992 matches
-
nu era rea de gură. Din partea ei pescarii n-aveau de ce să se teamă. De aceea o priveau cu dușmănie și poftă (și pe măsură ce o doreau mai mult o dușmăneau mai mult sau invers), ținînd-o în picioare în fața lor, lângă arțarul plin de omizi și de praf care-și arunca o parte din umbră pe mese. Ea pricepuse că în dușmănia lor se cuibărise dorința, că fiecare ar fi vrut s-o răstoarne acolo în praf poate, și stătea cu ochii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de uluială, au început să râdă la mesele lor. Râdeau continuu, iar râsul lor puternic se rostogolea de-a lungul uliței, în vreme ce, furios și umilit, puștanul s-a făcut nevăzut. Marta privea omizile care se târau pe trunchiul bătrân al arțarului, așteptând cu pumnii strânși, dar râsul i-a obosit și ușurat pe pescari. Când au tăcut și s-au întors spre ea, nu mai exista nici urmă de dușmănie în atitudinea lor. Palma pe care Marta i-o trăsese puștanului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un disc de sare chiar deasupra caselor mici și pământii, toropind câinii, pisicile și duzii albiți de praf. Văzîndu-mă, pescarii s-au aplecat asupra ceștilor de aramă, preocupați, brusc, de cafeaua răcită din ele. Totul era ca de obicei. Bătrânul arțar plin de omizi, mesele, tăcerea. M-am înfipt lângă masa la care se găsea Profetul. ― Unde e doctorul? Câțiva au ridicat privirile, dar nimeni nu mi-a răspuns. ― Unde e doctorul? am întrebat din nou, ridicând tonul și bătând cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gonească spre cătun. Balta secase. Când am ajuns la casa Martei, am încercat să intru, să mă ascund. Dar portița era încuiată. N-am avut încotro și am mers mai departe. La cafenea, pescarii m-au privit indiferenți, în vreme ce din arțarul care își arunca umbra peste mese ciorile țipau ca papagalii: "E un cerb! E un cerb!'" Când am încercat s-o iau spre pădurea de sălcii, cineva mi-a strigat: Nu pe-acolo, pe aici". Era tata. Avea buzele vopsite
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ieși de pe Aeroportul Dulles și porni cu mașina spre nord, pe 267, îndreptându-se spre Laboratorul de primate din Lambertville. Trecu aproape o oră până să vadă gardul de sârmă și ghereta de gardă din spatele porților duble. Dincolo de porți văzu arțarii uriași, care ascundeau complexul de clădiri, aflat mai în spate. Lambertville era una dintre cele mai mari facilități de cercetare pe primate din lume, dar Institutul Național nu făcea public acest fapt, și nici locația ei. Parțial din cauză că cercetările pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
interminabilă, Rose rămase pironită În loc, storcându-și creierii să găsească un exemplu de fel de mâncare perfect. Chipul i se lumină la gândul unor hamburgeri. Categoric! se asigură În sinea ei. Ce mai e, ochiuri și clătite cu sirop de arțar, hot-dog cu ceapă și grătar cu carne de oaie, da, În special grătar cu carne de oaie... Și În locul băuturii ăleia Îngrozitoare pe bază de iaurt pe care se săturase până-n gât s-o vadă la fiecare masă, aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aveau să zboare de la Tucson la San Francisco și apoi de la San Francisco la Istanbul. aceasta fiind prima ei călătorie Într-o țară În care engleza nu era prima limbă vorbită, iar oamenii nu mâncau clătite stopite cu sirop de arțar la micul dejun, Rose s-a trezit că era În același timp Încântată și neliniștită. Adevărul e că nu fusese niciodată o exploratoare și că, dacă n-ar fi fost acea călătorie de vis, mult dorită, Însă niciodată Înfăptuită, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o femeie, deoarece a existat o Întreagă perioadă din viața mea cînd nu suportam să trăiesc altfel decît la hotel, locul ideal pentru cei cărora le place să se simtă iresponsabili - și rareori am făcut amor sub un castan sau arțar, Înconjurat de caprifoi Înflorit ori de plante din grădina de zarzavat, sau În zăpezile veșnice, și totuși vederea zăpezii e Întotdeauna excitantă! M-am obișnuit cu saltelele, cu sălile de baie și cu terasele pe care poți mai apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lui rușinat - încălcase un consemn sau nesocotise o tradiție? -, în vreme ce Profetul continua să stea calm lângă masa prăbușită, de parcă nu se întâmplase nimic, ținându-și pe genunchi palmele enorme și noduroase. Se lăsase o liniște încordată, tulburată doar de foșnetul arțarului bătrân care umbrea în parte mesele și care, am observat atunci, era plin de omizi care ciuruiau frunzele prăfuite și se târau lipicioase pe trunchi. Incidentul ne-a determinat să ne grăbim. Dinu a lăsat două monede pe masă, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
