600 matches
-
și Istorie Literară „G. Călinescu”, Editura C.N.I. „Coresi” S.A., București, 2001, p. 561). Într-un pamflet intitulat „Criticul de porțelan”, publicat în Lumea românească, an I, nr. 10, vineri, 11 iunie 1937, H. Bonciu - vexat de judecățile aceluiași critic - e apostrofat nemilos, cu formulări preluate vădit după Camil Petrescu, cel din „Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile”: „abil farmacist de alifii incolore și nemirositoare (...) sînt încredințat, de altfel, că și din vina lui s-a sinucis Urmuz, în vreme ce furnizorii de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu o tunică albă, fără fireturile colorate specifice, deoarece, în cazul de față, reprezenta întreaga comunitate. Se sprijinea, ca de un toiag, de o spadă longobardă lungă, vârâtă într-o teacă de piele și lemn. - Cunoști regulile, nu? m-a apostrofat el încruntat. - Desigur, am răspuns. Drept care m-am așezat pe un scăunel dincolo de cercul pe care-l formau câteva bănci, la doi pași în spatele jilțului său. Servitorul Lucio mi-a întins trusa de scris. - Scrie tot ce-o să se-ntâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tremurau, și privirea, când și când bănuitoare și sfredelitoare, i se golea brusc de orice expresie. Când mi-a venit rândul să iau cuvântul, m-au apucat palpitațiile. Mi-a cerut să intervin chiar regele în persoană. - Tu, m-a apostrofat el, ești împuternicitul ținutului lui Faroald? Da, tu ești. Era întunecat la față, după care, pe neașteptate, a început să râdă. - Așa e, tu, longobardul cel negru. Dar nu ești atât de negru cum mi s-a spus, ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
erau postați cu trufie doi episcopi. Alături de Claudio era și Cipriano din Grado. În jurul lor, un sobor de preoți, alături de numeroși oficiali bizantini. - Ce dorești de la mine, Stiliano, eretic și violator de biserici ce ești? În acest fel am fost apostrofat de Claudio, în loc de bun venit. Cu capul plecat, i-am întins scrisoarea de la Gundeperga. A citit-o, după care a dat-o unui secretar dotat cu o tăbliță cernită. Acesta, presând bila de plumb în ceară cu palma mâinii stângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
The Economist? — Gurile rele străine pot spune ce vor, replică Elio automat, ca și câinele lui Pavlov. Italia e o țară sănătoasă, economia Își va reveni. Zero se strecură printre pensionari și Îl trase de mânecă. — Ce cauți aici? Îl apostrofă Elio deloc Încântat că Îl vede. Un pianist, dotat cu un talent nebănuit, Începu o piesă de Fred Bongusto, iar organizatorul le spuse celor adunați că puteau să meargă la bufet, căci acum se mânca Într-adevăr. — Am avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zâmbet larg. Înțelegea de ce animalele săltau în jurul lui, sirene îl împodobeau cu ghirlande din Hortensie, cu ochelari de soare din baga, cu un costum de apicultor de culoare fildeș și cu o mică desagă cu „secrete”, iar alți copii îl apostrofau, dar într-un sens dulce, mai mult aclamau „Bine-ai venit!”. Înțelegea? Unde a venit? Oare chiar înțelegea? Peisajul s-a spart, în spatele lui stătea ascuns altul. Un iureș de oameni l-a condus pe scara din marmură italiană de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sugera: un desăvîrșit exemplar al unei rase pe cale de a se stinge. - Pierderea lui Gildas e o grea lovitură pentru noi, mormăi Arthus. - Mai cu seamă pentru familia lui, nu e așa? PM aruncă o privire spre oficiu și Își apostrofă soția care se tot agita la bucătărie. - Albușul e gelatinos! Știi bine că nu pot să sufăr așa ceva, Armelle! Arthus Își reținu o furioasă dorință de a-i trage fiului său vreo două bastoane pe spinare, așa cum Îl snopea uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
