429 matches
-
că această schimbare a calendarului a fost și în Țara Israel înainte de exil. Exilul și redactarea sacerdotală a textelor din acea vreme nu fac altceva decât să confirme această schimbare fundamentală a calendarului. Într-adevăr, a început să se folosească apelativele babiloniene a diferitor luni: nisan, iyar, sivan, tammuz, av, elul, tișri, marchesvan, casleu, tevet, șevat și adar; intercalarea unei luni suplimentare se realizează - în general - la sfârșitul anului adăugându-se a doua lună adar: weadar. În epoca exilului influența astronomiei
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
satul Liberchies, Pont-à-Celles, Belgia, în familia unor țigani nomazi. Tatăl său, Jean Eugene Weiss, care își schimbase numele în Jean-Baptiste Reinhardt pentru a evita serviciul militar, era muzician. Mama sa, Laurence Reinhardt, zisă "Négros", era dansatoare. Nu se cunoaște originea apelativului "Django", care în limba Romani înseamnă "mă trezesc". Acești țigani nomazi Sinti, cărora francezii le spun "Manouches", (din sanscrită Manushya, Manu = bărbat), trăiau în caravane cu care parcurgeau Europa în lung și în lat, închiși în micile lor comunități, complet
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
sau "Dumnezeu s-a născut ", pentru că, credea el, numai Omul Iisus s-a născut, iar Dumnezeu a sălășluit în Omul Iisus. Pentru acest motiv, Teodor l-a numit pe Iisus Teofor (Purtător de Dumnezeu). S-a opus, de asemenea, folosirii apelativului de Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) dat Fecioarei Maria, pentru că, credea el, aceasta ar fi dat naștere numai Omului Iisus. Conform taberei proto-ortodoxe, convingerile lui Teodor au fost eretice, pentru că, urmând logica afirmațiilor sale până la capăt, s-ar ajunge la negarea
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
erau obișnuiți să o cinstească pe Maica Domnului cu numele de Născătoare de Dumnezeu (Theotokos). Nestorie a luat apărarea lui Anastasie în predicile sale, prin care a răspândit într-o formă extremă învățăturile lui Teodor din Mopsuestia, printre care utilizarea apelativului de Christotokos în loc de Theootokos pentru Maica Domnului. Teologii din Constantinopol s-au ridicat împotriva scrierilor lui Nestorie și l-au acuzat că propovăduia erezia lui Paul de Samosata. În anul 429, Nestorie a întrunit la Constantinopol un sinod în cadrul căruia
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
a fost demis din funcție de președintele al Parlamentului de 76 de deputați. Pentru demiterea lui Lupu au votat deputații comuniști, liberal-democrați, socialiști și unii liberal-reformatori. Marian Lupu se identifică ca moldovean și s-a pronunțat pentru păstrarea în Constituție a apelativului de „limbă moldovenească” ca limbă de stat a Republicii Moldova. În 2010, în cadrul emisiunii „În profunzime” de pe postul Pro TV Chișinău, Marian Lupu a declarat: „"Din punct de vedere științific, vorbesc limba română, din punct de vedere politic - limba moldovenească!"”. Peste
Marian Lupu () [Corola-website/Science/302527_a_303856]
-
16 decembrie 1952, Reșița - d. 17 februarie 1986, Frankfurt am Main, RFG) a fost un poet de limba germană originar din Banat. Rolf Günther Bossert a fost fiul lui Alice și Emil Bossert. În copilărie și în adolescență prenumele său apelativ a fost "Günther". A urmat cursurile școlii generale și medii la Liceul „Diaconovici - Tietz” din orașul regional Reșița (1959-1971), aflat pe atunci în Regiunea Banat. Apoi a urmat studii de germană și engleză la Facultatea de Limbi Străine a Universității
Rolf Bossert () [Corola-website/Science/303798_a_305127]
-