era rea de gură. Din partea ei pescarii n-aveau de ce să se teamă. De aceea o priveau cu dușmănie și poftă (și pe măsură ce o doreau mai mult o dușmăneau mai mult sau invers), ținând-o în picioare în fața lor, lângă arțarul plin de omizi și de praf care-și arunca o parte din umbră pe mese. Ea pricepuse că în dușmănia lor se cuibărise dorința, că fiecare ar fi vrut s-o răstoarne acolo în praf poate, și stătea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de uluială, au început să râdă la mesele lor. Râdeau continuu, iar râsul lor puternic se rostogolea de-a lungul uliței, în vreme ce, furios și umilit, puștanul s-a făcut nevăzut. Marta privea omizile care se târau pe trunchiul bătrân al arțarului, așteptând cu pumnii strânși, dar râsul i-a obosit și ușurat pe pescari. Când au tăcut și s-au întors spre ea, nu mai exista nici urmă de dușmănie în atitudinea lor. Palma pe care Marta i-o trăsese puștanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
disc de sare chiar deasupra caselor mici și pământii, toropind câinii, pisicile și duzii albiți de praf. Văzându-mă, pescarii s-au aplecat asupra ceștilor de aramă, preocupați, brusc, de cafeaua răcită din ele. Totul era ca de obicei. Bătrânul arțar plin de omizi, mesele, tăcerea. M-am înfipt lângă masa la care se găsea Profetul. — Unde e doctorul? Câțiva au ridicat privirile, dar nimeni nu mi-a răspuns. — Unde e doctorul? am întrebat din nou, ridicând tonul și bătând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gonească spre cătun. Balta secase. Când am ajuns la casa Martei, am încercat să intru, să mă ascund. Dar portița era încuiată. N-am avut încotro și am mers mai departe. La cafenea, pescarii m-au privit indiferenți, în vreme ce din arțarul care își arunca umbra peste mese ciorile țipau ca papagalii: „E un cerb! E un cerb!” Când am încercat s-o iau spre pădurea de sălcii, cineva mi-a strigat: „Nu pe-acolo, pe aici”. Era tata. Avea buzele vopsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
grunjoși străfulgerînd printre sinistrele sigle metamorfozate și se chircește de oroare. Nici Mariana nu este foarte impresionată, așa că pleacă oarecum brusc, lăsîndu-l pe bietul artist să se simtă Încă și mai singur. Fiecare pavilion național este Înconjurat de castani și arțari fără frunze, cu zăpadă Înghețată pe ramuri și, pe măsură ce Înaintează, lui Wakefield Îi devine din ce În ce mai clar că nimic nu poate micșora distanța dintre el și Mariana, nici măcar salvarea imediată a o sută de mii de orfani. Din fericire, cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
crengi când bate vântul Cântă ca Zamfir cu naiul. Mi-am făcut din el o grindă Și-un butoi pentru Fetească, Dar am strâns și-un sac cu ghindă, Alți copaci în loc să crească. E vânjos mai abitir Decât teiul sau arțarul; Fructul lui se cheamă jir Și-l poți aduna cu carul. Încă una, dacă vreți: El e bun pentru mistreți. Un răspuns pe loc să-mi dai: Floarea-i cu mirosuri fine Căutată-i de albine Și e bună pentru
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
nimic din sensibilitatea japonezei clasice, ai cărei ochi se umezeau când privea stelele sau care ofta nostalgic la vederea unei violete. Tomoe n-a fost însă întotdeauna așa cum e acum. Când era mică, își ridica mânuțele de culoarea frunzelor de arțar toamna, și striga: „Frățioare!“ Takamori era cu șase ani mai mare decât ea. Tomoe, cu pași nesiguri, se ținea tot timpul după el prin casă. La un moment dat, s-a schimbat brusc în pisăloaga ce-și trata fratele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
găsesc astăzi, În loc să devin bărbatul de care ea s-ar putea Îndrăgosti mâine. Agentul imobiliar ridicase jaluzelele. Un mare salon gol se umplu de lumină. Oricine locuise acolo, nu stătuse prea mult timp. Culoarea pereților era proaspătă, parchetul mărunt de arțar alb era lucios ca și cum nimeni n-ar fi călcat pe el. Tâmplăria fusese proaspăt restaurată și avea mânere de inox șlefuit ce nu părea să fi fost atinse vreodată. Maja deschise glasvandul ce dădea spre grădină. Alte tufișuri de trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bea din siropul minunat care curge în voie printre copacii de ciocolată amăruie umpluți cu cireșe negre. Pot asculta în liniște zumzetul albinelor care aleargă fericite printre bucățile de turtă dulce tapetate cu glazură albă și stropite cu sirop de arțar. E minunată Câmpia de Jeleu. Când fetele ajung e liniște. Prea liniște. Nu se aud păsărelele cântând și nici susurul cascadei Sirop de Caise. Bananele Vorbărețe tac și ele. Ceva nu e în regulă. Unde este frumusețea aceea aproape ireală
