719 matches
-
și se duse la bucătărie. Tocmai căuta în frigider după castron când începu să sune telefonul. — Alo? zise Adriana ușor iritată că a fost întreruptă. Își sprijinea portabilul între umăr și bărbie în timp ce aranja câțiva struguri pe o farfurie de aperitive. — Adriana? întrebă grăbită o voce de femeie. Pe Adriana o scoteau din sărite cei care sunau și întrebau cum te cheamă înainte să se prezinte, dar se strădui să fie politicoasă. — Chiar ea. Cine întreabă, vă rog? — Adriana, sunt Mackenzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
deget prin fața ei. Dar, cum zic mereu: să previi e mai ușor decât să oblojești. Se dovedi că Duncan tocmai Împlinise patruzeci de ani, și ca rezultat al acestui eveniment devenise obsedat de efectele Îmbătrânirii asupra sănătății. La băutura de aperitiv, vin pentru ea și apă minerală pentru el, Îi făcu o Întreagă teorie, arteră cu arteră, despre cum se deteriorează sistemul cardiovascular al unei persoane trecute de cincizeci de ani. În timp ce vorbea, ea Îi observă fruntea lată și bombată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pășit Înăuntrul casei, unde nasul i-a fost asaltat instantaneu de aroma de delicatese proaspete. În ciuda mulțimii de oamenii adunați În sufragerie, a putut să Întrezărească bufetul. Era Încărcat cu munți de covrigei, fără a pune la socoteală platourile de aperitive, somonul afumat, salata de varză și heringul murat. Inițial, Ruby a avut impresia că invitații erau doar rudele evreiești vârstinice ale lui Saul. Doamne micuțe, văduve ușor aduse de spate, cu părul de culoarea vatei de zahăr și machiate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
felicite pe Saul mai târziu, după ce se mai potolea agitația. — Mereu am știut că o să răzbată Într-o bună zi, Îi spuse Ruby lui Chanel În timp ce se cățăra pe un scaun de bar. Un chelner apăru cu o tavă cu aperitive. Chanel refuză, dar Ruby nu se putu abține și luă un con minuscul de hârtie cu o porție de pește cu cartofi prăjiți care să-i ajungă fix pe-o măsea. —Mă Întreb totuși cum o să facă față faimei ăsteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ceafă îmi dădea un fior răcoros care îmi pătrundea sub cămașă. Îmi lăsasem barba să crească în voie, ca la fiecare sfârșit de săptămână. Cu o cupă în mână salutam în dreapta și în stânga. Supus ca un apostol. Lângă masa cu aperitive, Elsa vorbea cu Manlio și cu soția lui, își mișca mâinile și părul, zâmbea. Buzele ei splendide se deschideau repetat pe arcada superioară a dinților, ușor pronunțată, conștiente de puterea strânsă în acel mic defect. Rochia de satin, roșu-închis ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de firmă. Începusem prin a măsura divanul și descoperisem că locuința lui era de două ori mai mare decât a noastră, sau poate Elsa fusese cea care îmi atrăsese atenția. Participam la discuție, sorbeam câte o înghițitură, Martine îmi servea aperitivele, vorbeam, și cu coada ochiului o priveam pe Elsa. Așezată pe brațul divanului, picior peste picior, soția mea privea afară. Nu cerul, nu. Măsura metrii pătrați ai terasei ce dădea spre râu. Fără să-mi dau seama, ridicasem prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
celorlalți și sfârșea prin a le da ascultare. În seara aceea, cu ardoarea unui adevărat prieten, încerca să pătrundă în vizuina profundă în care eu călătoream fără chef. O făcea deja de câtăvă vreme. Eu, tăcut, distrat, mă repezisem la aperitiv cu o furculiță violentă, dar apoi l-am lăsat în farfurie, fără să mai comand nimic. Manlio încerca să fie alături de mine, îmi lua cu împrumut dispoziția și între timp ciugulea din diverse farfurii, ardei, urdă prăjită, broccoli căliți. — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
deprimantă și nu prea curată. Eu îi dădusem dreptate, dar apoi am prins obiceiul să mă duc până acolo aproape în fiecare zi. Dimineața beam o cafea și citeam ziarul. La apusul soarelui Gae își făcea capriciul de a prepara aperitive dense și cu mult alcool, care după câteva înghițituri te amețeau. Compania era modestă, polonezii se îmbătau, vorbeau cu voce tare, Gae se așeza la masa mea și îmi oferea o țigară de marijuana pe care eu o refuzam. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
