198,134 matches
-
aflam pe gardul din capătul grădinii. }in minte și mirosul acelei zile. Pluteau în aer arome grele de nuci bătuți cu prăjinile. În ajun plouase și rămăsese în umezeala scândurilor ceva care te făcea să dorești soarele... Cum ar fi arătat, oare, viața mea fără acea zi? În fapt, aveam aproape toate datele pentru a îngroșa rândurile “inadaptaților”, mai ales că memoria joacă la mine, cum se întâmplă la mulți “raci”, și rol de frână; nu-mi permite să mă despart
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
Romoșan, nu e că CNSAS nu funcționează, că fosta securitate e protejată de chiar instituția creată ca s-o demaște, că președintele subcomisiei parlamentare destinată să limpezească situația îi amenință pe membrii CNSAS în cel mai pur stil golănesc ("V-arăt eu vouă!"); problema pentru Romoșan e Andrei Pleșu. Adică unul din cei care au încercat să aducă CNSAS la rosturile lui... Sau poate tocmai aceste rosturi îl supără pe Romoșan? Senatorul răsculativilor Sus în fruntea subcomisiei parlamentare desemnate să dea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
la care apelezi doar în situații speciale. Folosirea lui - rară, dar semnificativă - crea un focar de solemnitate în rîndul scris. "â" avea o oarecare aromă de literă sacră (nu exagerez). Așa, folosit unde vrei și unde nu vrei, nu mai arată nimic și nu mai spune nimic, cu excepția faptului că avem - degeaba - două semne pentru același sunet. Desacralizarea unui simbol grafic prin exces de utilizare (fiindcă pe undeva cam așa stau lucrurile) face bună pereche ridiculizării culorilor naționale prin folosirea lor
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
răsplătită din banul public. Și ori de cîte ori s-a găsit vreun naiv care să încerce să facă ordine prin dosarele cu revoluționari îndoielnici, s-a găsit vreun Bebe Ivanovici care să protesteze în numele Revoluției. Periodic partidul de guvernămînt arată presei pisica. Mai nou sub forma schimbărilor din Codul Penal. Semnalate de ziariștii de la Adevărul amenzile pentru insultă și calomnie din proiectul noului Cod Penal pot duce la faliment chiar și un ziar cu dare de mînă, specie care nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]
-
literatura aservită care încorporează mai abil ideologia și o literatură tolerată, însă din rațiuni tactice când s-au și deprins primele reguli ale jocului cu cenzura (apar Bietul Ioanide, Cronică de familie, Moromeții, Groapa și Toate pânzele sus! care, ne arată criticul, marchează începutul culoarelor pe care va înainta de acum încolo literatura tolerată). în etapa relativei liberalizări („diversiunea sugerării normalității") dintre 1964-1971, literatura aservită înseamnă doar proze cu tematică istorică orientată politic, în timp ce literatura tolerată se diversifică în funcție de două mari
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
bine scris roman realist despre colectivizare, război, gulag, revoluție etc. n-ar avea succes, chiar dacă ar sta pe același raft cu Orbitor. Numai prozatori în stare să-l scrie să avem! Asta înseamnă, în fond, postmodernismul față de care criticul se arată atât de sceptic. Revenind, nu e vina optzeciștilor că au grăbit mersul unei literaturi „care numără abia câțiva balzacieni, un singur mare realist și nici un veritabil proustian", cum nu e vina lui Urmuz că a publicat în același an cu
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
până la urmă la orice artist, de a se pune pe sine în valoare; e impulsul la fel de firesc de a face auzită vocea unei generații, nemulțumită de lumea primită moștenire de la generațiile anterioare, fără să știe prea bine cum trebuie să arate lumea unde ar dori să respire și să creeze. ibertatea înțeleasă ca spațiu al responsabilității, tinerețea care nu așteaptă pentru ideile ei noi încurajări din partea celor îngrășați de pe urma ideilor vechi, creatorul de teatru complet, cu un bagaj intelectual complex, gata
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
mi-am propus o anumită configurație și nici o anumită impresie). În principiu, ea este sinceră, dacă sinceritatea are vreo valoare în probleme de gust ori de judecată critică, ambele supuse unui cod cultural sau unei mode. Și primul uimit de cum arată sunt eu însumi.
