitatea, apropierea. O incipientă incompatibilitate, poate, de care nici el nu era încă deplin conștient? Nu știa încă, poate, destul despre sine, nici ca ar trebui sa fie prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
impregnat multă vreme în singurul rând de haine pe care le-am cărat după mine. Trenul nu-mi mai provoacă răul fizic din copilărie. Peisajul tot gonind spre nord (pe când eu mă târâi dinspre Babadagul meu spre Constanța) mă lasă apatic și fără chef de vorbă, cu chef numai de a asculta vorba altora, răstită, glumeață, aspră, românească, turcească, până or să-mi dea pâlniile pe-afară. Pe holul ticsit de navetiști, călare pe-o raniță veche, nea Aurică Geamantan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai trecuse prin situații similare. De fiecare dată când Jake le strica week-end-ul cu comportamentul lui îndărătnic sau de-a dreptul iresponsabil, David se ferea să-l pedepsească prea aspru, preferând să inventeze tot felul de scuze în favoarea fiului cel apatic, fiindcă se simțea teribil de vinovat că-l părăsise pe băiat atunci când acesta nu avea decât zece ani. Dar de data asta lucrurile stăteau altfel. De data asta, Fiona trebuia să ia atitudine. —David, eu n-am avut o reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
clatină. Spatele lui izbește un genunchi, apoi netezimea unei lespezi. Strivit sub haită, nu găsește de cuviință să se zbată, Îngăduie ca hainele să-i fie rupte În bucăți și ca trupul să-i fie sfârtecat, se lasă deja pradă apaticei amorțeli a victimei jertfite, nu simte nimic, n-aude nimic, e Închis În sine, În spatele unui zid până-n nori și cu porțile ferecate. Și Îi privește ca pe niște intruși pe cei zece bărbați Înarmați care vin să Întrerupă sacrificiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am făcut atunci În privința Înțelegerii și folosirii persanei uzuale. Dacă gazdele mele făcuseră, În prima zi, efortul lăudabil de a aduna câteva cuvinte din franceză, toate conversațiile noastre s-au desfășurat, de atunci Înainte, În limba țării. Discuții Însuflețite sau apatice, subtile sau pe șleau, adesea chiar fără perdea, deoarece, În calitatea mea de frate mai mare, atâta vreme cât rămâneam dincolo de granițele incestului, puteam să-mi Îngădui orice. Tot ce era hazliu era permis, inclusiv cele mai teatrale demonstrații de afecțiune. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se slujească de acele arme și de acele muniții. Au ocupat, Într-adevăr, poziții pe acoperișuri și În spatele ferestrelor, dar nu știau dacă trebuia să tragă primii, dând astfel semnalul unui inevitabil măcel, sau dacă era necesar să aștepte, apatic, ca preparativele loviturii de stat să se fi Încheiat. Căci tocmai asta mai Întârzia asaltul cazacilor. Liakov, Înconjurat de ofițeri ruși și persani, era ocupat să-și așeze trupele, ca și tunurile, al căror număr a fost de șase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
strălucire, riduri adânci imprimate în mâinile mele de blesteme ce nu mai pot fi șterse, încerc să îmi ascund mâinile, o las pe ea să îi pună pantalonii de pijama, tubul cateterului stă ascuns, umil, la locul său, îi observ apatică degetele frumoase cu care îl atinge, cu care atinge trupul acesta care fusese odată al meu și care nu îmi mai aparținea mie, dar nu îi mai aparținea nici lui, abandonat la mila unor noi stăpâni, capul lui se sprijină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
s-a lăsat învins, aruncat în dizgrație, n-a încercat să lupte pentru ea, fără să se consulte cu mine, și-a abandonat studiile doctorale și a început un curs de ghizi, pleca de acasă în călătorii lungi, se întorcea apatic și însingurat, brațele sale nu ne mai îmbrățișau; m-am uitat spre ea pe furiș și i-am văzut fețișoara emoționată, cu ochii mari ațintiți asupra patului gol, ca și când ar avea o revelație înfiorătoare, iar eu mă întrebam cât anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
umil, eu îl întreb preocupată, a durut, iar el spune, nu, a fost pur și simplu neplăcut, iar Noga ne informează cu mândrie, tati, eu nu voi mânca nimic până când nu te faci bine, el schițează un zâmbet spart, încuviințând apatic sacrificiul ei. Udi, spune-i să mănânce, îl rog eu, spune-i că te vei însănătoși numai dacă va mânca, însă el se holbează la noi ca și cum logica noastră ar fi una ciudată, ca și cum nu ne-ar înțelege limba. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai fi ieșit din clipa aceea din casă, îmbunătățind încontinuu pictura aceea, anotimp după anotimp, an după an, adăugând urmele trecerii timpului, pătându-și mâinile, înnegrind coapsele slăbite, întunecând pielea feței, înnegrind cearcănele din jurul ochilor, trec pe acolo pustie și apatică asemenea unei umbre, cu privirile în pământ, să nu mă vadă, și abia după ce mă simt la adăpost, privesc cu coada ochiului, este el, nu este el, oare cum arată de fapt, pentru o clipă toți bărbații îi seamănă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a lu’ Onie le-am spălat și aproape că s-au uscat deja. — Mersi mult, Red, spuse Claude. Mai e ceva vin? — Am mai găsit alte sticle și am dat și de niște cîrnați. — Bine, spuse Claude. Și el era apatic rău. — O să mergem În oraș cu coloana, spuse Red. Poți să-l vezi pe hartă, e doar la vreo doi kilometri de-aici. — Am mai fost acolo. E un oraș frumos. — Azi nu ne mai batem. Las’ că ne batem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]