997 matches
-
gazetă. Când cineva răsfoia revista fără s-o cumpere, vânzătorul începea să bombăne : - Ceți trebuie atât să consulți o „Femeie” ? Dă încoa un leu și-o consulți cât vrei. Sub părul ondulat după urechi, fruntea albă, nasul mic și buzele arcuite, ochii senini și întreg obrazul lui Lică sclipeau satisfăcuți. Cu gesturi moi și expresive, frizerul era un mare orator, mai ales când discuta în oglindă cu propria lui imagine. Aveam cu el adesea colocvii care se transformau invariabil în monolog
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
un șurub la bază Pe care-l înfiletează. T ca un stâlp pus în picioare, El stă locului nu sare. Ț are codiță la bază, Diferența e în frază. U așa face trenu-n gară Când apare prima oară. V linii arcuite are, Cu o buclă-n sus răsare. W sunt doi semeni laolaltă, Nu se despart niciodată. X două C-uri spate-n spate, Cu o bară sunt legate. Y,Z -tul, Ele încheie alfabetul!
Alfabetul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83645_a_84970]
-
singură tate. La facul tate predam câtorva studenți noțiuni elementare de limbă română. Când ieșeam, serile, mă plimbam ore-n șir prin oraș, cu o umbrelă picurătoare dea supra capului. Mergeam de-a lungul canalelor semi circulare, treceam peste poduri arcuite, mă-nfundam prin ulițe strâmte cu mici magazine suspecte... Cum eram pletos ca naiba și cu geacă de piele, mereu eram agățat de cei care vindeau marijuana, mai ales negri și asiatici, care-mi vârau sub nas punguțe legate cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ace și cuie, îl hăcuiesc, revendicându-și casele zdrobite. Păsările ciugulesc din carnea lui putrezită. Veverițele smulg hălci din el, le îngroapă pentru iarna care vine. Coioții îi lustruiesc oasele până ajung de un ivoriu strălucitor. Pe sub coastele lui uriașe, arcuite, trec mașini. De vertebrele șirei spinării lui atârnă semafoare. În curând, din oasele lui răsar crengi și frunze. Localnicii mișună prin el, fără să vadă altceva decât stradă, piatră, copaci. Părțile corpului se întorc la el, așa de lent că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
puiului de anul ăsta. Suferința contagioasă îl înalță într-un salt. Lovește cu picioarele pustietatea din jur. Penele lui se răsfiră ca niște degete întinse. Gâtul i se încovoaie pe spate și strigă, închegând aerul. Își aruncă frunze pe spinarea arcuită, acoperindu-și aripile. Și pentru prima oară din cele o mie care vor urma în viața lui, dansează. În întunericul ce se așterne, o altă specie ar putea confunda asta cu extazul. Renunță la așa-zisa terapie cognitivă. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
N-am nici o scuză. Au fost câteva ore bolnave. Ea făcu un pas în față, ca să-l silească să tacă. Simți o mână pe umăr. Se întoarse și o văzu pe Barbara Gillespie. —Tu erai! Ce cauți aici? Sprânceana aia arcuită o singură dată, în stilul Gillespie. —Sunt un cetățean model. Chiar trăiesc aici! Nevoită, Karin făcu prezentările. —Vreau să ți-l prezint pe prietenul meu, Daniel. Daniel, ea e Barbara... femeia despre care ți-am vorbit. Riegel se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe jumătate, cu genunchii Îndoiți, pregătiți parcă pentru un salt În aer, umărul i se lăsă În jos, iar mîinile cafenii bîjbîiră Într-o Încercare inutilă și neterminată de a apuca găleata. Apoi, pe jumătate chircit și crispat, cu palmele arcuite ca pentru o rugăminte cumplită și grotescă, cu unul din picioare zbătîndu-se oribil În aer, primi moartea de-a dreptul, ieșindu-i În Întîmpinare. După ce nitul Îl atinse, trupul rămase o clipă neclintit, chircit, crispat, ca o imagine grotescă, bîjbîind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Auf Wiedersehn!“ și-și duce mîna la buze și-i trimite un sărut. Timp de cîteva clipe, tînărul care avea să fie pentru scurt timp tovarășul de drum al acestui muribund rămase să mai privească pe fereastra trenului spre acoperișul arcuit al gării, aparent urmărind grupul de prieteni ce plecau de pe peron fără a vedea Însă, de fapt, nimic altceva decît silueta Înaltă și frumoasă a femeii ce se depărta Încet, cu capul plecat, cu mersul unduitor, cu pași mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
