4,072 matches
-
toți se înțeleg unii pe alții, unde moartea nu există. Văpaia lunii îmi demonstra că pământul nu rămâne niciodată singur, luna și soarele străjuindu-l neîncetat. Dar, după acest vis, undele nopții ne purtară spre casă, călăuzindu-ne cu lumina argintie, văzând cum ning steluțe albe de fericire că aceste locuri vor rămâne etern pentru a aduce aminte tuturor că pe vremuri de demult, pe aici au trecut popoare de sălbateci și domnitori viteji au contribuit cu oasele și cu sufletul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
apele acelea care erau pentru ei imense întinderi dătătoare de viață. Licăririle amurgului se stingeau încet făcând loc înserării. Soarele asfințise de mult timp, iar luna țesea pe apă scări de văpaie. Apele deveniseră cărări de păcură, acolo unde lumina argintie nu putea pătrunde pentru a ninge steluțe fine și mici. Frigul se lăsase ușor, pe nesimțite. Împreună cu pescarul care ne adusese acolo ne-am suit în barcă și am plecat, dar fără să simțim regrete în suflet. Treceam prin dreptul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
accelerate. Peste tot, domnește un parfum amețitor. Cerul este parcă acoperit de o pătură de culoare închisă, iar pe această pătură sunt luminile mici, licăririle amurgului. Luna, astrul serii, dă lumină în scări de văpaie și văpaia ei împrăștie lumina argintie peste tot: peste lacul nesfârșit, peste munți, peste câmpie, peste pădurea apropiată, peste bolțile de sălcii și cărările de papură, peste insula plutitoare din mijlocul lacului și peste noi toți. Te simți ca într-o poveste. Iei barca și te
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
într-un lac fermecător. Se aude sfâșierea aspră a frunzișului cenușiu, un vuiet prelung, ca și cum aeriene trenuri accelerate ar sosi, rând pe rând, din sensuri diferite. Un parfum amețitor pătrunde prin toți porii și ochii sunt orbiți de o lumină argintie. Pașii pornesc nesiguri pe cărărui cu sclipiri diamantine. Tărâmul acesta pare minunat, cu ape purpurii, cu sălcii pletoase și poetice, lunci cu flori liliachii peste care picură steluțe albe care-mi farmecă privirea. Ceea ce văd prin imaginație este unic. Aș
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Eu și Nică Iarna, anotimpul zăpezii imaculate, și-a făcut deja apariția. Ninge cu roiuri de fluturi mari și pufoși. Gerul aspru face ca ferestrele caselor să fie împodobite cu flori uriașe de gheață. Totul s-a îmbrăcat în mantia argintie a iernii. Suntem deja în vacanță și de aceea, eu, Nică și cu alți prieteni, ne-am gândit să mergem la săniuș. Câtă veselie și câtă bucurie! Derdelușul e plin de copii veseli veniți de prin toate cartierele. Eu, Nică
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Înalt al sobei, Îi făcu vânt. O mișcare simplă, total relaxată, fără umbră de resentiment, o despărțire dureroasă ai fi zis, dar calmă pentru că necesară. Gâtul scurt al sticlei verzui nimeri În muchea de ciment și căzu retezat. Un jet argintiu de apă Împroșcă peretele și soba care Începu să sfârâie. Profesorul Încercă să se ridice socotind că o apropiere prudentă de ușă se impunea și că pretextul orei târzii era o scuză suficientă pentru a menaja suspiciunea exacerbată a domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
adunați În jurul celor cinci brazi se Împuținau cu fiecare anotimp. Ca și lumânările de pomenire: galbene și subțiri, se stingeau grăbite În zăpada Înghețată, sub privirea goală a Statuii minerului deghizat În Moș Crăciun de către firma Coca-Cola. Într-un brad argintiu atârna capul sur și hirsut al lui Eustațiu Măran, fost sufleor la Teatrul Dramatic și vecin de palier până În 22 decembrie 1989, când a fost Împușcat În calitate de figurant În spectacolul de sunet și lumină din Piața Palatului. Se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ghiocei. La Primărie, un steag rebegit și el de frig anunța, fără pic de entuziasm, Ziua Republicii. 