1,120 matches
-
nonconformism funciar, ci și datorită substratului idealist al poeticii sale. Binele și Răul sunt ramificațiile, egale, ale aceleiași rădăcini. Antinomiile prin care Unitatea divină există formează misterul ultim. Trăirea antinomiilor și depășirea lor în năzuința continuă către Unitate organizează imaginarul arghezian. A. este un poet al omenescului, al destinului omului, perceput cu o acută și obsesivă conștiință a limitei: materialitate, timp, trecere, Dumnezeu. Existența e, pentru el, pribegie ori ocol într-un spațiu închis, zbatere în menghina condiției umane, o captivitate
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
dacă și gândul propriei stingeri se alină, uneori, în „murmurul de epitafe” al trecutului lumii, orgoliul său e de a primi soarta cu ochii larg deschiși, stându-i în față drept, bărbătește. Crucea pe care e răstignit noul Crist, omul arghezian, e teroarea lăuntrică a golului în care se pulverizează implacabil tot ce trăiește (Duhovnicească). Copleșitoare sunt la A. viziunile destrămării: o moarte grea macină lucruri, ființe. Vidul ascuns, lăuntric, duce la metamorfoze de coșmar ale degradării: „Urechea lui, închisă pentru
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
pusă sub semnul apăsător al blestemelor, cu mari viziuni ale agoniei universului („Usca-s-ar izvoarele toate și marea,/ Și stinge-s-ar soarele ca lumânarea./ Topească-se zarea ca scrumul”) și ale dezagregării monstruoase a materiei. În centrul liricii argheziene stă, însă, proiecția unor neliniști interioare de ordinul căutării morale (interogația conștiinței etice, opțiunile ei) și al cunoașterii. Ceea ce refuză el e viețuirea amorfă, anestezierea elanurilor într-un orizont meschin, incoerența sinelui: „Ca fluturii, ce rabdă să-i poarte-n
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
ei o constituie Psalmii. A. a fost un poet religios, de o religiozitate interiorizată, foarte pură, dar deloc previzibilă, deloc lineară în manifestările ei. Poetul respinge viziunea instituționalizată, dogmatică, a unei divinități reprezentate convențional, apariție severă, instanță punitivă - Tatăl. Ideea argheziană de Dumnezeu se apropie de teologia negativă: canoanele figurative sunt simțite ca falsuri, principiul absolut fiind accesibil doar meditației și unei memorii adânci, arhetipale: „Ești ca un gând, și ești, / și nici nu ești, / Între putință și-ntre amintire.” Mai
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
și o tortură) transformă poemele - ce ar fi trebuit să fie ofrandă și laudă Dumnezeirii - în transcrieri vehemente ale suferinței și derelicțiunii: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!” Așteptarea răzvrătită, reproșul aduc Psalmii aproape de amarele tânguiri ale lui Iov. Specific argheziene sunt și accentele de trufie provocatoare, rivalitatea cu Atotputernicul: „Cercasem eu, cu arcul meu,/ Să te răstorn pe tine, Dumnezeu!” Totuși, ieșirea din seria comună a ispitelor „ușoare și blajine”, spre încercarea ultimă, este aleasă pentru a da o forță
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
alegoria din Între două nopți. Între opacitatea destinului biologic (pământul), Deus absconditus și detașarea pe care o cere dobândirea cerului (muncă chinuitoare, ce „sapă”, destramă insul), omul nu mai poate reitera mântuirea lui Crist. Simbolul cel mai adevărat al eului arghezian acesta este: omul îndumnezeit, Iisus. Îndoindu-se și fugind de pe cruce (Duhovnicească). Jertfit întru eternitate, „singur și nemernic” (Psalm). Alături, disperarea muritorului de a nu afla așezare și odihnă: „Unde ne ducem? Cine ne primește? În poarta cui să cerem
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
sacralizării existenței: integrarea în ciclurile unei vitalități cosmice, fără moarte (Înviere, Dragoste, Căsnicie, Har). Mesageri îi sunt buruienile „cu fir aprins”, lăcusta, pământul, toate cele ce, fără glas, mărturisesc prezența lui Dumnezeu în creația sa (A venit, Denie, Urare). Simpatia argheziană pentru universul vegetal și animal intră și în jocul, cu sugestii satirice, în cheia căruia e scris ciclul Hore. Gluma poetului nu e niciodată nevinovată: lenea dospită a dovleacului, școala orătăniilor de curte au un ricoșeu semantic bătând înspre sensul
