48,939 matches
-
nostru, mai cârcotași, spun că o privea pe zulnia, femeia iubită astăzi nu este ușor să știm ce privea sunt dovezi în acest sens starețul mănăstirii a declarat că privea pur și simplu în gol vasiliu mai îndrăzneț s-a apropiat cu mare grijă de el ca de ceva feeric și extrem de fragil i-a șoptit cu voce joasă ca și cum ai sufla într-o taraxacum officinale „dumneavoastră trebuie să fiți costache conachi, v-am recunoscut după telescop” „Ihî”, a zis Necunoscutul
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
cu mâna ta cea ascunsă din a mea pustiită grădină. Primește iubirea mea mică și plânsă... Iartă-mă și ridică-mă în acele povești pe care doar sfinții care te-au iubit le cunosc. Dă-mi să simt când te apropii de ale mele ferești, să cunosc pașii tăi nevăzuți pe de rost... Fii și măicuța mea, Împărăteasa Puterilor Cerești, atinge-mi sufletul cu toată dragostea ta, arată-mi-te în toată lumina în care ești și iartă-mă că-ți
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
era potrivnic. De ce ești tu, iubita mea, împotriva morilor de vânt care, uneori, îți pot alunga calea spre viață? Această viață ne alunecă printre degete, printre inelele care au făcut să vină gerul peste anii noștri cei mai frumoși. Ne apropiem de moarte și un cântec alunecă tandru prin așternutul îmbrățișărilor noastre de demult. Morile de vânt toacă aerul și taie păsările pe care le-ai visat zburând spre țările calde. Tu la ce te gândești? La păsări sau la zbor
Împotriva morilor de vânt by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5266_a_6591]
-
-le cușcă și botniță și la picioare pune-le fiare. De ce ai aștepta să te vâneze și apoi să te schingiuie și să te omoare? Poți să mergi blând și șezând netemător, pe spinarea acestui cărăuș, pe cenușia asină, te apropii încet și crești înspre moarte, ca s-o calci mai apoi cu lumină. 12 mai 2008 Iadul la modă Paladin în cămașă de blugi și bocanci, scufundați într-o smoală din iadul la modă, talpa groasă, șireturi descheiate și limba
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
Nu prea am înțeles ce înseamnă să plec înapoi: căci, întors, mi-amintesc prea limpede acum, n-am mai trecut printre-acele ciudate coloane cu irizări arămii, revenind parcă din imensitatea spațiului cosmic, sau, oricum, de undeva de foarte sus: vedeam apropiindu-se Pământul, Pământul nostru rotund - mai întâi în culori albăstrii și-apoi într-un verde luminat, cu cât planam mai aproape - până când am ajuns pe o pajiște foarte însorită, cu iarbă verde, tunsă și fragedă, de parcă era într-o primăvară
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
am le-am dat foc odată cu toată valiza cu care călătorisem până atunci arătând pe la vămi pașaportul fals și el primit cu pompă demult acum începuturile mele s-au îndepărtat de țărmul pe care cred că am ajuns pe măsură ce mă apropiam de această îndepărtare totul devenea mai tulbure mult mai neclar decât păruse la început după masă târziu când nimic nu mai e ca înainte sunt poate fără să știu de mult în Triunghiul Bermudelor îngerul păzitor așa cum v-am mai
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
că ai putea să îl prinzi, Se rotește, revine, fâlfâie abia auzit, E singurul sunet de care-i în stare. Ei, îngerii, nu știu vorbi, Cuvintele sunt nepotrivite Ca să-i exprime, Mesajul lor mut e prezența. Felul în care se-apropie Să te cuprindă cu aura, Dar imediat se îndepărtează, speriați de intimitate, Protectori, dar nu familiari, Lăsând mereu o distanță prin care Cuvintele mele se târâie ca să-i ajungă, Fără să știe dacă nu sunt prea slabe să le-atingă
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
Cu dosul palmei, cu pumnul închis Ori cu fulgerul... când plouă, Nu doar când cerul e întredeschis; Norii îi îndepărtez ori îi aduc aproape, Pot chiar să-i iau în mâini, să îi rotesc; De-aș vrea mi i-aș apropia de pleoape... Poate într-o zi toți norii-i duc într-un ținut regesc. De vreau, pun norii să danseze Pe cer ori în grădina mea, Peste păduri să navigheze... Scară pot să le dau, ca să ajungă unde-or vrea
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