curent „Canalul”. A fi „trimis la Canal” sau în închisorile cu sinistră faimă precum cele din Sighet, Gherla, Pitești și Aiud, era în acea perioadă groaza oricărui cetățean obișnuit. Intimidarea sa începea tocmai cu folosirea, de către agenții regimului comunist, a apelativului „cetățene, cetățeană”, prevestitor de suspiciune, anchete și referate împotriva sa, în loc de „tovarășe, tovarășă” (apelativul „domnule, doamnă” mai era folosit neoficial de populație, dar autoritățile nu-l foloseau decât pentru cetățenii străini ai țărilor ne-comuniste). Închisoarea de la Pitești a fost
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
i-a fost specificat vreunul prin decretul princiar care i-a acordat noul nume de Hohenzollern-Veringen. De asemenea, decretul nu i-a acordat lui Radu nici apelativul de "Alteță". Alte familii regale, însă, i-au recunoscut folosirea de către acesta a apelativului de "Alteță Serenissimă". Prin noul Statut al Casei Regale semnat de Regele Mihai al României la 30 decembrie, 2007, Radu a primit titlul de "Principe al României" cu apelativul de "Alteță Regală" și urmează să poarte titlul de "Alteța Sa Regală
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
Aceasta este o listă cu conducătorii Partidului Comunist Român. S-a hotărât adoptarea unui proiect de lege prin care li se interzicea cetățenilor folosirea apelativelor „domnule”, „doamnă”, „domnișoară” în relațiile de muncă, și li se impunea folosirea exclusivă a cuvintelor „tovarăș”, „tovarășă” sau „cetățean”, „cetățeancă”. A aprobat noul „Regulament privind organizarea și funcționarea Comisiilor pe probleme, a Secțiilor CC și Colegiului Central de Partid”. Deși
Listă de conducători ai Partidului Comunist Român () [Corola-website/Science/311557_a_312886]
-
se poate vedea din "Istoria dreptului roman și caracteristicile dreptului privat" de Aldo Schiavone). Mai târziu etruscii au intrat în război cu grecii pentru hegemonia Italiei meridionale pierzându-și propria independență, deoarece în scurt timp au căzut sub stăpânire romană. Apelativul "italian" derivă probabil din numele cu care grecii numeau vechii locuitori din zona sud-centrală a actualei Calabria. Din limba oscă derivă termenul Viteliu transformat în Italia, printr-o mediere greacă. Oamenii din Calabria vorbeau un dialect al limbii osca și
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
-lea care poartă numele de Lecca, ce vând sau cumpără terenuri și moșii în Târgoviște, Argeș sau București, fără a se putea face vreo legătură filială cu pictorul Lecca. Componența istorică a familiei acestuia din Brașov, poate fi determinată prin apelativele pe care membrii acesteia le purtau, evidența reieșind și din semnăturile lor. Astfel, există semnături ca: Popa Vasii și Comșa Răuț din Tohan, Nica Popii Comșa ot Zărnești, Răuț Scheianul, sau Cojocarul din Turcheș. Radu Leca și Răuț Leca au
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
și al soției sale Maria Anna de Bavaria. Ducele era al doilea în linia de succesiune la tronul Franței. Noua Ducesă de Burgundia a avut o relație strânsă cu Ludovic al XIV-lea și Madame de Maintenon (pentru care folosea apelativul "mătușă"). Sosirea ei a fost ca o gură de aer proaspăt la monotona curte a Franței. Cu prospețimea și obrăznicia sa, ea l-a cucerit pe bătrânul Ludovic al XIV-lea, care flatat de buna dispoziție și manierele sale, o
Marie-Adélaïde de Savoia () [Corola-website/Science/312832_a_314161]
-
