1,153 matches
-
programatice care l-au animat la preluarea tronului și care au găsit un teren fertil În mintea unora dintre oamenii politici români. Așadar, de la preluarea puterii de către Carol, a existat dorința de a se introduce În actele oficiale un nou apelativ diplomatic. Această tendință a continuat și În anii care au urmat, așa Încât s-a trecut, treptat, la „Alteță Regală” și, apoi, la „Rege”. Poate mai mult decât În documentele redactate În limba română, aceste transformări se văd În actele scrise
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
de acreditare, În care se adresa prințului Carol cu titlul de „Alteță” <ref id="4"> 4 Ibidem, f. 210 v. și 211.</ref>. Cu acest prilej, reprezentantul diplomației engleze remarca că, la București, s-a aflat mai târziu că acest apelativ e, de fapt, mai valoros decât cel de „Alteță Serenisimă”. Prin urmare, guvernul a solicitat misiunilor diplomatice o nouă schimbare a formulei de adresare din actele oficiale <ref id="5"> 5 Ibidem.</ref>. Această situație este urmarea unei stângăcii clare
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
de a găsi cel mai bun predicat În raport cu poziția lui Carol și de a evidenția schimbarea survenită În statutul internațional al Principatelor. În perioada imediat următoare, românii Își accentuează demersurile pentru recunoașterea numelui de România, existând mai puține preocupări pentru apelativul oficial al lui Carol. De altfel, după 1866, s-au produs dese reevaluări de poziții ale puterilor europene, așa Încât România a trebuit să-și facă mai activă prezența, prin acțiuni rapide, deoarece exista riscul trecerii „problemei românești” pe plan secundar
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
acrediteze ideea că niciodată nu a fost vorba despre așa ceva. El a mai afirmat că la Întoarcerea lui Carol de pe frontul sud-dunărean, acesta a fost aclamat de mulțime și de Camere, dar că, nici el, nici miniștrii nu au rostit apelativul „rege”. Mai mult, omul politic român susține că „România poate să-și crească prestigiul și fără a adopta un titlu străin și contrar tradițiilor ei” <ref id="33"> 33 <Probabil ciornă> Kogălniceanu c. Bălăceanu, În Arhivele Ministerului Afacerilor Externe (În
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
o dată de la „extaz” la „agonie”, de la victoriile de pe front la imputările teritoriale și la recunoașterea independenței În condiții umilitoare, trebuia ca oamenii politici români să găsească soluții pentru reafirmarea politicii naționale. De aceea, baza noilor demersuri devenise exact acceptarea noului apelativ, precum și dreptul de a trimite sau de a primi miniștri plenipotențiari. Pentru obținerea acestor deziderate, Germania a acceptat să medieze din „culise”, pe lângă marile cabinete, lăsând, totuși, ca Austria să aibă inițiativa. Astfel, contele Münster, ambasadorul german la Londra, a
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
ref id="46"> 46 Gh. Iacob, Introducere În diplomație, Iași, 1998, p. 238.</ref>. Deci, titlul era unul În consonanță cu condițiile Îndeplinite de Carol, care era prinț de Hohenzollern, iar tatăl său avea, de altfel, dreptul să folosească acest apelativ. Părerea noastră este că problema trebuie văzută dintr-un alt unghi, deoarece și „Mare Duce” (adică „Arhiduce”), de exemplu, este o titulatură foarte valoroasă, dar s-a optat ferm pentru „Alteța Regală”. De aceea, credem că decisiv În alegere a
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
aprilie 1879, la ANIC, fond Casa Regală, dosar 12/1879, f. 53. </ref> sunt cei care insistă. Acest lucru este demonstrat și de numeroasele demersuri diplomatice ale Însărcinaților noștri, dar și de corespondența purtată Între București și aceștia. Promovarea noului apelativ a fost atât de puternică, Încât oficialii străini au Început să se adreseze ca atare Încă Înainte de aprobarea consiliului de miniștri. De fapt, nota diplomatică a impus legalitatea peste o formulă care se generalizase deja, așa cum recunoștea chiar Kogălniceanu <ref
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
suveran, nedorind să se lase posibilitatea interpretării facultative a actului. Singurele probleme au apărut, paradoxal, exact din partea Austro-Ungariei și a Germaniei, ceea ce este o dovadă În plus că ajutorul lor nu fusese neinteresat. Aceste state nu se opun recunoașterii noului apelativ, Însă Viena se exprimă Într-o manieră care creează perplexitate, recunoscând titlul doar pentru Carol și prinții din Casa sa, succesori la tron <ref id="52"> 52 Bălăceanu c. Carol, Viena, 25 septembrie 1878, În ANIC, fond Casa Regală, dosar
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