intrară într-o sală care fremăta de murmure subterane. Gosseyn bănuia prezența unui mare număr de mașini, dar nu avea creierul secund pentru a verifica această supoziție. Peretele din față se curba în încăpere. Din fiecare colț pleca un pilon arcuit. Cei patru piloni ajungeau la un contrafort, la aproape opt metri de locul unde ar fi trebuit să se găsească peretele. Asta ar putea fi capătul sicriului. Partea inferioară, translucidă, răspândea o lumină puternică. O serie de trepte mici duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
într-un culoar de trei metri lungime, la capătul căruia se găsea o altă ușă. Gosseyn, fără să mai stea pe gânduri, o deschise și se opri. Încăperea largă care se deschidea în fața ochilor vibra cu rezonanțe înfundate. Un pilon arcuit țâșnea dintr-un perete la opt metri înălțime, atât de bine încadrat, încât părea o prelungire a zidului. Partea exterioară a acestui pilon transparent strălucea puternic. Scări mici porneau de la podea până la sicriul Zeului Adormit. Ansamblul nu avea același efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
devenise un pericol, alegînd străzile în care zloata era mai măruntă. Ajunse încă o dată în piață. Ferestrele de la parter erau luminate într-o clădire de pe una din laturi, și de acolo veneau zgomote de ciocan și ferăstrău. Ușile cu acandramente arcuite erau deschise, scoțînd la iveală holul placat cu marmură și o baracă roșie de lemn construită în mijloc. Aceasta era acoperită cu afișe pe care scria NU ȚI-A MAI RĂMAS MULT TIMP - PROTESTEAZĂ ACUM. Cuvintele păreau scrise pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asfaltat pînă cînd niște băiețași insistenți î„Ci schieți, domnule? Schieți o poză a casei de-acolo, domnule? îmi schieți și mie o fotografie, domnule?“) îi alungară pe o străduță pietruită care cobora spre canal. Traversară podul de lemn ușor arcuit și urcară pe lîngă niște depozite, pînă în vîrful unui deal cu verdeață rărită. Rămaseră lîngă un stîlp de electricitate și se uitară spre centrul orașului. Vîntul care le ridica poalele hainelor mișca movile de nori cenușii spre răsărit, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aveau multe lucruri în comun. De fapt, sînt presbiterian, dar lucrez cu credincioșii de pe toate continentele și de orice culoare. Lanark era prea obosit să vorbească. Nu mai mergeau pe gheață, acum urcau pe o pasarelă pietruită sub un acoperiș arcuit. — Rețineți, zise Ritchie-Smollet, mă opun sacrificiului uman, în afară de cazul în care este voluntar, cum a fost cazul lui Hristos. Ați călătorit bine? — Nu. — N-are importanță. Sînteți încă bine sănătoși și fiți siguri că vă așteaptă o primire călduroasă. Vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întoarce-te cu spatele. — De ce? Dacă nu te întorci, n-o să-l las să mă atingă. Lanark se întoarse și se duse în partea cealaltă a unei coloane, cu picioarele goale pe piatra rece. Se opri și privi plafonul. Nervurile arcuite se împreunau într-o cheie ornamentală, iar pe una se vedea o pereche de șerpi mici, împletiți pe fruntea unui craniu vesel, care rînjea din mijlocul unei cununi de trandafiri. Alături, pe boltă, cineva scrisese cu creionul: Dumnezeu=Dragoste=Bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
intrară într-o sală care fremăta de murmure subterane. Gosseyn bănuia prezența unui mare număr de mașini, dar nu avea creierul secund pentru a verifica această supoziție. Peretele din față se curba în încăpere. Din fiecare colț pleca un pilon arcuit. Cei patru piloni ajungeau la un contrafort, la aproape opt metri de locul unde ar fi trebuit să se găsească peretele. Asta ar putea fi capătul sicriului. Partea inferioară, translucidă, răspândea o lumină puternică. O serie de trepte mici duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
într-un culoar de trei metri lungime, la capătul căruia se găsea o altă ușă. Gosseyn, fără să mai stea pe gânduri, o deschise și se opri. Încăperea largă care se deschidea în fața ochilor vibra cu rezonanțe înfundate. Un pilon arcuit țâșnea dintr-un perete la opt metri înălțime, atât de bine încadrat, încât părea o prelungire a zidului. Partea exterioară a acestui pilon transparent strălucea puternic. Scări mici porneau de la podea până la sicriul Zeului Adormit. Ansamblul nu avea același efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
