520 matches
-
mai are astăzi instituția căsătoriei? Deși zeii i-au hărăzit lungi stagii în străinătate, sau poate tocmai de aceea, dl. Zamfir se manifestă că un convingător apologet al dragostei pentru ținuturile natale. Scrise într-un limbaj straightahead, limpede, fără turnuri argotice sau intelectualiste, paginile sale sunt totuși aproape intraductibile. Asta fiindcă preferă să rețină, cu aviditate, ba chiar cu posesivitate, toate detaliile de care ne-a fost năpădita viața în ultimele decenii. Pas de-i explică unui cititor străin, fie el
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
simbolice care leagă toate amănuntele într-un tot înzestrat cu o semnificație organică. E nevoie de cineva care să-ți ghideze privirea pentru ca să ajungi să vezi ceea ce, de la început, stătea sub ochii tăi. Dacă trecem peste limbajul pe alocuri prea argotic al autorului, care vrea parcă să ne dovedească că despre pictură se poate scrie nu doar neconvențional și colocvial, dar chiar în accente comune amintind de trivialitatea străzii, dacă trecem așadar peste tonul șugubăț cu care comentează Adorația magilor a
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
mobilă pentru barbut și babaroasa" (id. 1985: 138). Lexicul barbutului cuprinde în primul rând diferitele denumiri familiar-argotice ale zarurilor, apoi termenii speciali legați de situațiile de joc. Zarul (cuvântul standard e tot un împrumut din turcă) este desemnat în limbajul argotic, în cel mai simplu mod, metonimic, prin materialul din care este confecționat. Tradițional, zarurile se făceau din os, așa că se numeau (și se numesc încă) oase: "Ai oasele la tine, Gică?/ Te fac pe zece un barbut..." (Nichita Stănescu, text
„Para-ndărăt” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7572_a_8897]
-
simplu mod, metonimic, prin materialul din care este confecționat. Tradițional, zarurile se făceau din os, așa că se numeau (și se numesc încă) oase: "Ai oasele la tine, Gică?/ Te fac pe zece un barbut..." (Nichita Stănescu, text din 1955, în Argotice, 1992: 47); "O pereche de Ťoaseť măsluite este cumpărată pentru sume variind între 100 000 și 250 000 de lei" (Evenimentul zilei, 1647, 1997). Prin metonimie, denumirea zarurilor trece și asupra jocului caracteristic, prin simpla folosire a pluralului ("Multe alimente
„Para-ndărăt” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7572_a_8897]
-
sughițuri/ de repezi aglutinări și/ tăceri succedate de explozii“. Discursul vorticist și extensibil (fragmentele au ca titluri &&&) adună, teoretic, tot ce se poate aduna: pasaje confesive, memorialistice, reflecții intelectualiste, note diaristice, prozopoeme, definiții metaforice, scintilații vizionare, videoclipuri psihedelice, dialoguri colocvial argotice, într-o rotație amețitoare a imaginarului și a registrelor, de la banalitatea cotidianului la bizareria suprarealistă, de la cultural și științific la scatologic, grotesc și funebru, de la poetic și diafan, la interjecțional, ironic și sarcastic. În bună măsură, acest continuum de „vorbe
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
arhiva Autostrada, nr. 33); "Auto design - Cele mai adevărate mașini realizate pînă acum. Capodopere în materie, cărți de vizită ale unor prestigioși designeri în materie" (anunț publicitar în Internet) etc. Nici bengos nu e un termen absolut specific; caracterul său argotic e mai marcat, cel puțin pentru că i se poate recunoaște relativ ușor originea, ca derivat din benga, înregistrat chiar de DEX, provenit dintr-o denumire țigănească a dracului (de unde și prezența în imprecații); bengos e deci un perfect sinonim al
"Mașini supărate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16174_a_17499]
-
Zafiu Mișto este, fără îndoială, cuvantul fundamental al argoului românesc: prin răspândire, vechime și chiar prin sens - pentru că exprimă cea mai generală apreciere pozitivă. Cuvîntul este emblematic și prin origine: provine din limba romaní, sursa principala de împrumuturi a nucleului argotic românesc. Deși a intrat de mult în uzul colocvial- ca și șmecher, fraier, pila, banc etc. -, mișto a început prin a fi un cuvînt argotic și este în continuare perceput ca atare de vorbitori. În privința originii sale, constatăm că s-
Mișto și legenda bastonului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7622_a_8947]
-
este emblematic și prin origine: provine din limba romaní, sursa principala de împrumuturi a nucleului argotic românesc. Deși a intrat de mult în uzul colocvial- ca și șmecher, fraier, pila, banc etc. -, mișto a început prin a fi un cuvînt argotic și este în continuare perceput ca atare de vorbitori. În privința originii sale, constatăm că s-a raspandit de mai multă vreme o explicație eronată, de circulație orală, dar care a avut destul de mult succes între nespecialiști. Conform acestei explicații, mișto
Mișto și legenda bastonului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7622_a_8947]
-
