17,970 matches
-
Fata-n fata-nfunta soarta,un vânat și o domnită,... XVIII. SEARĂ DE TAINĂ, de Edi Peptan, publicat în Ediția nr. 1760 din 26 octombrie 2015. Când liniștea pădurii se așterne la zenit Și frunzele în ruguri de foc se tot aprind, Lumină se topește,în stropi,în lăstăriș, Ceva-mi apare-n cale,sărind din luminiș. Alunecând ușor,pe-o rază ce coboară Din sânul lui Amor,simțirea mi-o înfioară. Ședeam și mă uitam și nu-mi venea să cred
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
Când zorile prin par,dulceag mi se încurcă Și florile de măr petalele își aruncă Atunci și eu,cel care pe Ea o ... Citește mai mult Când liniștea pădurii se așterne la zenitSi frunzele în ruguri de foc se tot aprind,Lumina se topește,în stropi,în lăstăriș,Ceva-mi apare-n cale,sărind din luminis.Alunecand ușor,pe-o rază ce coboaraDin sânul lui Amor,simțirea mi-o infioara.Sedeam și mă uitam și nu-mi venea să cred,Dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
șir de dureri și înfrângeri, a obosit să mai spere, rămâne o învinsă, ducându-și zilele învăluite în mantia neagră a unei vieți lipsite de bucurie, în care viscolesc durerile și nedreptățile. Îngerul ei păzitor a uitat să-i mai aprindă o flacară a speranței și a lăsat-o să treacă prin lume ca o nălucă, trăind parcă un timp adormit. Nu de puține ori, ca cititor, îți vine să oprești lectura pentru a medita la vicisitudinile vieții care au făcut
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
anotimp, altul decît o primăvară amestecată, sucită, în care cad culori și muzici neasortate, mărturisind, pe multe limbi, același lucru: viața. Cosmosuri scofîlcite într-un careu de blocuri au, slobozite de flerul unui poet, mersul lor înalt: "Și sufletul meu aprinse o țigare, la focul luceafărului scăpărat în bolți." O cabală pentru București, pentru plimbările în Cișmigiu și pentru reculegerile cu ochii în albastru. Dacă am avea un imn, care n-ar fi, ca aiurea, pe muzică de Strauss, ar trebui
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
în cînd, măcar, îndoieli că timpul pe care-l pierdeți interpretînd producțiile mele poate fi mult mai bine folosit?" întreba, drăgălaș, Mircea Ivănescu într-un interviu. Răspunsul vine de la sine: NU!. Citind și acest "Euphorion", dorul de Mircea Ivănescu se aprinde. Textele semnate de Virgil Nemoianu, Gheorghe Grigurcu, Al.Cistelecan, Alexandru Uiuiu, Ștefan Stoenescu, Andrei Terian și alții îl reintroduc pe cititor în ipostazele poetice ale protagonistului acestui număr din revista sibiană. Iarăși, tulburătoare, este vocea lui Matei Călinescu și raportul
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
bunicului spre alte zări (moartea sa, neenunțată ca atare, este sugerată prin verbele la timpul imperfect) îi dă posibilitatea poetei să colinde confortabil prin ceea ce presupune a fi imaginarul celui dispărut. Imaginarul poetei se insinuează în imaginarul bunicului, acesta se aprinde, iar plecarea sa se transformă în acută prezență. Vechile povești și obiceiuri revin în minte, sunt transfigurate poetic, iar cel plecat dobândește o nouă existență, este recreat din perspectiva imaginarului său, reprodus la mâna a doua, filtrat prin cel al
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
au produs și victime. După o perioadă nebuloasă în care au avut loc în răstimpul câtorva luni două războaie civile, situația s-a stabilizat după victoria repurtată de Vespasian. în absența acestuia în senatul de la Roma au avut loc discuții aprinse în legătură cu delatorii epocii neroniene. Protagonistul unei acțiuni hotărâte împotriva acestei categorii a fost Helvidius Priscus, ginerele principalului "disident" al epocii neroniene, Paetus Thrasea: acesta din urmă, printre altele, refuza să participe la spectacolele artistice organizate de Nero și a fost
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
sorta personal, călătorind întru aceasta în Macedonia. S-a stins din viață la 49 de ani - de inimă. Tot atât fuma străbunicul meu patern, doctorul Mihai Millotianu, medicul primar al orașului Turnu Severin. La ieșirea din cabinet a unui pacient aprindea o țigare, pe care o atingea - incomplet - de cum intra următorul. Dacă pacientul tușea - Turnul Severin era orașul cu cea mai ridicată cotă de tuberculoși din Vechiul Regat - era cu severitate consiliat să se lase de fumat. Zeci de țigări fumegânde
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