Dintr-un hrisov domnesc rezultă că Ogorilcu era proprietarul ocinei și al satului. Numele de persoana Ogorilcu ulterior modificat în structura toponimului, prin apropiere de Gorilcu (Horilcu) derivatul în -co>cu de la un hypocoristic antroponimic sau de la o poreclă a apelativului regional horilca (holerca) “țuică, rachiu”, a stat la baza denumirii satului, formată cu suf. -ani- Horilcani (Holercani). Localitatea e prezentată pe hărțile din sec. 18. Hartă lui Bowr din 1770 (1774) o fixează că principala așezare la Nistru, cu loc
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
a satului, din dealul Hâncului izvorăște râul Bîc. În partea de sud-vest se află dealul Bălănești, cel mai înalt punct din Republica Moldova, având o înălțime de 429 metri. "Apărătură", pământ arabil și parte de pădure în Temeleuți. Sursele lexicografice înregistrează apelativul "apărătură" cu principalele sensuri: „întăritură, fortificație” , „loc (pășune, pădure) oprit pentru accesul lumii”, „loc în pădure oprit pentru accesul oamenilor sau vitelor”, „pădure în care este interzisă tăierea copacilor, păscutul vitelor; rezervație naturală”, „loc întărit; cetate, fortificație”. "Vraghia" - (la Vrabia
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
în lunile octombrie-martie. Bogată în pajiști și în păduri de foioase, etalând o gamă variată de soluri prielnice agriculturii, irigate de o rețea densă de râuri cu un debit bogat de apă, a oferit constant condiții propice de viață. Structura apelativelor atribuite acestui ținut, evocate de izvoarele istorice scrise, cartografice sau păstrate în tradițiile orale ale locuitorilor săi, permite clasificarea lor în funcție de trei criterii: geografic, etnic și politico-administrativ. Populația sa româneasca a utilizat prevalent, din evul mediu timpuriu și până în prezent
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
a sugera o mai mare libertate din punct de vedere artistic față de restul formațiilor ce activau la acea vreme pe scena alternative românească. Sau, după cum explica Andrei Hațegan: „Am vrut în primul rând un nume care să nu sune a apelativ de băiat crescut în România, cum deja mai erau prin zonă. Cum nu eram adepții titulaturilor grele, de garaj, subsol, de diferite elemente chimice sau de înmormântare, ne-am gândit că cel mai bine ne-ar sta un nume care
The Amsterdams () [Corola-website/Science/314844_a_316173]
-
Monarhii. Guvernul "Cisleithaniei" era identificat drept „k. k.“ („kaiserlich-königlich“ — „chezaro-crăiesc”), formulă în care "königlich" ("crăiesc, regal") se referea la coroana regală a Boemiei pe care Împăratul Austriei o avea de asemenea. Guvernul și instituțiile jumătății ungare a Dublei Monarhii aveau apelativul „m. kir.“ („magyar királyi”) sau „kgl. ung.“ („königlich ungarisch” — „regal maghiar”). După Compromisul din 1867, în 14 noiembrie 1868, Împăratul și Regele a stabilit titlul monarhului și numele statului: Numele "Austria" a fost utilizat cu parcimonie în practica administrației de
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
În lingvistică, se numește vocativ cazul ce exprimă interpelația directă a unei persoane prin folosirea apelativului (nume propriu sau termen de adresare). În limbile cu declinări, acest apelativ primește marca vocativului. Pot avea cazul vocativ în special substantivele nume de persoană. în cazuri rare și doar dacă sunt personificate, se pot folosi la cazul vocativ și
Cazul vocativ () [Corola-website/Science/296748_a_298077]
-
rurale Muncești, menționate documentar Măncești, formă ce din punct de vedere etimologic ne trimite la un nume de persoană Mancu (Manciu), care, la derivarea cu formantul -ești, care a dat naștere denumirii Măncești, modificată apoi Muncești, prin apropiere formală de apelativul muncă. Primul act referitor la localitatea omonimă datează din 1642. Moșia satului s-a aflat în stăpânirea Mitropoliei Moldovei până în 1812. În 1820 satul avea cca. 50 de gospodării, o biserică de lemn, o moară de apă pe Bâc, grădini