interview. Unele franțuzisme recente în epocă sunt transcrise fonetic, dar puse între ghilimele, ceea ce arată că vorbitorii le simt ca încă neadaptate total: „duș”, „colaj”. Sunt în circulație multe turcisme colocviale: hap, dever, peșin etc. Numărul de termeni familiari și argotici nu e însă prea mare („iar pilesc”, „ne-am afumat”, „își spoiește «fațada»”, „le-a tras clopotele o vară-ntreagă”, nr. 1 etc.). Printre cuvintele cu sensuri uitate, contextuale, pe care le descoperim în vechea revistă, se numără barometric: termenul
„Furnica“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5259_a_6584]
-
Larger Redhouse Portable Dictionary, English-Turkish, Turkish-English, Redhouse, Istanbul, 1998). Diferența de formă dintre termenul-sursă și cel românesc este minimală și se poate explica din punct de vedere fonetic, mai ales dacă avem în vedere instabilitatea formală a cuvintelor cu circulație argotică. Sensul este, oricum, aproape identic - cu diferența stilistică dintre un element neutru, oficial - și unul expresiv, popular, evaluativ. (Într-o pagină din internet, am găsit o încercare de etimologie a cuvîntului, care ar proveni de la un nume propriu, al unui
Baștani și mahări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7667_a_8992]
-
ar proveni de la un nume propriu, al unui parașutist celebru; ipoteza nu pare deloc convingătoare, pentru că presupune o cale mai rară și mai complicată, care nu explică evoluția sensurilor; e vorba mai curînd de o coincidență, numele propriu și termenul argotic avînd însă o origine comună). Cuvântul e destul de folosit azi, în presă, cu marca ironică și depreciativă pe care o aduce statutul său argotic: "fii de foști baștani, din vechea nomenclatură" (ziaruldemures.ro); "bugetari cu salarii de baștani" (Jurnalul național
Baștani și mahări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7667_a_8992]
-
care nu explică evoluția sensurilor; e vorba mai curînd de o coincidență, numele propriu și termenul argotic avînd însă o origine comună). Cuvântul e destul de folosit azi, în presă, cu marca ironică și depreciativă pe care o aduce statutul său argotic: "fii de foști baștani, din vechea nomenclatură" (ziaruldemures.ro); "bugetari cu salarii de baștani" (Jurnalul național, 24.10.2008). S-a petrecut, pe cît se pare, chiar o specializare semantică parțială, cuvîntul fiind utilizat pentru desemnarea romilor bogați (mai ales
Baștani și mahări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7667_a_8992]
-
literară a scrierilor sale”. Și ce să mai spunem despre faptul, minor în aparență, că atunci cînd în textul francez se strecoară o asonanță, în traducerea românească ni se oferă de asemenea o asonanță? O atenție specială reclamă transpunerea baladelor argotice, despre geneza cărora tălmăcitorul înclină să creadă că „Villon a fost sedus (asemeni multor scriitori din cam toate epocile) de noutatea domeniului de investigat; a fost fascinat de pitorescul personajelor care populau acest mediu social” și „nu și-a cenzurat
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
noutatea domeniului de investigat; a fost fascinat de pitorescul personajelor care populau acest mediu social” și „nu și-a cenzurat pornirea auctorială de-a mima (făcîndu- se c-o trăiește) o ipostază inedită”. Expresivitatea traducerii, prin exploatarea savuroasă a resurselor argotice românești, atinge aici una din cotele cele mai înalte. În cuvîntul adresat Cititorilor la ediția din 1533 a operei lui Villon, Clément Marot scria: „În privința dedesubturilor legatelor pe care le face în Testamentele sale, pentru ca să le cunoști și pentru ca să le
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
metonimică și o echivalență funcțională (ambele fiind conținătoare de bani și vizate de furt). Metonimia continuității spațiale și funcționale apare și atunci cînd termenul folosit pentru portofel denumește un alt conținător de valori: geanta sau poșeta. Ca și alți termeni argotici, coajă este în mod evident creat prin schimbare semantică, dintr-un cuvînt al limbii comune; motivația particulară a schimbării nu este însă tocmai transparentă. O explicație ar putea fi evoluția de tip metaforic: portofelul (sau buzunarul, geanta etc.) acoperă conținutul
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
luat-o pe coajă", în Paul Goma, Ostinato). Odată stabilizat, acest sens metaforic poate transla spre desemnarea pieii animale și, prin metonimie, chiar spre obiectele din piele. Or, portofelul e, în mod tipic, confecționat din piele. Poate că specializarea semantică argotică e chiar mai veche, primul transfer de la material la obiectul confecționat din acel material petrecîndu-se în vremea în care banii erau ținuți în pungi de piele. Toate acestea sînt, desigur, simple ipoteze. Dicționarele mai noi de argou înregistrează și extinderea
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
mai veche, primul transfer de la material la obiectul confecționat din acel material petrecîndu-se în vremea în care banii erau ținuți în pungi de piele. Toate acestea sînt, desigur, simple ipoteze. Dicționarele mai noi de argou înregistrează și extinderea specializării semantice argotice de la substantivul coajă la familia sa lexicală: a coji și cojeală căpătînd și sensurile de "a fura", respectiv "furt". Că aceste sensuri sînt reale o confirmă din nou internetul, de pildă printr-un text care vorbește de: "amețirea practicanților cu