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]
-
toate ale Domnului - numită suav climat - supliciul contemplării la care sînt supus, deși repetîndu-se, mă amuză. Tot așa, cu ani în urmă, la vernisajul unuia din maeștrii sculpturii ieșene, simțindu-mă obligat să emit ocazionalul compliment, am preferat să-mi arăt entuziasmul - de altfel sincer - pentru piesa aflată, comod, în imediata noastră apropiere, a maestrului și a mea. Cum? a sărit ars complimentatul, dar astalaltă nu-ți place? Gata să mă ia de rever în nu știu ce ambiguă toană: de autentică indignare
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
declare casa monument istoric); partizanii lui Mussolini: Pirandello, Malaparte, Marinetti, Ezra Pound (luni de zile, armata americană l-a ținut ca pe o fiară într-o cușcă, sub soarele arzător al Italiei; în atelierul său din Reyjavik, Kristján Davidsson îmi arată o fotografie mare de la el: "De cincizeci de ani, mă însoțește oriunde mă duc"); pacifiștii münchenezi: Giono, Alain, Morand, Montherlant, Saint-John Perse (membru al delegației franceze la München, participant de aproape la umilirea țării mele natale); apoi, comuniștii și simpatizanții
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
Se vedea că mai normal i se părea primul cuvînt, iar pe al doilea îl adăuga doar ca să respecte noile uzanțe. M-a rugat să o ajut să găsească o bibliografie pentru tema ei de cercetare sociologică. După ce i-am arătat cum și unde să caute pe internet datele de care avea nevoie, mi-am adunat bruma de cunoștințe în limba ei maternă, care se reduc la Ce mai faci ? cu răspunsul Bine sau Rău. Le știam din copilărie, deoarece bunicul
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
Constantin Cojocaru și Ionel Mihăilescu, prețioasa Colette a lui Carmen Tănase, fanfara, tămîia, colacii, șopocăielile, bocetele, complicitățile, scoarțele lui Holtier, pomana la masa cea lungă, în adîncimea scenei, colivele, sifoanele... Ferentarul mîndru și frumos ca crinul/ Cînd pe mal s-arată, tremură Vidinul"...
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
naționale: căruță cu două oiști, pentru orice eventualitate, orizontul fals, oportunist. Poate că ni s-o fi trăgând de la năvăliri, de la grabă de a o șterge cât mai repede din fața primejdiei, lăsând totul de izbeliște. Dacă mai este nevoie să arătăm spiritul adevăratei Transilvanii (nu acea imbecila invenție care se numeste Dracula-land), să deschidem poartă gotica a Muzeului sibian, inaugurat la 1817, si sa pomenim moștenirea culturală lăsată de magnificul colecționar de artă, de prea luminatul baron Samuel Brukenthal, urmașilor transilvăneni
Brukenthal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14465_a_15790]
-
Mihail Nemeș Apollo primitiv Cum, uneori, prim ramuri încă goale se-arată zorii,-n primăveri tîrzii, nimic nu stă potrivnic frunții sale oprind splendoarea-ntregii poezii să ne izbească-aproape ca de moarte; căci neumbriți sînt încă ochii lui, prea reci și tîmplele, ca laurii să-i poarte, iar din sprîncene, într-o
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
ce-I promiteți? Dumnezei destui așteaptă-n jur o vorbă doar să spui. Dar de-i alegeți, Domnul vă omoară. Și cu-o trufie-apoi, nemăsurată: Ci eu și casa mea sîntem ai Lui. Iar ei: Ajută-ne, un semn ne-arată și grelei noastre-alegeri fii cu rost. El însă îi lăsă tăcerii-i crunte, spre-orașu-i întărit urcînd pe munte. Atît. Și cea din urmă oară-a fost. Dansatoare spaniolă Cum alb, ținut în mînă, un chibrit, cînd încă nu e flacără
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
dintr-o predică a predicatorului vienez Ulrich Megerle de la sfârșitul secolului al XVII-lea: Pe când s-a născut fiul lui Dumnezeu s-au întâmplat multe lucruri miraculoase. Zăpada cea mare din acel ținut a dispărut momentan și deodată s-au arătat pomii cu flori și frunze; pământul s-a înfrumusețat și acoperit cu florile cele mai frumoase". Este amintit trandafirul de Ierihon, care deși în tot timpul anului este uscat, înflorește în noaptea Nașterii Mântuitorului. Sunt amintiți, iarăși, arbori miraculoși în
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
sărbătorește și Ziua îndrăgostiților, iar în unele localități din Transilvania, la început de noiembrie, se celebrează Halloween-ul american, americanii vin să sărbătorească, în ambianța Sighișoarei sărbătoarea lor, pe care o leagă de Vlad Țepeș, pentru ei Dracula. Aceeași permisivitate o arată și alții, spre exemplu japonezii, care s-au consolat să aibă și ei carnaval la Tokio. În fine, să ne amintim că românii au trimis, în 2001, de Crăciun, la Vatican, un falnic brad din Carpați, sub care, în piața
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