răsuflarea. Nu era atentă la mișcările smucite, îl privea în ochi. Îl iubea, pur și simplu îl iubea. Trebuia să mă grăbesc, soarele apusese, Elsa mă aștepta la cină, băusem cel puțin o jumătate de pahar din unul din teribilele aperitive ale lui Gae, speram să-i dispară efectul în timpul plimbării de întoarcere spre casă. Dar, sprijinit cu cotul de tejghea ținând zece mii de lire în mână, mă gândesc că aș renunța bucuros la locul meu în tabăra celor sănătoși pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în Ford, ca să mergem până la orășelul în al cărui castel mama vedea un semn fast. La capătul unei străzi private, se pare că s-ar fi aflat vila, într-un parc. Ținta noastră era această casă, unde se servea ca aperitiv o specialitate de care tata se convinsese, în urma nenumăratelor vizite făcute de nevoie, că era, de fapt, „scoici umplute cu creier“. Onkel Rodolph era un bărbat așezat, cu mișcări domoale, măsurate, care trăise în tinerețe la New York și străbătuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
punea amprenta pe întreaga încăpere. În spațiul acela curbat exista o măsuță pentru fumat, ferestrele dădeau înspre terasă și deschideau perspectiva asupra grădinii, lăsând impresia că te-ai afla chiar și acum, în toiul iernii, „afară“. Tante Berthe cerea ca aperitivul să ne fie servit acolo, înainte de a fi invitați în sufragerie la „masă“ - cu ale cărei porțelanuri, argintării și cristale noi, copiii, fuseserăm avertizați să ne purtăm „manierat“. Tante Berthe era de o eleganță care amintea de doamnele de la Curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
puțin timp înainte să moară Onkel Rodolph, când fusese nevoit să-și lichideze proprietatea și să evite mutarea într-un cartier de blocuri, unchiul îl strigă în mijlocul unei discuții pe un băiat ce trecea pe stradă. Tocmai ne așezaserăm, după aperitivul de scoici cu creier, o friptură de vițel și desertul de rigoare, la o cafea în grădină. Razele calde făceau și mai plăcută zăbava în aer liber, chiar dacă în jurul copacilor bătrâni se simțea deja un abur de răcoare. Armin era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fierbinte și umed, iar apa și-a mânat benzile înspumate înspre uscat, când umbra umbrelelor se retrase într-un rotund care abia de mai prididea să te apere de soare, W. și Herr Saner s-au ridicat să-și ia aperitivul. Se așezară la umbra unui pin lângă Onkel Ralph care, îmbrăcat în costumul lui alb de pânză, citea ziarul în fața barului, sorbind din al treilea sau al patrulea espresso și fumând o Players Navy Cut. W. comandă un Martini cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să facă o călătorie prin regiune și o excursie pe jos până la cariera din Carrara. Onkel Ralph dădu bucuros din cap, când cei doi căzură de acord să-i ia pe tante Doro și pe copii cu ei în excursie. Aperitivul de azi - nu, nu, vă rog, așa e normal - trecu în socoteala lui. Zăpada nu era zăpadă și tata râse când fratele meu arătă în sus spre munte și exclamă, uite, acolo sus e zăpadă, dar cum e posibil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
avea o coajă tare, de culoare oliv, iar în interiorul ei se afla un sâmbure alunecos. Trebuie să scoți cu lingura carnea verde-gălbuie a fructului, spuse tata, uitase cum se numea, dar era vorba de o delicatesă servită mai nou ca aperitiv. Mama împărți fructul și-i puse fiecăruia un sfert pe farfuria serviciului din Cöln; pe porțelanul alb ca zăpada, decorat cu buchete, această felie făcea o impresie stranie, ceea ce îi sărea oricum în ochi oricui, datorită cojii de un oliv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
puternic, se așeză în Studebaker și porni motorul. În vara asta sigur nu, dar poate în cea viitoare vom călători din nou în Italia, la Forte dei Marmi, la mare, pe plajă, la barul de sub pini, unde ne puteam lua aperitivul cu Hans Saner și măslinele aduceau în gură gust de viață adevărată. Pentru că fuseseră construite fabrici noi, cartiere de locuințe, orașe întregi, era nevoie de macarale, multe macarale, unele cu telescop, altele care se cocoțau în văzduh cu bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din nou în Italia, împreună cu Onkel Ralph, tante Doro, familia Saner, am locuit într-o pensiune confortabilă, nu departe de cea veche. După orele petrecute pe plajă, tata ședea lângă Hans Saner la umbra pinilor, bea Martini cu sifon ca aperitiv, mânca măsline, iar Onkel Ralph sorbea din al nu știu câtelea espresso. Herr Saner găsea că eticheta de pe sticla de Cynar era lipită în așa fel, încât scotea