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
de pildă printr-un text care vorbește de: "amețirea practicanților cu niște tehnici pe care nu le-au verificat niciodată și mai ales cojirea lor de lovele" (forum.fight.ro). Cuvîntul de bază coajă are de altfel o mare vitalitate argotică: e folosit și ca metaforă (de data aceasta, transparentă) pentru îmbrăcăminte (la G. Astaloș), ca și pentru a desemna depreciativ un obiect fragil, de proastă calitate. Exemplele recente din internet sînt surprinzător de numeroase și arată o preferință constantă pentru
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
sau a alteia, că există specializări ale lui coajă în limbajul tehnic (forma-coajă, în turnătorie; "matriță") care au putut influența evoluțiile semantice actuale. Aparent, e puțin probabil ca un asemenea termen tehnic, de circulație restrînsă, să stea la originea specializării argotice. De fapt, sînt destul de multe cazurile în care limbajul tehnic al hoților pare să fi preluat elemente de la alte limbaje tehnice, mai ales prin meseriile practicate mai mult sau mai puțin accidental de persoane din mediile paupere. În favoarea ipotezei "matriță
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
preluat elemente de la alte limbaje tehnice, mai ales prin meseriile practicate mai mult sau mai puțin accidental de persoane din mediile paupere. În favoarea ipotezei "matriță" (ca prototip al formei care poate conține ceva) ar pleda analogia cu panacot, altă desemnare argotică a portofelului, pornită probabil de la un sens din limbajul brutarilor: "formă, tipar pentru aluat". În fine, prin transferul analogic al metaforei de la un cuvînt la sinonimul său, e firesc ca sensul "portofel" să apară și la termenul scoarță, atestat (ca
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
ultimul vers: "Mai mi-au căzut azi noapte-n vis trei dinți". Poantele acestor parodii erau menite, în gîndul poetului, să contracareze gravitatea obosită a poeziei înaintașilor și să contrarieze orizontul serios al așteptării contemporanilor. Ca și tablourile naturalist-sordide din Argotice. Realizate minuțios, cu grijă pentru detaliul verist și derizoriu al mediului periferic ploieștean și bucureștean, demn de evocarea "eroului liric François Villon" și de faimosul motan răzvrătit și în răspăr cu lumea din baladele vagante ale boemei sale studențești, acestea
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
de a doua sa soție, Doina Ciurea - o nouă colegă venită mai tîrziu în facultate, aureolată de legenda unei prietenii cu Labiș la "Școala de literatură" - și tipărite de scriitoare în 1992 sub titlul, dacă nu impropriu oricum neîncăpător, de Argotice, arată o conștiință artistică mult deasupra timpului, căutînd dureros - dincolo de "imperativele" zilei - căi poetice noi, rămase necunoscute cititorilor primelor sale volume. Publicate postum, ca și versurile din "Manuscriptum", unele din Cîntecele acestea bizare, de ocnă, mahala și "băcănie" par acum
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
biffin este înregistrat în Trésor de la langue française informatisé, ca aparținînd "argoului de cazarmă", exact cu sensul "infanterist", cu citate din anii '30, dar cu datare anterioară: din 1878. Explicațiile semantice nu sînt certe - se pornește de la un sens, tot argotic, al lui biffe "țesătură", de la care s-ar fi format biffin "negustor de pînzeturi"; în fine, încărcătura unui asemenea negustor ar fi fost comparată cu cea a infanteristului, permițînd transferul de sens. Și în J-P.Colin - J.-P. Mével, Dictionnaire
Pifan, pufan, pufarez, pufarin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8288_a_9613]
-
dicționarele curente (DEX). Or, e interesant că în limbajul familiar-argotic actual au apărut deja mai multe derivate cu -ciune, astfel că sufixul tinde să se transforme într-o marcă stilistică, într-un instrument de convertire a cuvintelor comune în cuvinte argotice. Alături de furăciune, au apărut substantivele destul de frecvente în argou - bunăciune, băbăciune, mortăciune (cu sensul "omor") - și chiar unele formații recente și de circulație redusă, precum pornăciune ("film porno", în 123urban.ro). Caracteristică e, în cele mai multe cazuri, calitatea de sufix inutil
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
omor") - și chiar unele formații recente și de circulație redusă, precum pornăciune ("film porno", în 123urban.ro). Caracteristică e, în cele mai multe cazuri, calitatea de sufix inutil morfologic și semantic, care nu schimbă nici clasa gramaticală, nici sensul, adăugînd doar marca "argotic": o babă - o băbăciune; bună - bunăciune, porno-pornăciune. E probabil ca această valoare să provină din conotațiile negative transferate asupra sufixului de la destul de mulți termeni negativi care îl cuprindeau deja (stricăciune, urîciune, spurcăciune etc.); probabil că și sonoritatea sa prea puțin
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]