ecou civilul așteptând de la bătrân confirmarea. După un timp acesta-și clătină capul afirmativ. - Păi atunci ce căuta la Făurei? se Întrebă plutonierul nedumerit. Bătrânul Își ridică privirile. Ochii prinseră a-i străluci. Apoi, de parcă brusc i s-ar fi aprins În suflet o speranță, Îi privi pe cei doi rostind: - Poate nu e ea. Dacă astea le-ați găsit În Făurei, nu e ea. N-avea ce căuta acolo. Din Bacău la Herculane, se trece numai prin București. Pe acolo
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mă face să cred că muzica religioasă semnată de Penderecki seamănă cu întunericul, fiind totuși fiica luminii. Un întuneric pe care îl nutrește verticalitatea distribuțiilor armonice, copios minore, precum și orizontalitatea tangajului de la corzile grave; o lumină ce sclipește atunci când se aprind focurile alămurilor și pălește grație sufocării lemnelor în registrul acut. Una peste alta se poate spune că am întrezărit umbra lui Zeus. Sau poate a reginei culorilor și volumelor groase, masive. Clevetitorii ar invoca probabil moara de măcinat sunete. Binevoitorii
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
spiritul își va regăsi trupul, iar trupul, propria-i îmbrăcăminte într-o comuniune situată dincolo de orgolii și sensibilități. Numai atunci Saint-Sulpice va deveni catedrala tuturor creștinilor. Deocamdată ea are două chipuri, două priviri și două inimi. 24 august 1572: se aprind lămpile nebuniei; se sting speranțele omeniei; din turnul ce străjuiește falnic biserica Saint-Germaine l^Auxerrois, imensul clopot anunță invazia naturii oarbe în mijlocul civilizației orbite; noaptea "Sfântului Bartolomeu" consacră a la long acute insomnii atât în rândul victimelor cât și al
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
că ce să fie? TANASÂCU (lătrat): HÂP HÂPA? RAFAEL (Ťtraducândť candid): Zice că pentru ce îți bagi nasul? OLIMPIA: Aha!...Cică la de ce să-mi vâr nasul... Domnii s-a trezit azi cu puțele nițeluș sculate și li s-a aprins tărâța la garagață. E voinicoși și se-nfige la ciorovăială... (Oprindu-se iar din scotocit, palmele în șold și jucându-și mirarea): Măi, vouă vi s-o îmbățoșat pentru întâiași dată cimitirele!... PICA: Noi am fugit de aici!... Pe cine
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
cal care se îndepărta. Am deschis ușa. Apartamentul era curat, proaspăt zugrăvit. Lumina zăpezii pătrundea înăuntru. Bătrânul deschise ferestrele și se aplecă în afară. Râul de jos și o pală de vânt aduseră o undă de viață în încăpere. Am aprins lumânările, i-am arătat apartamentul: o anticameră, o cameră și un cabinet. Servitorul puse lada jos. El rămăsese în picioare, în dreptul ferestrei, în tăcere, privind întunericul vag și ciulindu-și urechile de parcă ar fi vrut să asculte vântul. În seara
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
Barbu Cioculescu Era obiceiul bărbaților trecuți de treizeci și cinci de ani să intre într-un club unde, aprinzându-și pipa încărcată cu tutunuri mirific aromitoare, să soarbă dintr-un pahar cu galbă un coniac de cea mai fină calitate. Și să privească pe geamul de cristal al stabilimentului tăcut forfota de afară, de care se simțea cu totul
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
că trecătorilor, văzând mărunțișul acela amărât, li se făcea milă, și dădeau mai ușor, - manipulare și aici. Nu sunt om cu bani. Da' la nevoie, dau. Observasem că, de regulă, dau mai repede femeile, - și acelea pe la menopauză, și care aprind des la biserică lumânări. Dau și bărbații; tot săraci și ei, săracii, tot spre mijlocul vieții. E drept, mai rar. Văzui și nebuni; că unul tânăr aruncase în poala unei babe o hârtie de 100.000 de lei, când făcea
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10348_a_11673]
-
important. Asta e istoria României fotbalistice care se mai uită o dată la televizor la campionatul mondial. De curînd, într-un turneu de consolare în Statele Unite, fotbaliștii noștri au fost surprinși fumînd, prilej de scandal în presa de la noi, fiindcă își aprindeau țigările cu antrenorul de față. Mi se pare o prostie să facem caz din fumat, cînd, după cum știm, nu de aici li se trage fotbaliștilor noștri ratarea calificării la campionatul mondial. Mutu și-a bătut joc de cariera lui de
Generația irosită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10547_a_11872]
-
fiu sincer, cam fac din țânțar armăsar, invocând otravă din cine mai știe care jurnal intrată, prin buricul degetelor, în sufletul omului. Lumea nu prea mai citește. Moș Gogu, cu jurnalul adus de postaș, minus, fără voia să, din pensie, aprinde focul, câtă vreme gaz ia dacă ai de unde! Ce ne facem însă cu imaginea și trăncăneala (veșnicul fel de a bate câmpii), de pe micul ecran, unde otravă are și nuanță (,,Filosofia nuanțelor’’ tutea) și culoare. Făcând abstracție de gânditorul român
