647 matches
-
scăpărătoare: "De ce nu înveți Codrine, îl întrebau, de ce ești leneș? Uite, acum știi, unde-ți umblă mintea la meditații?" Unde să-i umble? De la o bancă la alta, stârnind râsete pe unde trecea. Ce le povestea? Avea un puternic accent ardelenesc, și în limbaj un argou de la el din sat, care nouă, regățenilor, ne stârnea o veșnică încîntare, mai ales când tăceam schimb de înjurături: el râdea de-ale noastre, neînțelegîndu-le încărcătura, noi de-ale lui, tot așa, fiindcă ne scăpa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
urmat de Carageani și Iacob Negruzzi. Cel care dădea tonul la râs era amfitrionul - Vasile Pogor - care se tăvălea râzând... Îndată ajungem acasă, vere. Până atunci, însă, să-ți mai spun una de-a lui Creangă. El imita - cu accent ardelenesc - pe profesorul Suciu, care la propunerea de a se introduce o taxă pentru burlaci, numită „burlăcărit”, el ar fi răspuns cam așa: Onorabilul cetățean cere bunăoară ca noi burlacii să plătim de pildă sau de exemplu firește o dare specială
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sunt forme derivate prin polarizare. Simona Goicu mai consemnează toponimele vechi din documente: Căpîlna (județul Cluj), Căpîlnaș (județul Arad), Copalnic și Copalnic-Mănăștur (județul Maramureș) ș.a. Etimonul este magh. Kápolna, „capelă“ (< lat. ecleziastic capella, „biserică mică, izolată“), intrat și în graiurile ardelenești ca apelativ, căpîlnă, și ca nume de familie, Căpîlnă și Căpîlnaș (unii îl consideră derivat de la căpîlnă + sufixul -aș, avînd sensul de „enoriaș“, alții cred că înseamnă „preot, cape lan“). Acesta din urmă stă la baza toponimului omonim menționat în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fiind că aceasta a fost epoca în care feudalismul s-a afirmat puternic la români (a alcătui, a cheltui, a făgădui, fel, hotar etc.). Altele sunt populare doar în graiurile din Transilvania (bai, dărab), cele mai noi circulând în graiurile ardelenești unde bilingvismul este viu (feștic „vopsea“ < magh. festék, teglăzău „fier de călcat (rufe)“ < magh. téglázóvas). Dialectele românești sud-dunărene nu au niciun element maghiar, deci contactul dintre română și maghiară a avut loc după epoca românei comune, după secolul 12. De
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vechilul Filip Nacovici mănâncă, înainte de găină cu caise, o supă, în timp ce fiul boierului este ospătat țărănește, de către pădurar, cu borș. Dar să revenim la Transilvania, tărâm al întâlnirii dintre acru și dulce... Uneori - cum ar fi în cazul extraordinarei ciorbe ardelenești de gâscă (o zeamă arădeană, mai precis, după cum afirmă Radu Anton Roman, care o admiră), de o complexitate inimaginabilă -, cele două gusturi se contopesc („alchimic“, pentru a folosi un termen pomenit de marele gastronom român), adică oțetul este potențat de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
acestei trăsături), a mai multor feluri de carne, dintre care nu lipsește cea de porc. Astfel el trasează o graniță între „mititeii à la Păstorel“, din carne de vită, prea apropiați de modelul turcesc, și cei „din mai multe cărnuri“, „ardelenești“, după opinia sa. Paranteză: micii făcuți doar din carne de vită par a fi o altă creație puristă a lui Păstorel, căruia, probabil, îi displăcea mirosul seului de oaie și care a dorit, prin această rețetă, să occidentalizeze cu orice
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
estul Greciei (într-o tavernă din portul Kavala), niște „sutsukakia“ fripți pe grătar, asemănători mititeilor (pe de o parte, lipsea usturoiul de la noi, dar, pe de alta, gustul de chimen nu era atât de pregnant ca în varianta bulgărească). „Mititeii ardelenești“, menționați de Radu Anton Roman, ar fi caracterizați de folosirea smântânii nefermentate, element care îi ajută să se umfle la foc fără a fi nevoie de bicarbonatul atât de des folosit pentru același scop. Totul bine și frumos, numai că
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în cerceafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține esența eternă a "lucrului în sine", un cățel de usturoi, o statuetă ce reprezintă un popă (ardelenesc) ținând în mână o sintaxă și... 20 de bani bacșiș... Restul nu prezintă nici o importanță.120 Observăm că eclipsarea sensului se produce treptat, culminând cu aprecierile determinative ale "mesei", un termen care presupune o rapidă selecție mentală din cauza omonimiei implicate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este și ea facultatea definitorie a prozatorului Petru Maier-Bianu. Prima parte a romanului este o adevărată amintire din copilăria bucureșteană, un basm realist cu contrapunctele mizeriei, cruzimii, ipocriziei din „Epoca de aur”. Un altfel de contrapunct Îl constituie nostalgia satului ardelenesc, unde elevul Își petrece vacanțele mari. Apare și aici o Întreagă galerie de personaje - bunicii, rudele, ciobanii, toți cu destine aparte, cu