portbagajul, apoi se Încruntă cînd o văzu pe Anne Bréhat repezindu-se spre ea, mînioasă. - Nu azi, ci zilele trecute trebuia să iei bacul! Marie Încasă reproșul fără să se clintească și Încercă s-o liniștească pe cea care o apostrofa. - Fratele tău e cel mai bun skipper din lume, Anne, o să scape! - Cel mai bun skipper din lume tocmai a lansat un may-day! Sora lui Christian o văzu cum pălește și nu rezistă plăcerii sălbatice de a o face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
neavînd curajul s-o ia din loc, apoi ea Își reluă mersul spre birou, se opri scurt În fața fiicei ei, o sărută sonor pe amîndoi obrajii și intră În birou. Uluită, Gwen reacționă Într-un tîrziu, iar atunci Începu să apostrofeze muncitorii. - Ce mai așteptați? La treabă! Tocmai era gata să se Întoarcă În biroul ei cînd o reținu Philippe. - Poate că ceilalți au Înghițit micul ei discurs, dar eu nu. - Ai auzit-o pe mama, persiflă ea, nimeni nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un trenci soios, purtând niște ochelari imenși în rame negre de baga, rostește moale, aproape în șoaptă: Avea dreptate omu’, stă-ăm aici de două ore... Și se pornește pe o tuse adâncă și nesănătoasă. O femeie cu un copil îl apostrofează. Da’ du-te dom’le mai încolo când te-apucă! Câtă nesimțire! Nu se poate măi frate așa ceva! Toți pacienții cad de acord că singurul loc unde tusea e îngăduită e mai încolo, pe culoar, spre capătul celălalt, unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ciudate.“ Nu mai apucă să termine. Condrat îl prinse de mână, holbat. Se răsturnă apoi pe spate, țeapăn, trăgându-l și pe celălalt după el. O femeie țipă. Un bărbat înjură guvernul că omoară lumea la cozile de la policlinici. Îl apostrofă un altul: „Dar voi, ce parfumeria națiunii, ați făcut când ați fost la putere?! Ce-ați făcut cu banii de compensate?!“ Un altul chemă ambulanța. Tânăra Mirandolina Crețu, proaspătă asistentă a maestrului Pârțângău, se gândi speriată: „Îmi șochează sarcina. Iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de bășică verde pe gât, sub mărul lui Adam, și îi tot crește, îi tot crește. Până o să-i explodeze? întreabă o fată machiată cu roșu - până o să-i explodeze, aprobă Kjus, moment în care magia se rupe, fata îl apostrofează și-l acuză că bate câmpii, cine a mai pomenit de cancer exploziv sau de șerpi cu piele dură care locuiesc în gheizere?! Tot atât de încet ca la venire, grupul se destramă. Unii nu cred că întâmplările înfățișate sunt minciuni, stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bănuiala de la început. Afară, bătând nervos din picior și uitându-se la ceas, îi văd pe ăia. Dacă o să zic „nu te duci”, o să mă înjure, dacă o să fiu de acord atunci o să iasă precipitat din casă, numai ca să fie apostrofat în stradă de prieteni, cărora parcă le și aud vocile subțiri și malițioase: - Ce, mă, ți-a dat voie bătrânul tău și te bucuri? - Bătrânul meu e terminat, va spune fiul meu luând-o de gât pe Andreea, probabil o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Boe ceva care nu putea fi tradus În premii și procente literare ? Toate astea erau simple baliverne, aiureli de femeie. — N-am timp. mă muncesc Ăia de la redacție de dimineața până seara. — Da ? Hm... Asta nu-i o scuză, mă apostrofă el neîncreză- tor. Doar nu cumva oi fi Îndrăgosită ! mai pune și tu mâna și Adina Dabija 76 scrie, ce naiba... Și ai grijă să nu cumva să te măriți și să faci vreun copil, că ți-ai luat adio de la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Boe ceva care nu putea fi tradus în premii și procente literare ? Toate astea erau simple baliverne, aiureli de femeie. — N-am timp. Mă muncesc ăia de la redacție de dimineața până seara. — Da ? Hm... Asta nu-i o scuză, mă apostrofă el neîncrezător. Doar nu cumva oi fi îndrăgosită ! mai pune și tu mâna și scrie, ce naiba... Și ai grijă să nu cumva să te măriți și să faci vreun copil, că ți-ai luat adio de la cariera literară ! Exercițiul nr.
