6,475 matches
-
Dragoș Frunză, fiul mai mare al lui Ovidiu, care s-a prăpădit cu ani în urmă în închisoare, prietenul tatălui dumneavoastră. Coincidență ? Asta este chiar puțin spus. Mai curând miracol. Dar spuneți-mi ce posibilități am să ajung în satul Arbore ? Sau cum aș putea descoperi ce localitate de pe aici se ascunde în spatele literei X ? În părțile locului nu există nici o localitate care să înceapă cu litera X . Trebuia să precizez că numele acestei localități este scris probabil cu litere rusești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca mine faptele mele. Și pe el l-am moștenit de la tata. "Miraculoasă întâlnire !" nu contenește Dora să se mire, ca apoi să insiste : Mă gândesc că obiectivul meu este acest sat sau oraș care începe cu litera X. La Arbore m-am gândit numai ca la un loc unde aș fi putut afla... Nu mă puteți ajuta să ajung direct acolo ? Cu adevărat, nu îmi amintesc de nici o localitate al cărei nume să înceapă cu X. Poate fratele meu, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
amintesc de nici o localitate al cărei nume să înceapă cu X. Poate fratele meu, el a făcut o pasiune din colectarea de cronici și tradiții ale localităților din partea locului, e profesor de istorie la Solca, la numai câțiva kilometri de Arbore. Fratele dumneavoastră... Ciprian... Cred că nu mă înșeală nici pe mine memoria, am aici scrisoarea, spune Dora încercând să scormonească cu mâinile înțepenite de frig într-un buzunar al genții de voiaj. Nu vă obosiți să căutați, nu vă înșelați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
înșelați deloc. Îl cheamă Ciprian. Dar trebuie să privim scrisoarea în liniște, la cald, la lumina zilei. Și trebuie să îl consultăm pe Ciprian și arhivele lui. Oricum, nu se pune probleme să plecați în seara asta altundeva decât la Arbore, soția mea Ștefana și cu mine vom fi bucuroși să vă avem oaspete. Vă cunoaște și ea din amintirile mele. Bănuiesc că veniți de departe, că sunteți obosită și înfrigurată ; mâine în liniște vom face un plan de bătaie. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atingă, fără să își vorbească. Ai zice că sunt sub vraja privirii în abisurile celuilalt și că tremură de teama că ea va rămâne unica de acest fel. Iată-i ajunși în apropierea mănăstirii, care poartă același nume cu satul Arbore. De fapt este o biserică mică, pierdută în imensitatea unei întinderi albe pe care străjuiesc troițe înveșmântate și ele în alb imaculat. Sătenii sunt încă la slujba care se va termina în curând și vom putea intra dar până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atunci merită privit exteriorul. Spre deosebire de toate celelalte mănăstiri din Bucovina, în care predomină culoarea albastră, mica noastră mănăstire a fost pictată în verde. Se spune că această culoare a fost aleasă ca omagiu adus Anei, fiica marelui demnitar, boierul Luca Arbore care a construit această biserică acum aproape cinci sute de ani. Ana avea ochi verzi. Verzi erau și ochii mamei mele care se numea tot Ana. Veneam adeseori cu ea la biserica de care o lega nu numai credința, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a mai putut reaminti când și-a revenit în fire la postul de grăniceri de pe graniță, unde după multe vorbe și amenințări fusese adusă o "autoritate" română care nu era altul decât domnul cu țăcălie și mustață de la Poșta din Arbore care vorbea bine rusește și a reușit să-l elibereze. Gustul gurii năclăite de sânge... Dinții pe care îi scuipa cu durere și dezgust... Nu vrea să se gândească prea mult la suferințele care au urmat acelei întâlniri cu "marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de lângă conacul "Racoce". La cerere, îi veți putea recupera rămășițele pământești, dar formalitățile sunt încă foarte greoaie în Ucraina. Atât eu, cât și fratele meu Dragoș ne alăturăm durerii dumneavoastră la această tristă pierdere. Cu condoleanțe și stimă, Ciprian Frunză , Arbore, la 10 decembrie 1999, Telefon nr xxxxxxxxx Victor citește, recitește, recitește... Nu poate crede. "Ce putea să caute Dora în Bucovina ? În Ucraina ? În aceste localități de care nu a auzit niciodată : Arbore, Hliboca...? Dar eu am știut oare unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pierdere. Cu condoleanțe și stimă, Ciprian Frunză , Arbore, la 10 decembrie 1999, Telefon nr xxxxxxxxx Victor citește, recitește, recitește... Nu poate crede. "Ce putea să caute Dora în Bucovina ? În Ucraina ? În aceste localități de care nu a auzit niciodată : Arbore, Hliboca...? Dar eu am știut oare unde pleacă ? M-am interesat destul ? Am descusut-o să văd ce gânduri, ce intenții are ?" Descifrează numărul de telefon scris mic, abia lizibil în josul paginii. Sună... Sună... În fine, răspunde o femeie: "Ciprian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dintr-o boacănă cât blocul una care nu se vede nici la microscop: "A, caiețelul acela jerpelit?"