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
se deschide tot mai larg inteligenței (Cel ce gândește singur), omul e apoteozat, nu însă fără un accent grav, dat de conștiința răspunderilor lui pentru soarta umanității și a planetei. Cântare omului datorează momentele sale de împlinire artistică energiei expresive argheziene, capacității imaginilor de a da viață ideii, dincolo de schema compozițional-programatică a ciclului, ce îi dă un aer ilustrativ, chiar tezist. Volumele Frunze, Poeme noi, Cadențe, Silabe, Ritmuri și Noaptea marchează întoarcerea la o poezie a eului, dominată de motivul timpului
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
nonconformismului lui A., cât și sforțării scriitorului de a lărgi granițele literaturii: „cele nepermise vor fi introduse cu forța în rândul celorlalte.” Hipersensibilitatea omului, vederea (percepția) deformatoare, asociată ei, pasionalitatea și trăirea prin extreme deviază constant cronica socială și portretul arghezian, trecându-le în pamflet. A. a fost un polemist coleric și ireverențios (miniștri, personalități ale culturii și bisericii i-au căzut victime), iar ca artist, nu o dată, a fost prins în volutele metaforismului său virulent. Oricât sunt de înverșunate pamfletele
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
lichelismul, paralizarea energiilor țării (Ploșnițele, Năpârca, Baroane, Omul cu ochii vineți). Desfigurarea bestială sau hidoasă a omului, traducând-o pe cea morală, paiațele anapoda, colajele eterogene, arătările cu o morfologie cvasifantastică, vermina foșgăitoare din pamflete trec în sfera vastei teme argheziene a apocalipsei. A. a realizat cea mai cutremurătoare panoramă a „materiei care se îneacă în propria-i putreziciune”. Valoarea excepțională a artei sale pamfletare vine din sugestia piezișă a unei intenții de exorcism și din potențialul de halucinare al imaginilor
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
socialului, liberă, gravă, încărcată de sens în spațiul naturii. Și când fixează aspecte ale timpului, A. descoperă și evidențiază în întâmplare măsura generalului omenesc. Tabletele (o parte strânse în volumul Bilete de papagal) susțin dimensiunea filosofică și moralistă a scrisului arghezian. Simțul, mereu treaz, cu care el sesizează duplicitatea aparențelor face ca majoritatea tabletelor să crească pe principiul ironiei, „arta de a interpreta simulacrele” (Vladimir Jankélévich). Ca și Pascal, își îndreaptă observația necruțătoare asupra erorii comune, dinamitând cele mai răspândite sofisme
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
francez, un fragment din Hamlet de Shakespeare, Ana Fierling și copiii ei, după Mutter Courage de B. Brecht, comedii de Molière: Mizantropul, George Dandin, Avarul, Domnul de Pourceaugnac, părți din Gargantua de Rabelais, poeme din Baudelaire), forța și culoarea cuvântului arghezian rodesc, dând texte pline de o viață proprie. Între opțiunile dictate de preferințe pesonale se numără și transpunerea în românește, cea dintâi, a Amintirilor din casa morților (1912) de Dostoievski, cu ecouri în Poarta neagră și Flori de mucigai. Întâmplător
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
selecții reprezentative sau în publicații, au apărut traduceri pe toate meridianele și scriitori renumiți (Salvatore Quasimodo, Rafael Alberti, Pablo Neruda, Anna Ahmatova, Iannis Ritsos, Arne Häggqvist, Jaroslaw Iwaszkiewicz, Eugen Ionescu ș.a.) i-au tălmăcit scrierile. Când spunem că drama conștiinței argheziene este exclusiv mistică, nu trebuie să dăm un conținut limitat acestei expresii; mistica sa se creează dialectic, se configurează contradictoriu și, dacă va ajunge la starea de beatitudine (treapta ultimă, purificatoare, a oricărei conștiințe mistice), aceasta se va întâmpla numai
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