3. Terminase imnul, spusese Tatăl Nostru și se pregătea să spună Ave Maria când, la doi pași de ea, se opri o mașină argintie, Între timp, În locul ghioceilor crescuseră maci roșii cu tulpini lungi și subțiri. Câțiva Îi mângâiau fața răcorind-o. Din mașină au coborât doi domni. Unul i se părea cunoscut. Și ea Îi părea cunoscută, pentru că s-a aplecat asupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din Fragmentul acvariului care mi-a rămas, sfârșitul poveștii. Ca și înainte, unele părți, unele sensuri s-au pierdut: ] pășit înăuntrul cercului de bazine. [text lipsă] brusc o amintire foarte clară cu bunicul, înalt, cu nas lung, roman și păr argintiu dat cu briantină, lipind un tapet, cocoțat pe-o scară veche, neagră, stropită de vopsea. M-am gândit la faptul că, de la moartea lui, bunicul devenise pentru mine mai mult o colecție de scene decât un om adevărat, că mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ce mai bărbat, zise ea cu tandrețe, legănându-mă. Aparatul foto subacvatic e-o șmecherie butucănoasă, galbenă cu negru, care trăiește înăuntrul propriei sale bule de plexiglas etanșe. În jurul lentilei e un manșon de plastic galben, fixat cu șase șuruburi argintii. În loc de vizor, are deasupra un reticul pliabil din plastic și butonul pe care apeși ca să pozezi este, în principiu, un piston. Acum că-l cumpăraserăm și că stătea pe masa cafenelei, alături de noile noastre cărți și de frappé-uri, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cărți. Înlătură în același fel celelalte două rafturi, apoi se lăsă în genunchi pentru a inspecta spatele bibliotecii. Scoțând o șurubelniță mică din haina ei mare, de camuflaj, în scurt timp îmi întinse unul, două, trei patru șuruburi mici și argintii, marca Phillips. Pune-le lângă cărți, zise. M-am executat, iar ea luă șurubelnița și desprinse placajul din spate al bibliotecii, pe care mi-l dădu. Acolo unde fusese placajul, era acum o gaură neagră, dreptunghiulară, de un metru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sau să se frece la de limbaj negativ al corpului deloc. În schimb, ea șede dreaptă de spate și nemișcată și-și ține ambele mâini - roșii, durdulii, muncite - strânse ferm pe-un capăt și pe celălalt al unui pix parker argintiu. Doctorița, al cărei nume este R trăsături puternice și imobile și Are o prezență fizică mare, bovină o înfășoară un aer de inteligență apocaliptică Ea îmi reține privirea o secundă, poate o secundă și o f chiar să-ncerc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
terminat. Ultimele semne ale verii încă-și mai fac loc printre nori în unele după-amiezi, dar noaptea se lasă mai devreme și păianjenii grași și-au construit un labirint de pânze peste aleia din capătul grădinii. Dimineața devreme, sunt toate argintii de rouă. Până astăzi nu am observat toate lucrurile astea. Mie încă mi se pare că e sfârșit de august. Ceasurile ticăie, dar nimic nu pare să se schimbe, oricât de mult ar înainta acele lor. Mama lui Clio a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
maiestuos se așternea zarea între cele două lanțuri muntoase și cum se îngrămădeau norii în depresiunea dintre orizont și vale. Pentru prima oară mi-am coborât privirea în colbul roșu al drumului presărat cu mici smocuri de iarbă cu reflexe argintii; flori de câmp, de un galben sau albastru intens, se iveau din solul uscat, secătuit de clorofilă. Chiar pe margine, curgea șerpuit o caravană de frunze mici, ce fremătau ca niște vele prin aerul crispat al amiezii și oceanul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fremătau ca niște vele prin aerul crispat al amiezii și oceanul de colb roșu. O flotă infinită de frunze mișcătoare purtau sub ele, abia perceptibil, complicate mecanisme nervoase și negre, ce-și croiau frenetic drum printre pietrele roșii și firele argintii de iarbă. Șirul nesfârșit de vele cobora neobosit cu drumul, într-un ritm infernal, ordonat, disciplinat, și-n paralel cu el, un alt șir de furnici luau drumul invers, către izvorul de hrană, pentru următorul transport. Mă uitam uimit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
uriașă, în fața unui tron de malahit, pe care stătea împărătița Furnică, îmbrăcată într-o rochie de dantelă neagră, cu o coroană de sârmă pe cap. Alături, în dreapta mea, îl recunosc pe furnicoiul vătaf, ce purta o armură metalică, cu zale argintii. Ținuta lui dreaptă și harnașamentul dădeau impresia de un înalt grad cavaleresc. A arătat spre mine, făcând o plecăciune adâncă în fața împărătesei. Spune, care ți-e dorința?! tună ea lovind cu sceptrul nestemat în podeaua de marmură roșie. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fundul mării. Ea a început să înoate, calm, încet, înspre adâncuri. Cu capul mereu la suprafața apei înainta lent ca o țestoasă, cu trupul ei cambrat de fată tânără. Și pe măsură ce înainta, în spatele ei se adunau tot mai mulți rechini argintii, uriași cu ochii albaștri. Ca o armată se strângeau în jurul ei și o încolțeau din toate părțile cu gurile lor larg deschise. Dar înotul ei era atât de liniștit, încât nu putea fi tulburat de nimic, ea înainta fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