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
tinerilor care au luptat cu pieptul gol împotriva blindatelor unui regim despotic, scandând : “Vom muri și vom fi liberi!”. Există acolo în inima Capitalei o troița de lemn înălțata în memoria lor unde veneam adesea să mă reculeg și să aprind o lumânare pentru sufletele tinerilor ale căror aripi deschise spre libertate au fost retezate cu brutalitate. Mă reîntorceam mereu să caut atmosferă electrizanta a acelor momente ale căror reverberații dăinuiau peste timp. Mă așezăm pe treptele de piatră ale fântânei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lăsat înlăuntru, dar fiind iarnă, focul se stinsese demult în sobe, s-a făcut frig, contractează o congestie galopanta de plămâni, si este găsit mort în zorii zilei sub o masă în restaurant de către omul de serviciu care venise să aprindă focul în sobe), apoi în 1944, în mai (la un alt raid al aviației angloamericane), o bombă îi sfârteca sora, Zoia (cea care cântă la pian, si de fapt era managerul formației, ea se ocupă de contracte, impresariat) care a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de rude sau de câteva cadre medicale ce-și rezervaseră locuri în șalvari. La centrala telefonică nu mai rămăsese nimeni. Undeva izbucnise un incendiu. O mașină evitase coliziunea intrând în vitrina unui magazin de stofe. Benzină din rezervor făcuse explozie, aprinzând totul în jur. Regimentul era în alarmă. Mașinile militare începuseră transportul materialelor explozibile. Sute de soldați munceau la încărcarea lor, urcându-se care cum apucau în mașinile arhipline. Unitatea de pompieri, cu efectivele complete se îndrepta în fruntea coloanei militare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Chiar dacă plecase, o voi aștepta. Aveam să-i arăt că eu rămân corect. Întotdeauna corect. Mai bine mi-aș găti ceva. Ouă în frigider mai sunt. O să-mi fac niște ochiuri. Mi-am pus manuscrisele în hol. Am dat s-aprind aragazul. Nu mai funcționa. Știam că vecinul are o butelie. Bat la ușă. Nu-mi răspunde. O fi plecat? Insist. Degeaba. Bat cu pumnii ba chiar și cu picioarele în ușă subțire. Zgomotele hăulesc în tot blocul, în liniștea ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
dejun. Ne lua câte un prieten cu mașina la iarbă verde numai pentru că aveam aragaz de voiaj. Am legat furtunul la butelie. O adaptare de-a mea pentru cazuri când ar fi lipsit buteliile de voiaj. Că acuma de exemplu. Aprind. Merge. Pun țigaia și uleiul. Aud pași pe scări. O fi ea ?! Nu cred. Sparg ouăle. Uleiul sfârâie. Pașii se aud din ce in ce mai distinct. Se apropie. Albușul începe să se albească, ușa se deschide și apare ea. ¯ Mi-e foame! îi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
îngâna O doina din copilărie Mama, torci verdele din Luna Iar eu i-adulmec scară vie. Îți reazemi coatele pe stele. Zeii sfioși pleacă-n Olimp. Nici Domnul nu-mi sufla în vele, Nici sfinții nu mai ning cu timp. Aprind și ard candele simple Și dorul se toarce în tâmple. NU VĂ-NTRISTAȚI Măicuța, -n vara asta arsă De griji, de ploi, de dorul meu, E timpul să mă fac mireasă Și să mă-ntorc la Dumnezeu. Tăicuța, ori îmi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ICAR Semănate-n primăveri, Zilele răsar din ieri, Ofilite-acum dau vama Timpului care le cheamă. Ielele-ntr-un dans frivol Trec prin cimitirul gol, Îngeri triști stau pe aproape Cu petale să le-ngroape, Zborul pur spre alte zări Se aprinde-n lumânări Și din flăcările sfinte Punem aripi la cuvinte. Babele tămâie-n zori Umbrele de zburători, Dar cu aripa de ceară Icar nu mai vrea să piară! RĂSĂRITUL Vine iarăși răsăritul Cu lumina lui incertă, Deschizând prima coperta Din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și-au săpat în vers mormântul Să scape de teluricele plângeri. Înfierbântate, muzele fecioare Se cuibăresc în inima naivă Și aruncând ocheade-nșelătoare Înnebunesc poeții din coliva. Ei poartă-acum a florilor corola Crescute în grădina de lumină Și sting și-aprind pe strune de violă Durerea și iubirea lor divină. Poeții cu păcatele prescrise Condamnă viața veșnic la cuvinte, Împerecheați cu muzele proscrise, Trimit din alte lumi poeme sfinte! Într-una din zilele de sâmbătă ale lunii iulie, am facut un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]