... Exact... Vorbise stilatul grav... Apoi tăcere. Și tot așa... Ne-ar interesa Jurnalul acela... Tata nu pierde ocazia să arate că are un arbore genealogic de excepție: "Înțeleg". Asta însemna că este un om foarte deștept, poate pătrunde în profunzimea lucrurilor, prinde din zbor orice idee. Nimic nou: așa e croit tot neamul nostru, pe pârtia asta a înțelepciunii... Celălalt stilat e în pierdere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fețele. Rămâne în suspans data la care am aruncat caietul în pubelă. Îi lămuresc: "Într-o dimineață..." Tata, împăciuitor, către ei: "V-am spus: la Salubritate, la Spații Verzi..." Șeful, nimic nou: "Dumnezeii dumnezeilor!..." Tata nu-și face de râs arborele genealogic: așterne o semnătură cu înflorituri multe, de parcă ar picta un tablou... Suntem pe picior de plecare. Sobrul: "Să nu credeți că am terminat cu voi". Tata din nou confirmă valoarea arborelui său strămoșesc: "Știu..." Pe drum, în troleibuz, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Dumnezeii dumnezeilor!..." Tata nu-și face de râs arborele genealogic: așterne o semnătură cu înflorituri multe, de parcă ar picta un tablou... Suntem pe picior de plecare. Sobrul: "Să nu credeți că am terminat cu voi". Tata din nou confirmă valoarea arborelui său strămoșesc: "Știu..." Pe drum, în troleibuz, pe jos, nicio vorbuliță. Ajungem în fața blocului nostru. Tata, același spirit de observație ca al străbunilor lui înțelepți: Avem tomberon nou la bloc. S-au mișcat repede băieții". Eu, din același neam, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sânii ei se roteau în aer pentru plăcerea celor opt milioane de zei. Pe oamenii morți și murind în chiar această clipă nu îi mai punea nimeni la socoteală. Uitând de sine, Ama-no-Uzume își descoperi, în dansul nebun, coapsele. Sub arborele Sakaki, de care se legănau în vânt, atârnând, oglinda și giuvaerul, coapsele ei se răsuciră. Vuietul zeilor pătrunse până la cea ademenită. De ce hohoteau nemuritorii? De ce străpungea țipătul cocoșilor pereții subțiri ai împărăției sale? De ce scrijelise fratele său, pe șaua calului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
zeu ce înseamnă aceste zgomote necunoscute. Avem o nouă zeiță. Cu pieptul străpuns de invidie, neîncrezătoare, sfâșiată de curiozitate, ea vru să știe unde este uzurpatoarea. Degetul zeului se îndreptă spre oglinda sacră, unduind ca o frunză între ramurile marelui arbore Sakaki. Atunci, Cea-Care-Strălucește-pe-Cer își văzu propriul chip. Pentru întâia oară, lumina se descoperi ca lumină, iar frumusețea se cutremură, înspăimântată de propria frumusețe. Strigă Amaterasu. Uitându-și ascunzătoarea, ieși spre nemaivăzutul care o pândea din oglindă, ieși spre ea însăși
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trimise nepotul, pe Ninigi, Celestul Orezului, să aducă pacea în Japonia negrelor începuturi, ea îi înmână cele trei daruri: Sabia curajului, primită de la fratele vinovat, care își ceruse astfel iertare, Giuvaerul de jad, și el unealtă a marii ademeniri de sub arborele Sakaki, și Oglinda în care zeița se cunoscuse pe sine. Împărații Japoniei, descendenți din Cea-Care-Strălucește-pe-Cer, le păstrează cu sfințenie până astăzi, chezași ai sângelui divin. Prima parte SABIA La prima vedere. Scurtă radiografie a unei națiuni asistate Mură-n gură
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cavalerii Suediei pentru a începe să pună ordine în zeama oribilă de crime, maltratări și violuri pe care a descris-o Heidenstam. Și la sfârșit povestirea însăși părea să strige „Dă-ne nouă pace, pace, pace!“ Acesta este, spunea bunicul, Arborele Poporului Rege. La fel, mi-a dăruit Cei trei mușchetari și Ferma animalelor și Moartea la Veneția și Singoalla și Crimă și pedeapsă și Suferințele tânărului Werther și Judecătorul și călăul. Și Viața de pădure la Walden. Și așa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
chiar mai mult. Dar voi termina curând. Da, mi-a zis Elis cel contemporan. Noi cunoaștem Biblia lui Doré. La muzeul din Skellefteå există un exemplar pe care însuși Elis din Lillåberg și-a scris numele. Și un fel de arbore genealogic. Prin urmare știa să scrie? Sigur, știa să scrie. Dar, ca să spun așa, indescifrabil. Din nefericire. Acum ei aveau să meargă undeva în pădurile de dincolo de Lillholmträsk și Norrbränna, ca să caute o mașină de gătit din fier pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