propriile istorii de dragoste, cu propriile drame, cu propriile experiențe În relațiile cu autoritățile. Destine banale și excepționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spre halta plină de omăt din apropiere de Sans-Souci. Fără să-și dea seama, Bibi Bleotu, însuși, dirijă totul în sensul acesta, dezlănțuind, ca și în ajun, scenariul chefului sardanapalic, făcând să curgă râuri de votcă, de whisky, de vinuri ardelenești, de zaibăre oltenești, de vârtoase și tari vinuri basarabene, aducându-le mereu în damigene purtate de băieți stilați în vestoane de catifea, ce se mișcau agil, sub strălucirea candelabrelor, în pocnete răsunătoare de șampanie franțuzească. Afară, în curtea de unde zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un salariu de-al său de altădată. Îmi cumpărasem strictul necesar, mobilă de ocazie, un divan-studio, un birou, o masă și câteva scaune. Cărțile îmi stăteau încă îngrămădite pe lângă pereți. Băurăm cîte-o țuică și mama ne servi ciorbă de purcel ardelenească și tocană cu mămăliguță. Cartelele de pâine aduseseră pe țărani în piață cu mălai. Apoi la cafele mama ne părăsi. Nu fumam niciodată dimineața, iar Petrică era doar fumător de ocazie. Aprinserăm țigări. "...Iar Marghiloman spunea, în legătură cu neseriozitatea noastră, reluă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă gândii să mă duc îndată ce marele poet închise ușa în urma mea. Îi dădui un telefon, stătea departe de centru și s-ar fi putut să nu-l găsesc acasă. "No, bădie, acasă ești?" îl întrebai cu un puternic accent ardelenesc, recunoscîndu-i vocea la aparat. "Acasă mi-s, tu ești, Petrini?" "Da, ce făceai?" "Citeam!" "Pot să te deranjez?" Pentru un prieten, musai să lași cititul, căci el este un om viu și mișcătoriu, în timp ce cartea stă liniștită acolo unde o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bărbierit... Micul dejun cu rinichi și alte momite durează cât aventura lui Ulisse pe insula Circei, unde oamenii lui sânt transformați în porci..." Deși Ciceo era relativ sobru în limbaj, de astă dată auzind toate acestea, trase, cu puternic accent ardelenesc, înjurătura prin care trimitem noi pe cineva antipatic la origine... "la mîne-sa, să se întoarcă de-acolo mai bun..." în clipa aceea Lavinia se ridică brusc și se îndreptă decisă spre dormitorul copiilor de unde auzirăm de îndată zdupăituri și chicoteli
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
numărau Iuliu Maniu, Vasile Godiș și Onisifor Ghibu). Autonomia provizorie negociată de transilvăneni a luat sfârșit în 1920, când guvernul condus de generalul Averescu a dizolvat Consiliul Dirigent. Acest fapt însemna, pe lângă unificarea instituțiilor politico-statale, și pierderea autonomiei educaționale. Specificitatea ardelenească în materie de învățământ în raport cu celelalte provincii românești o constituia cadrul confesional al educației transilvănene. Slăvite pe plan cultural ca "azilurile naționalității românești", Bisericile ardelene (Unită și Ortodoxă) au prezervat, prin școlile confesionale pe care le organizau, limba și identitatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a legiferat iobăgia în Transilvania probează că principele nu a fost interesat de emanciparea țărănimii românești), ci eclezială: "Favorizarea elementului romănesc s-a făcut în direcția culturală, în biserică. A scutit pe preoți de sarcinile servile. [...] A legat întreaga biserică ardelenească de Târgoviște, legătură care a rămas și după el" (Floru, 1923, p. 120). Prin instituirea Mitropoliei Ortodoxe în Transilvania, la Alba Iulia, Mihai Viteazul a început procesul de colonizare românească a Ardealulul maghiarizat. Aceasta este interpretarea lui I. Floru (1923
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a remarcat, principala caracteristică a acestor versuri este desolemnizarea interlocutorului sacru, cu care autorul „tratează” amabil, pe un ton șugubăț, uneori ca un alt Ion Creangă. Familiaritatea exprimărilor nu cade însă în ridicol, autorul păstrându-și în ansamblu sobrietatea tipic ardelenească. S-a mai spus că „substanța versurilor sale e însă mai curând de natură morală decât propriu-zis lirică”, V. având „vocație de fabulist” (Petru Poantă). A doua carte, Voi veni cu fluxul (1998), schimbă într-o mică măsură tonul liric
VISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
o asemenea Întrebare. În orice caz, „epoca imperială” din trecutul Transilvaniei a fost perioada care a marcat cel mai profund nu doar structurile sale de civilizație, ci și memoria istorică a provinciei. Tot ceea ce ni se Înfățișează astăzi ca specific ardelenesc (și nu ca variantă localizată a folclorizării panromânești) datează din această eră, pe care istoricii o numesc „modernă”. Toate clișeele despre civilizația de factură occidentală a Transilvaniei, despre consecvența, măsura și destoinicia ardelenilor se raportează la vremea În care capitala