Muncești () [Corola-website/Science/315874_a_317203]
-
orfan, Nicolae Istrati s-a instruit că autodidact. El a intrat în administrație sub domnia lui Mihail Sturdza (1834-1849), fiind făcut căminar și numit președinte al Judecătoriei din Iași. După 1848 primește rangul de spătar, devenind și membru în Divanul apelativ. Apoi este făcut postelnic. A participat la Revoluția din 1848 din Moldova, luptând împotriva regimului feudal abuziv. A fost arestat pentru o perioadă. În timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica (1849-1856), Nicolae Istrati a fost ministru al cultelor (1853) și șef
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
ci al unui episcopat distinct de acesta, întemeiat “pentru rumânii bistrițeni”. Preocupați de a lumina cât mai deplin aceste episode de istorie eclesiastică, cercetătorii au reușit să facă noi deschideri către adevăr. Astfel, invocându-se o greșală de transcriere a apelativului Kyr (domn), obișnuit în relațiile cu ierarhii Bisericii Ortodoxe care a devenit neînțelesul “Layr” și faptul că antroponimicului slavon “Iowan” îi corespunde românescul “Ioan”- s-a stabilit o identitate mai credibilă contestatului episcop. “De aceea scrie M.Păcurariu, autorul acestei
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
Sabbah și-ar fi scris o autobiografie, scriere ce nu a supraviețuit în întregime trecerii timpului dar care pare a se regăsi într-o biografie în limba persană a ismailismului, numită Sarghudașt Sayyidna; indiciu oferit de toponimul Sayyidna, unul dintre apelativele lui Hasan Sabbah. Tot acesta a mai scris și diferite tratate ce stabilesc în linii clare doctrina ismailită (ta’lim, învățăturile imamilor), el însuși, prin poziția de putere deținută spre sfârșitul vieții orbitând în jurul autorității religioase a unui imam șiit
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
săi se află în orașul de origine, Bcharré și într-una din suburbiile Beirutului, Aïn al-Remmané, unde și-a petrecut copilăria. În 2006 Geagea a participat la crearea unui documentar de ficțiune intitulat ” Doctorul în celulă” (”Doctorul” fiind unul din apelativele lui Geagea), turnat de postul TV Al-Arabiya de regizoarea Gisèle Khoury. El a fost victima unei noi tentative de asasinat la 4 aprilie 2012. Alain Menargues, Les Secrets de la guerre du Liban: Du coup d'état de Béchir Gémayel aux
Samir Geagea () [Corola-website/Science/330957_a_332286]
-
opunându-se. Nu sunt date certe cu privire la originea familiei sale, unii menționând Kabul, iar alții Termed sau Nesa. De asemenea, orașul Anbar a fost și el vehiculat ca loc originar al lui Abu Hanifa, acesta fiind se pare cunoscut sub apelativele ”babilonianul” sau ”nabateanul”. Orașul antic Babilon este asociat în Coran cu magia înșelătoare și cu decepțiile - un profil pe care inamicii lui Abu Hanifa l-au utilizat pentru a-l denigra. Apelativul nabati(nabateanul) , care era utilizat pentru non-arabi cu
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
Abu Hanifa, acesta fiind se pare cunoscut sub apelativele ”babilonianul” sau ”nabateanul”. Orașul antic Babilon este asociat în Coran cu magia înșelătoare și cu decepțiile - un profil pe care inamicii lui Abu Hanifa l-au utilizat pentru a-l denigra. Apelativul nabati(nabateanul) , care era utilizat pentru non-arabi cu un trecut incert, utilizat în anumite descrieri (Ebn Manẓūr, Lesăn al-ʿarab VII, pp. 411-12; al-Moʿǰam al-wasīț II, p. 905; for reports, see Taʾrīḵ Baḡdăd XIII, p. 405) ale lui Abu Hanifa, a
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]