majorat, Ferdinand trebuie să se stabilească În România, că urmașii lui vor fi botezați și crescuți În tradiția ortodoxă, dar el, fiind succesor colateral, Își va putea exercita liber religia și că toți prinții ereditari ai dinastiei de Hohenzollern primesc apelativul „Prinț de România” <ref id="75">75 White c. Grandville, București, 12 iulie 1880, Pub.Rec.Off.-L, Foreign Office, Turkey, vol. 2, f. 30, la ANIC, colecția Microfilme Anglia, rola 126. </ref>. Teoretic, anul 1881 trebuia să Înceapă sub
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
de rușine, ascunde urmările, cauzele care au generat abuzul. Deseori persoana abuzată nu recunoaște ce i s-a întâmplat deoarece este amenințată, șantajată. Cauzele abuzului sunt nenumărate dar cele mai dese sunt : consumul de alcool; probleme financiare; probleme afective; cuvinte, apelative rostite fără intenție dar considerate jignitoare; caracterul violent al „agresorului”; Copilul care vede în familie violență, părinții bătându-se sau jignindu-se, devine, la rândul său violent. Luând cazul unui copil al cărui tată venea târziu de la serviciu și, de
EFECTELE VIOLENŢEI ÎN FAMILIE ASUPRA EDUCAŢIEI COPILULUI. In: Arta de a fi părinte by Elena Tabarcea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1414]
-
se sustrage cu totul, prin spirit: „S-a străduit natura ca omul să nu-i scape; / Iubirea îl urcase deasupra ei prea tare, / Și-a-nmormântat-o-n carne”. Orația îndrăgostitului se adresează când unei iubite, când unui iubit. Obiectul erotic este invocat prin apelative ca „scumpa mea”, „iubita mea”, „domniță” sau „iubite”, „puternicul meu domn”, „prinț hermetic”, „amant”. Și nu e vorba (în orice caz, nu explicit) de un dialog ca acela din Cântarea Cântărilor. De exemplu, în sonetul CLXIV un bărbat vorbește altui
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Principe Cuza? Când după legile morale și creștine europene nu poate fi nici Cuza, nici Principe...”) <ref id=""> 20 Ion Ghica, O pagină de istorie, În Idem, Scrisori către V. Alecsandri, vol. IV (supliment), București, f.a., p. 75. </ref>20. Apelativul persiflativ de „Hospodar” pe care l-au atribuit mai ales rușii „domnilor moldo-valahi”, ca și căutările revoluționarilor de la 1848, Într-o mixtură de conotații princiare și republicane, precum În Proclamația de la Islaz, trădau realele „suferințe” ale titlurilor domnitorilor de la Iași
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
și de câte feluri sunt Care sunt și de unde provin câteva cuvinte legate de ape. Cuvântul românesc apă își are rădăcina în indoeuropeanul ap. Tot atât de apropiat fonetic de această rădăcină este și arabul ab, pe care îl regăsim și în apelativul mir-ab, cu semnificația de "emirul apei", adică diriguitorul gospodăririi apei într-o așezare cu climă caldă unde drămuirea apei este un element esențial pentru comunitate. Și în condițiile noastre, mai puțin aride, viața unei comunități rurale începea și se dezvolta
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cert și de valoare universală, chiar în condițiile unor schimbări etnice și modificări lingvistice. Cel mult, o populație nouă traduce numele vechi al cursului de apă în limba sa, dar nu-i schimbă înțelesul, pentru că numele de origine este un apelativ indicând apa, sau ceva ce curge sau este legat de o particularitate a acelei ape. O veche și lungă filiațiune este cazul Văii Carasu din Dobrogea, un fir de apă unind din vechime un șir de lacuri stagnante, deci o
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
pot să nu fie legate de acest substrat, mai ales cele mari. Ne vom baza, desigur, pe cercetările unor specialiști în materie 23. Putem porni de la constatarea lui Ariton Vraciu, după care, de obicei, în denumirea râurilor se ascunde un apelativ cu sensul de "apă", "rîu = curs" etc. Astfel, dacă pentru "apă" am consemnat mai înainte indoeuropeanul ap, pentru "umezeală", "umed", "ud" avem snap, peled, ued. Pentru "a curge" și "cel ce curge", originarele indoeuropene sunt sar, ser, sru, erd sau
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Podul Jiului". Codexul surprinde de fapt, la acest sfârșit de secol XIV, așezări dezvoltate din acel conglomerat ce caracterizase și Pelendava antică; insuficient individualizat într-o așezare unitară, era desemnat prin acel "Podul Jiului" indicat de codex. Un astfel de apelativ ne informează totodată că un alt pod al Jiului nu mai exista în acel timp, apelativul Podul Jiului fiind suficient pentru a desemna fără greș acea Craiovă încă insuficient închegată. O întrebare interesantă, legată de imaginea dată de "Codex Parisinus
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
conglomerat ce caracterizase și Pelendava antică; insuficient individualizat într-o așezare unitară, era desemnat prin acel "Podul Jiului" indicat de codex. Un astfel de apelativ ne informează totodată că un alt pod al Jiului nu mai exista în acel timp, apelativul Podul Jiului fiind suficient pentru a desemna fără greș acea Craiovă încă insuficient închegată. O întrebare interesantă, legată de imaginea dată de "Codex Parisinus" privește localizarea exactă a podului medieval. Astăzi, în preajma Craiovei se află trei poduri peste Jiu, distanțate