privești. nu te oprești și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci și cu cât înaintezi, casele se răstoarnă mai mult, s-ar zice că aluneci, apoi se face mai frig, câinele tot cade în urma ta și câteva oarbe se apropie de tine zic o, iată, un cadavru, apoi fug, dispar și tu mori liniștit zile în șir și nimeni nu află și mergi mai liniștit, s-ar zice că nu-ți pasă, câteva case ard, o fată trece prin fața ta
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
oglindă ce se teme de lucruri cum un copil se teme de-ntuneric. Final Nici un gînd oricît de bicisnic nu te mai ia în seamă inumanul cer rotindu-se cum o sfîrlează Soarele gîfîind amenințător cum un tren ce se-apropie de gară. Vîrstă Nimic nu se mai face dacă nu contrafaci începutul sîrguincios contabilizînd aceste hîrtii ce s-au trezit înaintea ta cîte-un cuvînt în altul atîrnînd pe jumătate-afară cum o mînă sau un ciorap dar mai zăbovești puțin în
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
noapte, vii peste munte doar lanterna ta se vede - o lumină alta decât puzderia stelelor aluneci în zigzag, lipit de pământ șerpuind pe potecă ascuns de stânci, de păduri și reapari tot mai aproape silabe frânte coborând în carne te apropii peste fâneața din vis sub vălul țesut într-un război care nu mai există
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
mal, aflarea pietrei în cub, prefacerea crengii astral. Șipotului duce la vale dezlegarea mirosului de rășini, curgerea însăși din cale a străinului dintre străini. Cei care vin de dincolo Cei care vin de dincolo aduc cu ei secunde. Nu vă apropiați, nu clătinați bărcile de unde. De dincolo, deja, au venit clipe Și au trecut odată cu fumul din pipe. Un bătrân s-a oprit la copilul din leagăn Și tot ca el de ingenuu meargă-n Lacrimi de vânt, ochi roșii după
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
Ostoitoare. Care îți alină arșița. Și ți-o potolesc. Iar mie mi-i arșiță, nene, nu glumă. Atunci mă întind. Mă antrenez, așa, din ochi. Mă aplec în față, muult. Cît pot. Atît cît să nu cad. Dar să mă apropii de ea. Și mă chiar apropii sau doar mi se pare. Soluția ar fi să mă balnasez puțin. Și, apoi, să țînesc. Să o prind. De păr. De picioare. De orice. Să nu se lovească, însă. Să nu o vatăm
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
ți-o potolesc. Iar mie mi-i arșiță, nene, nu glumă. Atunci mă întind. Mă antrenez, așa, din ochi. Mă aplec în față, muult. Cît pot. Atît cît să nu cad. Dar să mă apropii de ea. Și mă chiar apropii sau doar mi se pare. Soluția ar fi să mă balnasez puțin. Și, apoi, să țînesc. Să o prind. De păr. De picioare. De orice. Să nu se lovească, însă. Să nu o vatăm. Mi-e teamă. Și urlu. Și
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
mai persevereze în nelegiuiri, amenință Tiberius, avea să fie legat de o lance (curia) și ținut astfel pînă se va tămădui (cura) de nărav. Hunarus, cam iritat, traduse dacilor sentința și condamnatul fugi, huiduit de toți. Iar tînăra daciță se apropie de cel ce-i făcuse dreptate și-i sărută genunchii. Prefectul, surprins de gest, simți deodată un lucru foarte curios pe care nu putea să și-l explice. Femeia nu mai isprăvea cu mulțumirile și Tiberius n-o oprea defel
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
exemplu", își dădu cu părerea Nane. Rață nici măcar nu se obosi să răspundă. Pe cine văzuseră ei ieșind de-acolo-n patru labe? Asta așa era. Nane își petrecu din ochii prietenul până când deschise ușa prăvăliei de peruci. Apoi se apropie încet, până lângă felinarul în care încă mai ardea flacăra lăcrimoasă și așteptă răbdător. Știa că nu era nevoie de mult timp, până când îl va vedea ieșind din antreul căptușit cu fum. Și-așa și fu. Pe ușa prăvăliei își
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
Ovidiu Dunăreanu Pe măsură ce zilele se împuținau și se apropia clipa reîntâlnirii cu zmeul, în piept îi îmboboceau ciulinii înfocați ai spaimei și ai singurătății, care-l bezmeticeau și mai tare și-i tăiau răsuflarea cu ghimpii lor neîndurători... Dar, uite așa, pe vrute, pe nevrute, a venit și toiul