325-328, 359-363, XII, 330-331, 349-350, 373, 386-387; Eugen Ionescu, Nu, București, 1934, 5-57; Petru Manoliu, Teologia lui Tudor Arghezi, CL, 1934, 2; Iorga, Ist. lit. cont., II, 234-235, 241-244, 289, 291-292, 295-296, 323; Sebastian, Jurnal, 220-224, 243-250; D. Caracostea, Prolegomena argheziană, București, 1937; Munteano, Panorama, 275-283; G. Călinescu, Tudor Arghezi, Iași, 1939; Pompiliu Constantinecu, Tudor Arghezi, București, 1940; Călinescu, Ist. lit. (1941), 724-736, Ist. lit. (1982), 808-819; Vianu, Opere, III, 129-135, 475-503, V, 224-234, 543-548; Cioculescu, Aspecte, 59-92; Umberto Cianciòlo, Il
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Personalitatea, 206-215; George, Sfârșitul, I, 113-124, 209-232, II, 1978, 214-228, III, 113-142; Todoran, Secțiuni, 289-328; Oarcăsu, Destine, 84-95; Simion, Scriitori, I, 7-30, II, 28-110, 431-433; Negoițescu, Engrame, 6-9; Piru, Poezia, 9-44; Dan, Proza, 252-257; Papahagi, Exerciții, 24-47; Al. Bojin, Fenomenul arghezian, București, 1976; Vladimir Streinu, Eminescu-Arghezi, îngr. George Muntean, București, 1976, 163-231; Cristea, Alianțe, 127-211; Gorcea, Nesomnul, 110-174; Emil Manu, Tudor Arghezi. Cadențe, București, 1977; Mihail Chirnoagă, Basoreliefuri, îngr. Gh. Perian, Cluj-Napoca, 1977, 228-236, 250-256; Nicolae Balotă, Opera lui Tudor Arghezi
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Viaticum, 259-305; Dorina Grăsoiu, „Bătălia” Arghezi, Cluj-Napoca, 1984; Emilia Parpală, Poetica lui Tudor Arghezi, București, 1984; Pop, Jocul, 97-116; Scarlat, Ist. poeziei, III, 125-184, IV, 139-143; Adrian Anghelescu, Barocul în proza lui Arghezi, București, 1988; Livius Petru Bercea, Lexicul poetic arghezian, Timișoara, 1988; Elvira Sorohan, Grotescul arghezian, RITL, 1988, 1-2; Mihăilescu, Întrebările, 124-143; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 71-101; Simion Mioc, Modalitățile lirice interbelice, I, Timișoara, 1989, 2-204; Cornea, Aproapele, 385-397; Lovinescu, Unde scurte, I, 41-42; Negoițescu, Ist. lit., I, 271-274; Alex. Ștefănescu, Tudor
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Cluj-Napoca, 1984; Emilia Parpală, Poetica lui Tudor Arghezi, București, 1984; Pop, Jocul, 97-116; Scarlat, Ist. poeziei, III, 125-184, IV, 139-143; Adrian Anghelescu, Barocul în proza lui Arghezi, București, 1988; Livius Petru Bercea, Lexicul poetic arghezian, Timișoara, 1988; Elvira Sorohan, Grotescul arghezian, RITL, 1988, 1-2; Mihăilescu, Întrebările, 124-143; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 71-101; Simion Mioc, Modalitățile lirice interbelice, I, Timișoara, 1989, 2-204; Cornea, Aproapele, 385-397; Lovinescu, Unde scurte, I, 41-42; Negoițescu, Ist. lit., I, 271-274; Alex. Ștefănescu, Tudor Arghezi, RL, 1992, 34; Gheorghe Bulgăr
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
253-256, II, 80-83, 132-133, 149-151, III, 188-190, 352-353, 429-431, IV, 206-208, 225-226, 292-296, 473-477; Cornel Regman, Întâlniri cu clasicii, București, 1998, 129-133; Nichifor Crainic, Spiritualitatea poeziei românești, București, 1998, 121-148; Ion Caraion, Jurnal, II, București, 1998, passim; Gheorghe Grigurcu, Psihologie argheziană, RL, 1999, 7, 8; Tudor Arghezi, DCS, 17-19, 170, 187, 199-200; Marian Beșteliu, Tudor Arghezi, poet religios, București, 1999; Cărtărescu, Postmodernismul, 279-284, 296-298; Aurel Ciulei, Tudor Arghezi, romancierul, pref. Al. Balaci, București, 1999; Cornel Munteanu, Pamfletul ca discurs literar, București
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Reveniri, 134-136, 146-160, 339-340; Nicolae Manolescu, Inutile silogisme de morală practică, RL, 2000, 22; Dumitru Chioaru, Poetica temporalității, Cluj-Napoca, 2000, 108-136; Dicț. esențial, 35-41; Baruțu T. Arghezi, „Duhovnicească”, „Psalmi”, „Testament” de T. Arghezi, Cluj-Napoca, 2001; Ștefan Melancu, Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian, pref. Nicolae Balotă, Cluj-Napoca, 2001; Popa, Ist. lit., I, 1122-1132, passim; Vârgolici, Portrete, 302-328; Alex. Ștefănescu, Tudor Arghezi, RL, 2003, 26; Ion Tudor Iovian, Gherla imaginarului arghezian, Bacău, 2003. S.C.