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
XE "Joseph" este Întâmpinat de mama lui Iancu, fluturând În mâini un steag alb și conducând o ceată spectaculoasă de amazoane din munți. Femeile Îi oferă monarhului mâncăruri românești tradiționale pe care acesta, se pare, le apreciază, găsind delicios „balmoșul” ardelenesc pregătit pentru prânzul Împărătesc. În spatele acestei puneri În scenă, În aparență plină de căldură, se ascundea Însă umbra Înnegurată a Craiului Munților. După ce regizase și pusese la punct toate amănuntele primirii și deși va urmări pretutindeni, de la distanță, cortegiul imperial
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și al respectului față de valorile celuilalt, dragostea și puterile spiritului se pot concilia cu sentimentele naționale, atunci când nu intervine să le smulgă din rosturile lor firești cea de-a treia putere, Istoria. Textul ca memorie și sentiment: o poezie populară ardelenească din anul 1838 Adeseori, destinul postum al textului literar se dovedește a fi unul ingrat. De obicei, posteritatea reține doar capodopera, acele note valorice perene capabile să traverseze netulburate avatarurile sinuoase ale gustului literar. Această perspectivă leneșă, tributară exclusiv unor
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Jókai introduce În scrierile sale numeroase cuvinte și expresii românești, transcrise În ortografie maghiară, cum ar fi „pópa”, „kalugyer”, „pandur”, „Domnye Zeu”, „dráku”, „multiemescu”, „mulcám, domnule”, „norok bun”, „sze treaszka”, o bogată toponimie românească, a cărei transcriere redă fidel pronunția ardelenească („Valle Drakuluj”, „Csetátye Máre”, „Csetátye Drákuluj” etc.), precum și o onomastică românească nu mai puțin variată, care pleacă de la numele familiilor aristocratice din Principate („Ghika”, „Sturdza”), le Înregistrează pe cele tradiționale În Transilvania („Onuc”, „Iuon”, „Tódor”, „Pável”, dar și terminația În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
383. Ibidem. Ioan Lupaș, Avram Iancu XE "Iancu" ..., ed. cit., pp. 20-21. Ștefan Pascu, op. cit., p. 40. Major Györfy, „Floarea”, Foaie literară, I, 1838, nr. 4, p. 32. Vezi, În studiul următor, „Textul ca memorie și sentiment. O poezie populară ardelenească din anul 1838”, textul poeziei și o analiză a acesteia. Ibidem. Argumente convingătoare pentru o istorie literară care să țină cont de criteriile estetice ale epocii pe care o abordează, la Alexandru Duțu, „Reconsiderarea literaturii «vechi»”, În volumul Istoriografia literară
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
schimb, la ,,Papiu Ilarian’’ printre copiii de valahi și mai ales cu părinții lor, țărani cuviincioși și modești, m-am simțit todeauna printre ai mei și sunt dator să mărturisesc că timp de 37 de ani, părinții și copiii satelor ardelenești mi-au dăruit în orice împrejurare o dragoste caldă și curată care și astăzi mă mișcă până la lacrimi. A fost ceea mai prețioasă răsplată a ostenelilor mele de dascăl”. În urma lecturării manuscrisului, profesorul Ion Coja descifrează perfect profilul moral și
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
În spatele celui austro- ungar, spectatorul român al mijlocului anilor ’60 ghicea repede cizma rusească. Componenta naționalistă, pe care se va clădi epoca ceaușistă, era maximum ce putea interesa la romanul lui Rebreanu. Or, scriitorul merge până la a anula și naționalismul ardelenesc în fața cufundării în Dumnezeu a lui Bologa. Plăcut este Domnului Dumnezeului nostru acela care se jertfește de bună voie pentru neamul părinților săi și pentru credința lor în vecii vecilor !... Pentru neamul părinților, șopti Apostol, adâncindu-și obrajii în mirosul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
semnificația coloanei de piatră din Vama: “Stâlpul lui Vodă rămase ca semn al neașteptatei manifestări războinice făcute de un voievod moldovean într-o epocă de slăbiciune și înjosire, pe drumul lui Petru Rareș, cel puternic și mândru, acolo, în părțile ardelenești” <footnote Nicolae Iorga, Istoria armatei românești, București, 1919, vol. II, p. 185-186. footnote>. Lăsat multă vreme în părăsire, atât de străini, cât și de localnici, după încercările călătorilor străini de a descifra inscripția de pe cele patru laturi ale coloanei, s-
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
istoriei naționale tot de N. Iorga: „Stâlpul lui Vodă” rămase ca semn al neașteptatei manifestații războinice făcute de un voievod moldovenesc într-o epocă de slăbiciune și înjosire, pe drumul lui Petru Rareș cel puternic și mândru, acolo, în părțile ardelenești” <footnote Iorgu G. Toma, op. cit., p. 56. footnote>. Stâlpul lui Vodă din Vama este al doilea monument ridicat de Mihai Racoviță pentru comemorarea luptelor purtate împotriva armatelor austriece, în contextul războiului austro-otoman dintre anii 1716-1718. zice inscripția: „i-au bătut
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]