meserie țiganca, intervine Dendé, despre Gemeni ce ți-a spus? Bănuiam că ești dintr-o zodie din asta duală, cum se spune, tresare Tîrnăcop, neștiind ce metal, piatră prețioasă sau culoare i s-ar fi potrivit mai bine. Galben, oranj, argintiu, gri, smarald, mercur, paladiu, rubin. Patima asta a schimbării am avut-o dintotdeauna, m-am născut cu ea în sînge, se gîndește Roja, așezîndu-se în genunchi la capătul cortului, chinuindu-se să smulgă cu degetele un țăruș înțepenit în pămînt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trainice, trase de cai puternici, să treacă de pe un mal pe celălalt. Plaja dinspre Cățălești era plină cu nisip fin și pietre aduse din munți, rotunjite prin rostogoliri repetate. Printre pietre, valurile aduceau apă, scoici și adeseori niște peștișori mici, argintii și lacomi, pe care localnicii Îi numeau, nu se știe de ce, porcușori. Dorița, cunoscându-și nepotul, se grăbea să Împrejmuiască cu Îndemânare patru palme de plajă cu pietre de râu și să facă un zid Întărit, inginerește, cu nisip și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
anotimpuri, două secole, două milenii de istorie și ...atâtea iubiri. De cele mai multe ori, imaginile vechi difuzau unele În altele, se suprapuneau și se anulau reciproc și dureros pentru suflețelul În care sunau simultan mii de clopoței cu tonuri Înalte și argintii, ciobacul se aventura pe apele Învolburate și pline de hulboane ale „Sâretiului”, vaca din podul lui Vasile Lica păștea În fundul grădinii lui Ghirghi a dască’lui, Împreună cu cei trei viței abia fătați și cu degețele În locul copitelor, lanurile de lucernă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
soare, deși casa era pe un deal care domina împrejurimile și de acolo, pentru cei sensibili, era o priveliște care îți tăia respirația. Cu o săptămînă înainte, venise la el un omuleț rotofei și roșcovan la față. Lăsase o mașină argintie la poartă și a intrat pe cărare, ca o rățușcă crăcănată. Salut, dom' Ionică. Bună ziua, mormăie acesta. Ce faceți? Dar ce, vă freacă grija ce fac eu? Așa se zice, între oameni. Ion tace, intră în casă mormăind și iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este o fâșie de noapte făcută fondă și prinsă în piept cu un ac, doliul este o firimitură din chipul celui care poartă moartea în ochi. Toamna, o hepatită, la început vine în livadă, apoi coboară așa, ca o poleire argintie, peste firul de iarbă, peste cochilia melcilor, peste portretul bunicului, toamnă se face de-a binelea când din ochi se exfoliază lumina cu tot cu felinar. Copoul, râul pe care pluteau ca niște naufragii tramvaiele: Să fii plantă și să fii om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o singură frunză neclintită. Toamna este o stare intermediară între viață și moarte, așa cum bătrânețea este o trecere. Prin iarbă, frunzele mor îmbrățișate două cât două; dragostea frunzelor brumă se cheamă, sublimă dragoste. La început coboară domol, ca o adiere argintie printre ramuri, ca o mângâiere pe creștet. A doua zi, Dumnezeu își piaptănă barba peste livadă. Bătrânețea este ca o epidemie, se întâmplă dacă privești cerul în ochi. Copacii niciodată nu privesc în pământ. Dragostea frunzelor începe la tulpina pomului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și purpurii, iar doi bărbați cafenii, Înarmați cu niște pari groși care aveau cîte un bostan plin de țepi În vîrf, păzeau o ușă mare deschisă. Am mai văzut și un copil (aici culorile dispă reau, lăsînd locul nuanțelor de argintiu și cenușiu), culcat la pămînt, cu fața În sus și cu o cruce Înfiptă În pîntecele umflat. Poze am Întîlnit și-n alte cărți, ba chiar și-n unele revis te. Pe cele din poveștile lui Creangă le-am redesenat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cuvine să iei crucea de pe mormânt". * Azi e soare. Stăm tot pe pod, așa, ca atunci. Ziua, în amiaza mare. Ne uităm amândoi la cruce. Frate-miu a scos-o de la gât și ne uităm la ea. E aceeași cruce, argintie. Fratele meu, așa cum zisesem atunci într-o doară, s-a făcut preot. E preotul satului. Lumea spune ca seamănă tare bine cu fratele mamei, preotul tânăr, cel care fusese ucis de comuniști și oamenii-l îngropaseră acolo, la sălcii. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]