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-și mângâie glasul, Ion Zăpodeanu, gospodarul grupei, pus În această funcție de către filiala de vânătoare, căreia Îi aparținea grupa, și plătit, tot de către ea, evident, din contribuția tuturor membrilor vânători din grupa În discuție. Tu, bă, ce te bagi?, Îl apostrofă Îngâmfatul bărbos, carencepuse dialogul, bănuit a urma, după care repetă: ce te amesteci, tu, că nu-i treaba ta, aici, din acest punct de vedere. Din care punct de vedere, Îndrăzni, din nou, Ion, contrariat. Din al democrației, care trebuie
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Și va fi din ce În ce mai convins de asta, cînd va vedea că părinții acordă o atenție mai mare celui nou născut. Pentru că de multe ori copilul nu Îndrăznește să-și manifeste vizibil nemulțumirea, deseori părinții nici nu știu cum gîndește el și Îl apostrofează atunci cînd are anumite manifestări oarecum răutăcioase sau egoiste. Numai că În loc să se rezolve problema, copilului i se Întărește convingerea că și-a pierdut statututul de privilegiat al familiei. Dar se poate Întîmpla și invers, cînd părinții, sau bunicii, fără
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
ea, întinzând mâna să prindă curelușa, grăbită să își ascundă o clipă fața pe care o simțea că-i arde. „Doamne! Ce are bărbatul acesta în el de numi vine să-l scap din ochi? Vai mie, ce rușine!” se apostrofă în gând. Marian Malciu - Doamna Laura, vă deranjează..., adică... nu vă supărați dacă vă propun să testăm împreună pârtia? Este o zi superbă și, dacă sunteți singură..., trebuie să vă bucurați de ea. Ei, nu! Nu mă deranjează, dar eu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o rindea, pământul la un loc cu gunoaiele. — Mie mi-e cam frică, șefu’, șopti Chisăliță. Parcă doarme... De tare ce-mi chiorăie mațele, mi-e frică să nu se trezească... — Atuncea măcar abține-te să mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. — Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... — Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Cât vedeai cu ochii, până la marginea orașului, nu erau decât smocuri încrețite de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
geograful simulează boala spre a nu se prezenta la catedră, în semn de protest față de orientarea politică a României spre Axă. Gonzalv tocmai căzuse într-o totală apatie, caracterizată prin dezinteres amar pentru Conțescu, când, aflîndu-se la Gaittany, Smărăndache îl apostrofă: . - Ai aflat de accidentul lui Conțescu? . - Nu, zise acesta aproape impasibil. . - A avut un nou atac și, căzând, și-a scrântit un picior. - Ce nefericire! exclamă Gaittany, neputând să nu râdă în același timp. Toți cei de față, în afară de Gonzalv
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
primiți cu reproșuri de cătră monarhi decât numai atunci când e decisă declararea de război. Ce va fi vorbit tarul nu se știe încă; diplomația n-a lăsat până astăzi să se strecoare în public mai mult decât atât că "a apostrofat cu termini foarte gravi atitudinea Porței". Dar atâta este de ajuns. Gravitatea consistă în însăși petrecerea faptului, nu în forma sub care s-a petrecut! Acest fapt, negreșit foarte important, are multă asemănare cu conflictul diplomatic din Berlin, care precedase
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a șasea). Deși evlavioasă, nu pregetă să atace sistemul clerical corupt (călugărul care profită de vanitatea unei femei inculte pentru a întreține relații sexuale cu aceasta - ziua a patra). Remarcabil este că, în patru din povestirile rostite de ea, le apostrofează pe femeile rele și needucate, credule și insensibile, și manifestă o îngăduință vizibilă față de cele istețe, chiar dacă sunt adulterine, și ne apare mai mult decât tolerantă cu tinerii și instinctele care îi domină. Pampinea rămâne, de-a lungul întregii opere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de jos nu au putut beneficia de instruire, dar sunt pitorești și admirabil caracterizate printrun limbaj neaoș. Fiammetta este conștientă de posibilitățile oarecum limitate ale femeilor vremii de a accede la tainele științei sau ale artei dezbaterii, de aceea își apostrofează suratele atunci când acestea se lansează într-o dispută pentru a stabili care personaj fusese mai generos din povestirea rostită în ultima zi a reuniunii de către Emilia: „într-o tovărășie ca a noastră se cuvine să se vorbească într-un fel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
femeii mai rele decât diavolul.375 În solilocviul său inserează, la un moment dat, replica uneia dintre victime, un soț, iar scena respectivă dezvăluie grăitor vulgaritatea, lipsa de educație, de respect, spiritul de tavernă al femeii. Apelativele cu care îl apostrofează și imprecațiile dovedesc un adevarat idiolect al personajului feminin, plin de culoare și fără perdea, cel mai viu, autentic și pitoresc din cadrul Povestirilor din Canterbury: măi ghiujule, buhai bătrân, mișele, lovi-te-ar o lungoare, trăsni-te-ar din senin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
urmărește decât să-și rețină copila pentru bunul său plac, dovedind și ipocrizie pe lângă aviditate sexuală. Starețul nu este condamnat din cauză că s-a înfruptat din „prada” tânărului, ci din pricina neînțelegerii și a spiritului intransigent față de confratele său, pe care îl apostrofează pentru un păcat pe care și el îl săvârșește, fără a se căi însă. Nu păcatul trupesc este fapta cu adevărat abominabilă, ci lipsa toleranței, a înțelegerii, a iertării. Călugărul tânăr se salvează datorită istețimii sale, a capacității de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]