cu toate aceste detalii, vom stărui puțin asupra eseului amintit, indiscutabil unul dintre cele mai frumoase din volum. în primul rînd trebuie remarcată abilitatea cu care criticul ne face să descoperim textul puțin cîte puțin, pe măsură ce îl demontează și ne arată cum funcționează. Revin frecvent termeni destul de tehnici (subiect, fabulă, discurs), se vorbește din nou despre autorul real și autorul model (ca pură strategie discursivă), despre ecartul dintre realitate și iluzie sau mai exact despre fractura dintre cele două universuri, care
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
unor zeci de milioane de indivizi? Acestea sînt cîteva din întrebările care l-au frămîntat pe filozoful evreu-francez Alain Finkielkraut și la care a căutat să răspundă în cartea sa Umanitatea pierdută - eseu asupra secolului XX. Toate marile sisteme totalitare, arată Finkielkraut, și-au afirmat voința de a schimba omul (crearea "omului nou"), de a purifica umanitatea: comuniștii, pe calea luptei de clasă, a desființării proprietății individuale și exploatării omului de către om; naziștii, pe baza ideii rasei superioare, adăugată la teoria
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
fie reușit. Fără defecte, fără aspecte dubioase. Fără cezariană. Fără mame nemăritate. Părinții - garnitura completă. Un băiețel sănătos, realizat din punct de vedere social. - Neapărat băiat? - Da, băiatul e cumva mai simbolic. - Ghenrih Franțevici, cu privire la fotografii... Țineți seama că nou-născuții arată cam... - Alege-l pe cel mai arătos. Așteaptă, ai timp. - O să fie vreo patru luni de așteptat. Mai curând, e puțin probabil să semene a om. Pentru unii nici cincizeci de ani nu-s de ajuns... Am luat autobuzul, am
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
altă dată au fost și chiar mai sunt demnitari în diferite țări europene! Absurdul sistemului comunist are, pe lângă latura sa monstruoasă, și aspecte ridicole. Credeam că bancurile care circulau erau o îngroșare a realității. Ei bine, documente citate de Bukovski arată că ele reflectau realitatea pură. La cererea polonezilor după introducerea legii marțiale rușii au hotărât trimiterea a 40.000 de tone de carne în Polonia. Lungă vreme, la fiecare ședință a Biroului Politic, Brejnev întreba: "cum rămâne cu carnea pentru
Vladimir Bukovski în România by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14455_a_15780]
-
dimineață), Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Constant Tonegaru (în Dreptatea), într-o anumită măsură Tudor Arghezi și Barbu Brănișteanu (în Adevărul), Camil Petrescu (în Lumea și Contemporanul) și Al. Philippide (în Semnalul și Revista Fundațiilor Regale), au reușit să inducă, așa cum arată Vasile Igna, "în opinia românească, o viziune completamente opusă orientării oficiale, promotoare a unanimității, a "sensului unic" și a atotputerniciei noului realism, socialist, ce trebuia să domnească în artă". Din cealaltă tabără, a "noului" mistificator, a "progresului" care era în
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
vederea mă ispitesc să-l asemăn pe Anatol Moraru cu prozatorii târgovișteni: debutează la 40 de ani cu o literatură livrescă, ingenioasă (și bine temperată), plin de umor și de (auto)ironie, cu un stil matur, bine stăpânit care ne arată mai degrabă un vechi practician în ale literaturii. Cele zece proze cu care debutează Anatol Moraru sub titlul (simbolic?) Nou tratat de igienă sunt construite după un model mai mult sau mai puțin clasic, realist-naturalist. înseși titlurile nuvelelor o arată
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
arată mai degrabă un vechi practician în ale literaturii. Cele zece proze cu care debutează Anatol Moraru sub titlul (simbolic?) Nou tratat de igienă sunt construite după un model mai mult sau mai puțin clasic, realist-naturalist. înseși titlurile nuvelelor o arată: Fiziologie, Despre fatalitate sau amurgul carierei, Davidovici și gloata sau Morala faptei. Nuvelele însă respectă numai structurile căci, în fond, sunt niște farse, niște false povestiri ale căror subiecte nu prea pot fi povestite, sunt doar niște situații, niște pretexte
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
Lovinescu - și evident că o continuă -, acest fapt s-a petrecut "din mers", sub imperiul unor necesități ale unei istorii ostile, căci inițial d-sa a produs, sub zodia unei "seninătăți imperturbabile", prin contrast, pagini de proză și s-a arătat atrasă în chip deosebit de teatru. Critica și comentariul cultural, cărora li s-a dedicat pînă la atingerea unei cote revelatoare la extrem, au apărut ca o replică la anomaliile unei epoci teribile, care, în pofida tuturor tribulațiilor ce i le-a
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]