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
burtă remarcabilă. Generos de fire și spontan. Bine. I-am zâmbit apoi am continuat: Acum mult mai bine. Și mam îndreptat spre copac. Două frânghii legate strâns de o creangă susțineau un scaun configurat dintr-o bucată de lemn de arțar, deja trecută prin vijelii și ploi grele. M-am așezat pe ea și mă clătinam. Parcă zburam, era un sentiment unic și îl savuram din plin. Mi-am închis ochii și mă lăsam în voia sorții. Intrasem într-o altă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Oricum, bănuiesc să vrei să vezi și casa. Eddie ! Glasul îi devine un țipăt. Eddie, a mai venit una ! Sunt Trish Geiger, adaugă spre mine. Îmi poți spune Doamna Geiger. Pe aici... Mă conduce într-o bucătărie luxoasă în culoarea arțarului și deschide câteva sertare la întâmplare înainte să exclame „Aha!” și să scoată o cutie de plastic. O deschide și scoate din ea vreo cincizeci de sticle asortate și folii de pastile și începe să scormonească prin ele cu unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să-ți vezi noua bucătărie ! spune Trish veselă. — Sigur că da ! spun cu un zâmbet încrezător. Abia aștept ! E o simplă bucătărie. E vorba doar de o dimineață. Pot s-o fac. Trish mă conduce în bucătăria imensă, în culoarea arțarului, și de data asta mă uit în jur atentă, încercând să observ fiecare detaliu. În blatul de granit din stânga mea e fixată o chestie uriașă ca o plită. Mai multe cuptoare zidite în perete. Oriunde mă uit văd aparate strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
unde să stea cu genunchii ridicați și cu un carnet În mână, pe care să‑și traseze diagramele; imobilă, cu respirația tăiată. Dar În tot acest timp, emitea curenți negativi În direcția mea. Splendoarea acestui colț din New Hampshire, cu arțarii uriași și stejarii seculari - cu lichenii și mușchiul din ungherele ferite Însemnau... mă rog, pentru Vela Însemnau foarte puțin. Ea se concentra doar pe marile ei abstracțiuni. - Unde te plasezi tu În toate astea? m‑a Întrebat Ravelstein. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ușor de copaci - valsul frunzelor Răpăit de stropi reci și castane arămii - jazz-ul toamnei Clepsidra vegetală - ultima frunză cade din copac Trecut pastelat în zbor - vântul șuieră desfrunzind copacii Ploaie-ndârjită cu șiroaie la streșini - tulbure vreme Noiembrie - lumina arțarilor în liniștea clipei Troiță cu ochi triști de Crist și-un mic buchet de nu-mă-uita Durerea trecutului scânteie-n prezent - sideful perlei Vuietul mării - și peste el țipătul pescărușului Înfrunzind strada o tornadă de șofran - copacii sunt goi Pălită-i
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
păstrându-se și astăzi), iar stratul de arbuști de la baza lor este compus din alun, sânger, păducel, corn, măr pădureț ș.a. Majoritatea lor este specifică pădurilor central-europene (gorun, fag), dar și stepelor și silvostepelor continentale est-europene (stejar brumăriu, stejar pufos, arțar tătărăsc). În general, vegetația se împarte în două mari zone: una a pădurilor de foioase, situate în vest și nord-vest, pe înălțimi de peste 250 m (gorun, carpen, paltin, frasin, arțar, tei) sau pe pantele unor dealuri, care depășesc 500 m
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
și stepelor și silvostepelor continentale est-europene (stejar brumăriu, stejar pufos, arțar tătărăsc). În general, vegetația se împarte în două mari zone: una a pădurilor de foioase, situate în vest și nord-vest, pe înălțimi de peste 250 m (gorun, carpen, paltin, frasin, arțar, tei) sau pe pantele unor dealuri, care depășesc 500 m altitudine (fag și carpen), fiind specifice bazinului bârlădean, iar alta marcată de zonele de stepă și silvostepă, din est și sud-est, mai mult spre regiunea Bazinului Prutului. De altfel, pădurea
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]