în evidență calitatea remarcabilă, și „doamnele“ se duseseră în plimbare până la pensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Și Hackler înșiră toate cifrele grăitoare ale succesului său, aureolat de câștig și creștere, iar fețele colegilor de echipă ai lui W. și ale prietenilor acestuia se acopereau de o pojghiță de gheață care nu se mai topi nici la aperitiv - gestul oferit de Hackler cercului de prieteni ai tatei - când le fu servit în pahare grele de cristal, ca un accesoriu potrivit întâlnirilor prietenești după partidele de curling, whisky on the rocks. Într-o dimineață mohorâtă, pe la unsprezece, tata veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acoperit vocile amândurora. —De ce nu mergeți să vă așezați la masă, mătușă Lynn. O să aducem noi totul. A trebuit să-mi folosesc forța fizică pentru a o mișca pe Lisa din bucătărie. Mark se căznea să treacă de mine cu aperitivele. Am inspirat, sugându-mi burta până mi-a atins practic coloana. Mark și-a tras pelvisul înapoi ca Mick Jagger ca să evite contactul. Deveniserăm atât de buni la manevrele astea în ultimele săptămâni că ne puteam contorsiona corpurile cu la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
balansând carafa Într-un arc de cerc larg Înainte de a o opri deasupra paharului și de a scoate dopul. Gesturile lui Smith aveau tendința de a deveni tot mai baroce pe măsură ce trecea ziua, fără Îndoială direct proporțional cu cantitatea de aperitive lichide pe care le Îngurgitase. Henry simți izul de alcool În răsuflarea lui și decise, nu pentru prima dată, să discute cu el pe tema aceasta... dar nu astă-seară, nu astă-seară. Aruncă o privire ceasului de pe consola căminului, calculându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
saluta un alt prieten. — Toată lumea mă crede milionar de când cu Trilby, mormăi Du Maurier. Cea mai mare parte a spectatorilor aleseră „să se dezmorțească“, la fel ca familia Du Maurier, Împrăștiindu-se la bufet și În foaier, În căutare de aperitive sau de prieteni. Câțiva Însă rămaseră pe scaune, cu capetele aplecate, scriind În carnetele sprijinite pe genunchi. Herbert Înțelese că trebuiau să fie colegii critici, care Își Înregistrau impresiile după primul act. George Bernard Shaw nu zăbovi mult, sărind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și ceea ce aproba ea cu siguranță se juca. Neputând respinge din start măgulitoarea ei propunere, Îi răspunse În termeni neangajanți și acceptă să o Întâlnească. Ellen Terry Îl primi Într-un salonaș la teatrul Lyceum, unde, În antracte, se serveau aperitive capetelor Încoronate și altor demnitari aflați În vizită, iar discuția avu Într-adevăr ceva dintr-o audiență acordată de o regină a scenei. În ciuda faptului că trebuie să fi avut, după calculele lui, aproape cincizeci de ani, era Încă frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
propun șpațiru. Da d-acu iera prea târziu. Cu coatile pă masă, cu tacâmurile În mâini și dând gata coșu cu pâine, protipendarii cerea meniu. Poyarré mi-a șoptit În gura mare: „Felicitări, biete pretenar. Dă băftos, ai scăpat dă aperitiv.“ Ideea involuntară n-a mers pă apa sâmbetei. Chiar Jacqueline a cerut prima un rând dă Bitter de Basques pentru toți, care n-a fost ultimu. Apoi a venit rându la gastronomie, care n-a lipsit nici foie gras, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Dudley. — Flăcău, ai avut Înfăptuiri mărețe. Abia aștept să lucrez sub ordinele tale. Îți mulțumesc, domnule căpitan. SÎnt sigur că vom face lucruri mărețe Împreună. Dudley Îi făcu cu ochiul. Trecu pe la el tot consiliul municipal. Parker conduse mulțimea spre aperitive. Lynn rămase În cadrul ușii. Ed se duse Într-acolo. Lynn spuse: — Nu-mi vine să cred. Renunț la un mahăr cu șaptesprezece milioane pentru un invalid cu o pensie. Arizona, iubire! Aerul este minunat pentru pensionari, iar eu știu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
E ssupărat pe tine? — Probabil, am oftat eu și am strâns la piept geanta mea de poștaș din pânză de cort. În ultimul timp m-am purtat ca un rahat cu el. M-am dus până la bar să cer niște aperitive și pe când m-am Întors golănașul-de-Wall-Street se ghemuise deja pe banchetă lângă Lily. Părea să aibă până În treizeci de ani, dar părul Începuse să i se rărească, așa că era cam greu să-i apreciezi vârsta. Am apucat haina ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]