999 matches
-
dacă termenul - folosit cu sensul „ieșire și petrecere cu prietenii" - preexista acestor mesaje publicitare sau a fost creat special pentru ele. E sigur că nu este vorba de un cuvânt juvenil-argotic curent; ieșeală nu a fost înregistrat în dicționarele de argou, nici în cele tipărite în ultimii ani, nici în cele on-line, permanent actualizate prin contribuții voluntare. E posibil ca ieșeală, așa cum se întâmplă adesea cu creațiile argotice, să fi fost folosit de vorbitori izolați, într-unul sau mai multe grupuri
Ieșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6294_a_7619]
-
procedee și instrumente folosite pentru copiere. Practicile sunt, desigur, vechi; noutatea o reprezintă doar tehnologia modernă și, mai ales, teribila extindere, banalizare și aparentă acceptare socială a fenomenului. Termenul de bază, fițuică, a fost înregistrat și explicat în studiile despre argoul școlar din perioada interbelică. În 1937, Gh. Agavriloaei îl definea ca „hârtiuță pe care sânt scrise lecțiile spre a (le) copia mai ușor la teză” („Din argot-ul școlarilor”, în Buletinul Institutului de Filologie română Al. Philippide). În mod destul de surprinzător
Copiuță, fițuică, servită by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5273_a_6598]
-
partea a 3-a, 1990) unul dintre sensurile cuvântului este „pus în joc” („despre minge”), iar celălalt „care nu mai cere alte cărți, considerându-le bune pe cele primite din prima mână” („la unele jocuri de cărți”). În Dicționarul de argou al limbii române al lui G. Volceanov (2006), utilizarea actuală a substantivului servită este clar explicată: „ . metodă de fraudare a unui examen scris prin substituirea colii de A4 imaculate cu o coală ce conține rezolvările subiectelor de examen pregătită de
Copiuță, fițuică, servită by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5273_a_6598]
-
culorile limbajului cotidian de acum două decenii. Fiindcă de obicei, cu cât acestea sunt mai vii, cu atât se estompează mai repede. Glumele în doi peri își pierd cele dintâi farmecul. Jocurile de cuvinte încep să ruleze în gol. În timp ce argoul, expresiv prin definiție și neconcesiv prin uz, îmbătrânește imediat. Riscul ar fi fost, așadar, ca lejeritatea să-i joace, lui Bogdan O. Popescu, un renghi. Sunt destule situațiile când umorul trădează autorul. (Ceea ce e în esență foarte trist.) Aici, însă
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
sa încearcă a o reconstitui în liniile aspre, în culorile pestrițe ce-i caracterizează priveliștea și nu în ultimul rînd în profilul ei moral, aidoma unui sol din care își trage sevele temperamentale ca și, prea adesea, expresivitățile. Termenii de argou sunt puzderie: zulă, deblă, babaroase, huseni, carcaboase, țurăs, soileală, ciușcă, astereală, ciuin, mișighină, țumbaișpil ș.a.m.d. Niculae Gheran e o limbă rea, valahă. Circumscris zonei care ne-a dat o seamă de esteți cinici, uneori bijutieri ai pitorescului provocator
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
orice om cu înzestrare medie poate în cîteva săptămîni să învețe cele 2000 de cuvinte cu care se poate descurca oriunde. Numai că felul acesta de a ști engleza n-are legătură cu scrisul literar. Engleza posedă numeroase straturi de argou ale căror nuanțe o fac greu de stăpînit la nivel literar. Din acest motiv, am rămas la franceză. După trei ani de muncă, am început să scriu piese de teatru în franceză. Atunci mi-am impus o regulă: ca orice
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Matei Vișniec: „La 55 de ani trebuie să furi cît mai mult timp pentru tine însuți“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5456_a_6781]
-
și democratice. Europa fascinată de succesiunea lui Mao Tze Dun, omul cu puteri hiperdictatoriale asemeni unui Zeu... * Necunoscutul care îl însoțește peste tot pe eroul romanului este un personaj fără o identitate precisă, cam jerpelit și nespălat, vorbind într-un argou dinainte de războiul al doilea mondial și referindu- se la întâmplări politice petrecute cu mult înaintea celor în viață și cu un haz desuet... El poartă mereu asupra-și o geantă crăpată de vinilin negru în care își ține niște acte