înapoi! Nu era nevoie să lămuresc ce voiam să spun. Dumnezeu știa. Această rugăciune era și mai autentică decât opera vieții mele. Stau culcat pe spate și spun asemenea lucruri. La izvoarele râului Ava au înflorit sălciile. Salcia este un arbore nobil. Nu rar, dar nobil. Ca să-mi limpezesc gândurile, mă tot întreb: Oare chiar erau sonatele lui Brahms cele pe care mi le cânta mama la pian? Sau: O să-mi aducă Manfred Marklund o gamelă plină cu felul acela de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ruskig: „neplăcut“; Värdsalltet - „Tot ce e pe lume“. Biblia, București, 1968 - „Daniel“, III. Erwin Strittmatter (1912-1994), scriitor german, ilustrativ pentru literatura fostei R.D. Germane în 1961 a obținut premiul Lessing. Folke Filbyter, Jorgrimme: personaje din opera lui Verner Heidenstam Folkungaträdet (Arborele Poporului Rege). Această operă este inspirată din istoria legendară a Suediei, iar Folke Filbyter, eroul uneia din cele două părți, este „unul din acei eroi ai epocii păgîne, pe jumătate mitologic, pe jumătate plin de sînge viu“. Magnus Birgersson Ladulås
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
etimologia numelui acestuia trimite la biografia creatorului lui. Grigore Cugler - de fapt "von Kugler" - descindea dintr-o familie nobilă austriacă ce trăise în veacul XVIII în Silezia și apoi în Bucovina, trecând la începutul secolului XIX în principatul Moldovei. Asupra arborelui genealogic al acestei familii a atras cândva atenția regretatul istoric și genealogist Dan Pleșia (1912 - 1997), într-o comunicare (nepublicată) susținută în anii '80, în cadrul Comisiei de Heraldică, Genealogie și Sigilografie de pe lângă Institutul de Istorie "N. Iorga". Numele "Cugler" a
De ce „Apunake“? by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/6995_a_8320]
-
ar părea de bizar, o carte precum Neamul Noica este astăzi mai necesară ca niciodată. Prin puterea exemplului ea propune reîntoarcerea la una dintre valorile de temelie ale României moderne: familia. În epoca pornografiei și a tuturor dezrădăcinărilor posibile un arbore genealogic precum cel al familiei Noica dă sentimentul forței, al trăiniciei, al măreției. Neliniștile, temerile, angoasele individului sunt lesne de înlăturat atunci când omul știe că face parte dintr-o construcție seculară și că în spatele său se află întreaga putere și
Ispitele istoriei mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6996_a_8321]
-
orientare declarat conservatoare sau populară) promovarea valorilor familiei ocupă un loc central. Or, o carte precum cea scrisă de Nicolae Șt. Noica este mai convingătoare decât orice studiu teoretic despre valorile familiei. Ca metodologie, volumul urmărește, cronologic, fiecare ramură a arborelui genealogic al familiei Noica. Toate personajele (de ordinul sutelor) au mica lor istorie devenită legendă și preluată ca atare de generațiile tot mai noi. La nivelul acestui arbore genealogic întemeietorul familiei este Ghencu Ghe. Noica (1790-1858), "de fel din Șiștov
Ispitele istoriei mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6996_a_8321]
-
teoretic despre valorile familiei. Ca metodologie, volumul urmărește, cronologic, fiecare ramură a arborelui genealogic al familiei Noica. Toate personajele (de ordinul sutelor) au mica lor istorie devenită legendă și preluată ca atare de generațiile tot mai noi. La nivelul acestui arbore genealogic întemeietorul familiei este Ghencu Ghe. Noica (1790-1858), "de fel din Șiștov" (localitate de români aflată în dreapta Dunării), iar cel mai tânăr vlăstar este născut în anul... 2008. Toți sunt evocați cu dragoste și înțelegere umană, cei realizați și cei
Ispitele istoriei mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6996_a_8321]
-
celor cu destine nefericite (morți foarte tineri din cauza unor boli, familii cu destine nefericite) Nicolae Șt. Noica pune mereu în evidență momentele de maximă împlinire, micile izbânzi menite să dea vieților respective un sens pozitiv. Mulți dintre cei care compun arborele genealogic al familiei Noica ar merita menționați chiar și în spațiul restrâns al unei cronici literare. Au fost doctori iubiți de pacienți, diplomați de prima linie, miniștri (chiar autorul cărții a fost ministru în guvernarea 1996-2000) specialiști în diverse domenii
Ispitele istoriei mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6996_a_8321]
-
tem, dispărute în zilele noastre" (p. 33). În buna tradiție a cărților publicate de Editura Cadmos și Asociația Kultura, Neamul Noica este o bijuterie grafică. Tiparul, ilustrația (fotografii de epocă, reproduceri de documente din secolul al XIX-lea, scheme de arbore genealogic), aranjarea în pagină sugerează un "esprit de finesse" în contradicție vizibilă cu ritmurile prea grăbite ale lumii contemporane. Prin aceasta Neamul Noica este o carte care impune respect și pe care cititorul simte instinctiv nevoia să o pună la
Ispitele istoriei mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6996_a_8321]