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Numai astfel , ziceau ei , puteau să-și dea, în clar, cu presupusul despre proveniența acestora... Apariția lui în faptul serii a aprins satul. De mare ce se stârnise vâlva, hăuiau ulițele pe unde trecea. Cum prindeau de veste că se apropie, câinii și celelalte dobitoace, cât și orătăniile de prin curți porneau să se zbuciume pe limba lor, de ți se ridica părul măciucă. Ațâțată, curioasă, lumea - cu mic, cu mare -, se cățăra pe garduri și prin pomii de la stradă sau
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
de cenușă. Sînge din sîngele meu Stau într-o singurătate aproape desăvîrșită Sînt pregătită să intru în lumea aceea In care nimeni nu intră cu nimeni Doar Îngerul Morții care profită că este Cel mai slăvit dintre îngerii Domnului Se apropie de mine și-mi spune Tu nu ești singură, tu ești cu mine Îngerul meu de Pază s-a îndepărtat Ce să facă și el săracul dacă fratele său Mai mare pune stăpînire pe tot Du-te cu Dumnezeu, i-
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
fratele său Mai mare pune stăpînire pe tot Du-te cu Dumnezeu, i-am spus încercînd Să nu fac o tragedie din ce se petrece Nu știam că era pe ducă și așteapta Sînge din sîngele meu. Acum, cînd mă apropii de sfîrșit Acum, cînd mă apropii de sfîrșit Aș putea să-mi spun liniștită Pămînt ești și în pămînt vei merge, Dar de unde atîta liniște Cînd pămîntul a ajuns Un fel de groapă de gunoi Prin care scormonesc deopotrivă Șobolani
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
pe tot Du-te cu Dumnezeu, i-am spus încercînd Să nu fac o tragedie din ce se petrece Nu știam că era pe ducă și așteapta Sînge din sîngele meu. Acum, cînd mă apropii de sfîrșit Acum, cînd mă apropii de sfîrșit Aș putea să-mi spun liniștită Pămînt ești și în pămînt vei merge, Dar de unde atîta liniște Cînd pămîntul a ajuns Un fel de groapă de gunoi Prin care scormonesc deopotrivă Șobolani și oameni ca noi Înzestrați cu
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
Coană Vulpe, o fi ea frumoasă, dar nu vă aduce nici un spor. Nu vedeți în ce hal trăiți? Săraci sînteți, săraci veți rămîne! Vai de capul puilor voștri nefericiți; tare mă tem că nu vor trece cu toții iarna ce se apropie, avînd în vedere în ce nevoi vă zbateți. De unde veți găsi un ajutor? Cui îi pasă de voi? Sînteți comuni și plicticoși și nimeni n-ar da doi bani ca să vă asculte sau să vă privească! Mai bine, luați aminte
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
1. Umbra mâinii de deasupra strălucitoare m-acoperă, taie în carne din stânga spre dreapta semnul arătat în odaia închisă. 2. Ațintirea flăcărilor tulbură bezna din unghiurile încăperii până când gura de umbră ridică vorbe zguduitoare; de prisos vărsarea apelor mari - nu apropie lumina de buzele calde; vuiește în pâclă flamura și se uită alcătuirea din pisc, măcar că stă reazem trupului înspumat și tălpilor din mâl. Drept în picioare în fața ferestrei, la ceas potrivit, îmi sfâșie umbra fără să-mi arunce pe umeri
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
aștepți liniștit seara, să poți privi cu palma streașină licărul stelelor, murmurul lor uzat de căderea în gol!" Doar că ochii nu-s de aici și nu pot vedea totul, iar oamenii sunt împăiați cu ierburi otrăvitoare. Cu cât te apropii mai mult cu atât strălucesc mai orbitor lamele săbiilor, cu atât bat mai puternic tobele muribunzilor. Lung a fost drumul și cu toate acestea părea că a ajuns prea devreme căci mai avea apă-n burdufuri și fân pentru cămile
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
scoteau cuțitele și nu doar pentru a amenința. Kosovarii păreau să fie cei mai răi; lăsaseră un turc într-o baltă de sînge. Cîteva ceasuri, pînă nu veniră gardienii la ora ieșirii la plimbare, nu avu nimeni curaj să se apropie. Spre deosebire de majoritatea rezidenților pe care Mariana îi văzuse dormind cîte doi într-un pat, kosovarii, care ocupaseră o zonă de vreo douăzeci de paturi gospodărite în regie proprie, se lăfăiau fiecare într-un pat și-și asiguraseră totodată o rezervă
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]