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Duhovnicească”, „Psalmi”, „Testament” de T. Arghezi, Cluj-Napoca, 2001; Ștefan Melancu, Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian, pref. Nicolae Balotă, Cluj-Napoca, 2001; Popa, Ist. lit., I, 1122-1132, passim; Vârgolici, Portrete, 302-328; Alex. Ștefănescu, Tudor Arghezi, RL, 2003, 26; Ion Tudor Iovian, Gherla imaginarului arghezian, Bacău, 2003. S.C.
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
tinde să creeze echivalențe verbale, poetice ale artei religioase bizantine: poemul-„icoană”, stilizare care își subliniază propria convenție estetică (în special refuzul perspectivei: cale a spiritualizării și a idealizării, la antipodul tratării realiste). Pitorescul galeriei de portrete ale deținuților din arghezienele Flori de mucigai (1931), de la șarlatani și escroci ca Lache sau cel din Candori la senzualele Rada și Tinca, ori „Fătălăul”, cu ambiguitatea lui anatomică, altfel, „tâlhar de drumul mare”, sau revoltatul Ion Ion, mortul cu lumina satului în ochii
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
levitații către realitate, în cursul căreia se de-realizează, se eliberează de povara propriei consistențe, tinzând spre idee: „Poetul ridică însumarea/De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi...” Altfel spus: „Punctul ideal de unde ridicăm această hartă a poeziei argheziene se așază sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe poduri de raze de zodia celeilalte poezii [...] unde sub pretext de confidență, sinceritate, disociație, naivitate, poți ridica (s.n.) orice proză la măsura de aur a lirei.” E
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Un altul e ingenioasa inovație publicistică prin care Arghezi a reușit să-și exprime propria viziune despre relația dintre viață și literatură: tableta. Scrise într-un concentrat și sclipitor stil metaforic, căruia nu îi lipsesc nici lirismul, nici umorul, tabletele argheziene au o mare gamă tematică și tonalități variate. Între ele se găsesc mușcătoare satire politice (Comunismul la el acasă, Triptic politic) sau anticlericale (Bilet unui prieten preot, Moravuri episcopale), mici pamflete cu țintă precisă (Superomul unanim, la adresa lui Nicolae Iorga, ori
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
p. numai tablete, ci și o serie de mici povestiri cu conținut anecdotic, caracterologic sau chiar parabolic, între care: Iisus al doilea, Un linșaj, Moș Niculae, Fizionomistul, Un roman de iubire, Doi vecini. În ce privește proza, sunt de consemnat, în afara textelor argheziene, contribuții remarcabile ale altor scriitori. Deși dintre ei nu lipsesc cei de factură mai tradiționalistă, precum Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, I. Peltz, preferați sunt totuși moderniștii de felul lui Urmuz, descoperit postum, M. Blecher, care debutează aici în 1930, Geo
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
de excelent nivel literar în prima ei serie, plină de nerv polemic în a doua și vădind o fermă atitudine antifascistă și prodemocratică în a treia, s-a impus prin calitatea și insolitul ei, purtând pecetea de neșters a spiritului arghezian. Alți colaboratori: Otilia Cazimir, Al. O. Teodoreanu, Gala Galaction, Paul Zarifopol, B. Fundoianu, Octav Șuluțiu, Aurel Lambrino, Sărmanul Klopstock, Ionathan X. Uranus (pseudonim al lui Marcel Avramescu), N. Davidescu, Demostene Botez, Simion Stolnicu, Mircea Pavelescu, Sanda Movilă, Alexandru Sahia, Eugen
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]