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de la intrarea în defileu, se traversa apa pe malul drept și de aici se lua poteca de picior și de transport cu samarul pe cai ce treceau muntele peste Pasul Vîlcanului. Dacii denumiseră înaintea romanilor cursul acestui râu printr-un apelativ desemnând caracterul său de apă iute49; dar folosirea unui apelativ roman, traducerea "oficială" de la Jĭvah - Jiu la Rabon, cu păstrarea și chiar accentuarea înțelesului primar a fost limitată în timp, probabil numai la perioada administrației romane; după aceea, numele geto-dac
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și de aici se lua poteca de picior și de transport cu samarul pe cai ce treceau muntele peste Pasul Vîlcanului. Dacii denumiseră înaintea romanilor cursul acestui râu printr-un apelativ desemnând caracterul său de apă iute49; dar folosirea unui apelativ roman, traducerea "oficială" de la Jĭvah - Jiu la Rabon, cu păstrarea și chiar accentuarea înțelesului primar a fost limitată în timp, probabil numai la perioada administrației romane; după aceea, numele geto-dac, păstrat în regiunea de munte, a coborât din nou pe
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Beroe, de pe limesul dunărean dintre Carsium (Hîrșova) și Troesmis (Turcoaia), vechiul curs al Dunării se numește Băroi, preluat desigur din Beroe. În Dacia Romană s-au identificat cel puțin trei localități cu caracter balnear, în general denumite de romani prin apelativul Aquae. Este vorba mai întîi de importantele băi de la Ad Mediam (Herculane) patronate de Hercule Salutifer, cu ape termale. Sunt apoi, în plină câmpie olteană, identificate pe teritoriul satului Cioroiu (Ciuroi - izvor puternic), cele numite în antichitate Aquae Daciae Inferioris
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în chip edifiant și antrenant perioada care a precedat Unirea Principatelor. Sunt urmărite detaliat numeroase personaje - unele atestate istoric - și medii sociale, între altele fiind evocată, la nivelul mai multor generații, familia celui care a rămas în memoria populară sub apelativul „moș Ion Roată”. Cele două biografii (Grigore Manolescu și Cezar Bolliac) etalează o proză „gazetărească”, sobră fără ariditate, fluentă, decentă, dar fără virtuți propriu-zis beletristice, deși autorul operează intermitent și cu armele „romanțării” literare. SCRIERI: În halat și papuci (în
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
trei conversații simultan. Așa se explică ușurința cu care convorbirea dintre prințesa Diana și prietenul ei, James Gilbey, a fost înregistrată pe bandă, timp de 23 de minute. Ulterior a fost publicată, aflându-se că prietenul prințesei o alinta cu apelativul „draga mea sepie”. Nici prințul Charles n-a scăpat. El a fost înregistrat în timp ce discuta cu Camilla despre viața lor sexuală. La fel s-a întâmplat cu purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Newt Gingrich. România nu este mai prejos
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
L-au cosit ochii lui răi // Mărie, holda mea, măi!// Nu te-a întrebat umbra ta/ Unde-i pe lună umbra mea?// Mărie, a stins-o noaptea.// Zâmbetul ți-a-nțelenit/ Vocea albă ți-a-nnegrit/ Treci! Cărașul l-am grăbit.” Alintul e neobișnuit, apelativul „merlița” aparținînd unei inițiative aparte, legat, probabil, de folclorul zonei. Dar în miraculosul bestiar își face loc o pasăre psihopompă. Mierla evocă o confluență și o sugestie - regimul sentimental îl prefațează pe cel imnic. Un ecou palid al lui Arghezi
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
fi urmat să se intituleze „Lumea nouă” și în a cărei redacție (coordonată de Ștefan Bănulescu) oniricii ar fi fost puternic reprezentați. Lider al grupului (autoinstituit și recunoscut tacit de ceilalți, care câteodată îi ironizează cordial accesele de autoritarism prin apelativul „caid”) e Dumitru Țepeneag, alături de Leonid Dimov, mai puțin combativ, însă înzestrat cu prestigiul conferit de vârstă, de talent și de erudiție. Cei doi se manifestă ca principali teoreticieni ai curentului literar pe care se străduiesc să îl acrediteze - numit
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
că presa centrală nu-i remarcă viteazul gest și nu se grăbește a-i publica poza cu explicația „Înainte de începerea epopeii”. În Buricul pământului se prezintă, cu ironie constatativă, un ins în exercițiul funcțiunii, al cărui comportament îi ilustrează perfect apelativul. Un alt „exponat” e personajul din Domnul „Nu admit! Protestez!”, adică demisiomanul, navetistul maniac pe ruta dintre propriul birou și cel al directorului, veșnicul ultragiat de cei din jur. Schopenhauer, Maria Popescu nu vrea să fie Maria Popescu sunt consacrate
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]