buimacă. Grosvenor zâmbi, apoi uită de paznic. Se afla pentru prima oară pe punte. Ochii lui iscodeau fascinați priveliștea din jur. Panoul de control - masiv, fără să ocupe o suprafață prea mare - era alcătuit dintr-un șir de console metalice arcuite, suprapuse, lungi de câte șaizeci de metri, pline de dispozitive și instrumente. De la o consolă la alta se putea ajunge urcând niște trepte. Diferitele comenzi puteau fi acționate fie de jos, fie de pe scaune mobile propulsate electric. Partea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de altele, ca să nu se transmită putreziciunea vreunuia la cele din jur. — Stai, vreau s-aud și eu! Ce te-a întrebat străinul? — Îl cunoști și dumneata? se miră Nicu. Avea sprâncenele ca linia unui acoperiș - jos-sus, susjos - nu bine arcuite, ca frații Margulis, și asta îl făcea să pară mereu uimit sau încruntat. — Mi-a zis... ăăă... mi-a zis: stai puțin, băiatule, te rog. Mi-e cam frig și mă tem să merg acasă. De ce? zic. Cred că locuiește
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gătească, dar, mai ales, știa să aline o inimă ca a lui. Când se învechiseră toate astea? Ghazal auzise povestea lor când avea șaisprezece ani și își promisese că nu se va mărita, însă apăruse Omar. Glasul lui și sprâncenele arcuite o făcuseră să își lase făgăduiala. Și-acum, uite că, la ani când bunică-sa se simțea aruncată ca o cârpă între vechituri, venise unul de un sânge cu ea, care îi șoptea: „Ești frumoasă“. Putea să îl creadă? Avusese
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de trandafiri. Iar asta e ultima noastră achiziție, Mănăstirea Lazaristă Peres. Davis arătă cu degetul în stânga, spre o clădire ce părea a fi pe jumătate biserică, pe jumătate fortăreață. Era modestă; fără clopotnițe pretențioase sau turle complicate, dar fiecare fereastră arcuită era împrejmuită de un șir de cărămizi, ca și cum ar fi fost întărită în eventualitatea unui asalt. Și era construită în întregime din piatra solidă, ternă, care predomina în tot orașul. Toate clădirile, casele, birourile, hotelurile, chiar și supermarketurile erau făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
baruri închise noaptea. Auzi ecourile agitației dintr-un bar. — Localul lui Mike, spuse el, auzind la rândul lui zgomotul. A fost bombardat, dar turiștilor le place și așa. Continuau să șerpuiască pe străduțe înguste, sinistre, unde fiecare intrare boltită sau arcuită ducea la un magazin sau la un birou; viață modernă, sculptată în piatră antică. — Am ajuns. Cineva cu care să alergi. —Ăsta e numele? — Da. A devenit o instituție a Ierusalimului. Toți renegații și fugarii vin aici. I-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mult În Bel Air. Matthew dispăru În abur, apoi reveni și se așeză pe o treaptă de marmură, lângă jacuzzi, odihnindu-se și așteptând-o și pe ea să termine. Acum Îl vedea dintr-o parte, profilul nasului său frumos arcuit, fruntea largă, ochii cenușii sclipind ca o lamă de oțel, umerii săi musculoși și bronzați, care urcau și coborau ușor, de parcă ar fi vrut să-și tragă răsuflarea. Îi veni brusc În minte imaginea vulturului care și-a dus prada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de aur, pe care o adusese pentru această ocazie, dar se răzgîndește (iarăși!) și se Întoarce În peștera lui din Carpați unde, pe un pat de mușchi, lîngă un izvor susurător, o frumoasă adormită visează la limba lui lungă și arcuită. Wakefield mai poate aștepta. Ușa se dă de perete cu putere și domnul Petrovici intră În Încăpere cu pas greu. Are În mînă o sticlă de rachiu de prune; fața Îi este buhăită. Aleișa iese din odaie și Susan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de coți. Cred că Calinic a făcut-o dinadins, ca să mă uluiască: am intrat pe la poarta principală, Poarta de Aur. În timp ce arătam căpeteniei gărzilor scrisoarea către Giuliano, nu-mi venea să cred ochilor. Poarta era foarte înaltă, cu trei bolți arcuite, cu canturile îmbrăcate în plăci de aur lucrat în relief, surmontată de statui de bronz aurit: cinci elefanți ținuți în lanțuri de un războinic uriaș. Bizanțul era orașul cel mai mare din lume și în care am văzut mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de marmură luate de la circ, cu fragmente de inscripții antice și basoreliefuri. Arhitectura bazilicii se susținea pe un mare număr de coloane, nici una egală cu cealaltă, recuperate de la felurite temple și palate. Lumina intra în naosul central prin mici ferestre arcuite, iluminând pereții goi, netencuiți, doar în parte acoperiți cu cortine și draperii. Podeaua era o adunătură de bucăți de marmură de toate felurile și formele, rudimentar potrivite și adaptate. În fundul naosului central, care era și cel mai înalt, exista un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]