Diverse by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5405_a_6730]
-
cazul de față, vorbitorii par să asocieze conotațiile negative ale cuvântului (și faptul că acesta denumește o acțiune violentă) cu registrul argotic, deși japcă nu e specializat sau modificat semantic. Cu sensul „tâlhărie”, japcă este prezent și în Dicționarul de argou al limbii române al lui G. Volceanov (2006), alături de japcan „infractor periculos”; înregistrările nu atestă un caracter realmente argotic al celor două cuvinte vechi (cu sensurile lor vechi), dar sunt dovezi prețioase ale circulației lor în argoul actual. Tot în
Japcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5119_a_6444]
-
în Dicționarul de argou al limbii române al lui G. Volceanov (2006), alături de japcan „infractor periculos”; înregistrările nu atestă un caracter realmente argotic al celor două cuvinte vechi (cu sensurile lor vechi), dar sunt dovezi prețioase ale circulației lor în argoul actual. Tot în DA, locuțiunea cu japca este glosată, mai exact „cu de-a sila, cu forța”. De fapt, nu e în circulație doar construcția a lua cu japca: „Cine aducea cu japca oameni la prezentările lui Steve Jobs?” (veone
Japcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5119_a_6444]
-
stau lucrurile după aproape șaptezeci de ani. În dicționarele generale, chiftea (care provine din turcă: köfte) nu apare decât cu sensul "preparat culinar de formă rotundă sau ovală făcut din carne tocată și prăjită în grăsime" (DEX). Nici dicționarele de argou nu spun prea multe: Nina Croitoru Bobârniche (2003) și George Volceanov (2006) înregistrează cuvântul chiftea cu sensul "prostituată", poate sub influența bibliografiei, a studiilor precedente despre argou, dar oferă și alte explicații, legate de bani: "o mie de lei" (Croitoru
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]
-
ovală făcut din carne tocată și prăjită în grăsime" (DEX). Nici dicționarele de argou nu spun prea multe: Nina Croitoru Bobârniche (2003) și George Volceanov (2006) înregistrează cuvântul chiftea cu sensul "prostituată", poate sub influența bibliografiei, a studiilor precedente despre argou, dar oferă și alte explicații, legate de bani: "o mie de lei" (Croitoru Bobârniche, Volceanov), "bancnotă de o sută de mii de lei" și "bani" (doar Croitoru Bobârniche). Internetul oferă însă mult mai multe informații. În primul rând, dicționarul on-line
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]
-
lăsat la dascalul Vartolomei o păreche de dăsagi cu niște cămeș și alte borfușoare" (anul 1666, p. 117). Iorgu Iordan discută termenul boarfă, cu sensul "femeie stricată" în Stilistica sa din 1944; cuvântul apare și în dicționarele mai noi de argou și limbaj familiar, inclusiv în cele on-line ("e plin de boarfe pe Calea Victoriei după 9-10", 123urban.ro). De la boarfă s-a format în ultima vreme un derivat colectiv, chiar mai marcat peiorativ: borfet (cu sufixul -et, ca în tineret, păsăret
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
slabă, urâtă sau bătrână" și "epitet pentru o femeie de moravuri ușoare". Cuvântul apare la Matei Caragiale, în Craii de Curtea Veche - "îți cere cineva socoteală ca umbli după marcoave, după știoalfe?" și a fost înregistrat de cercetătorii interbelici ai argoului românesc (C. Armeanu, 1937, Al. Dobrescu 1938 ș.a.). Cuvântului i s-a presupus o origine onomatopeică, lucru nu tocmai convingător; e drept, totuși, că sensul său depreciativ se asociază cu un simbolism fonetic negativ. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
găsită în internet: "ștoarfă este utilizat în cercurile înalte (!), fiind sinonim parțial cu boarfă" (hiprapper.wordpress.com). Să nu uităm, totuși, că insultele sunt supuse unor evaluări foarte subiective și foarte variate: știoalfa e, într-unul din dicționarele noastre de argou, o "femeie de moravuri ușoare" (N. Croitoru Bobârniche), iar în altul - "prostituată de cea mai joasă speță" (G. Volceanov).
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
Strap/ Bandă de spaghete 13. Thanks A Latte/ Mulțumesc cu lapte 12. Cougar Attack/ Atacul din Cougar 11. My Silicone Popped/ Mi s-a spart siliconul 10. Ants În My Pants/ Furnici în pantalonii mei 9. Sugar Daddy/ (element de argou, se referă la un bărbat care face cadouri scumpe în schimbul companiei sau a unor intimități) 8. Gone Grey/ A te face gri 7. I Lilac You/ Eu te liliac (că varianta a lui I Like You/ Te plac) 5. Are
Cele mai deprimante 25 de nume de ojă by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/65064_a_66389]
-
Rodica Zafiu Un cuvânt destul de rar astăzi, dar bine reprezentat în istoria - nu foarte îndepărtată - a argoului românesc este substantivul clift. înregistrat în anii '30 cu sensul mai general „haină" (P. Ciureanu, „Note de argot", 1935) si cu cel particularizat „palton, pardesiu" (în V. Cota, Argot-ul apașilor. Dicționarul limbii șmecherilor, 1936). În citatele din epocă, termenul apare
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
torpile [= pantofi]!" (V. Gr. Chelaru, „Din limbajul mahalalelor", 1937). Cuvântul nu a intrat în circulația familiar-argotică mai largă, dar pare să se fi păstrat în limbajul lumii interlope; cel puțin așa o sugerează includerea sa în glosarele și dicționarele de argou apărute după 1990. T. Tandin (Limbajul infractorilor, 1993) îl definește ca „îmbrăcăminte, haine bune" și citează expresiile a fi pus la clift sau a avea clift („a fi îmbrăcat bine, cu haine noi, elegant"). În dialogul din prefața cărții, apare
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
și citează expresiile a fi pus la clift sau a avea clift („a fi îmbrăcat bine, cu haine noi, elegant"). În dialogul din prefața cărții, apare expresia clift de șmotru, pe care o regăsim la Nina Croitoru Bobârniche (Dicționar de argou al limbii române, 2003), cu explicația „persoană neinițiată, care pricepe greu"; aceeași autoare adaugă sensului vechi al cuvântului clift (în ipostază pozitivă: „haine frumoase"), unul metaforic (și mai curând negativ): „bărbat naiv care întreține o femeie de moravuri ușoare"; asemănătoare
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
explicația „persoană neinițiată, care pricepe greu"; aceeași autoare adaugă sensului vechi al cuvântului clift (în ipostază pozitivă: „haine frumoase"), unul metaforic (și mai curând negativ): „bărbat naiv care întreține o femeie de moravuri ușoare"; asemănătoare sunt explicațiile din dicționarul de argou al lui G. Volceanov (2006). E foarte posibil ca de la sensul vechi de haină (nu neapărat frumoasă!) să se fi ajuns, prin metaforă (ca în cazurile cuvintelor zdreanță sau boarfă) sau prin metonimie (de la obiect -la purtător) la desemnări ale
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
chiar inexactă (reluată ca atare de Micul dicționar academic, I, 2001). De fapt, filologii care s-au ocupat de termen (Leo Spitzer în 1938 și M. L. Wagner în 1943) l-au explicat prin Kluft („haină"), cuvânt intrat în vechiul argou german (Rotwelsch) din idiș (fiind la origine un cuvânt ebraic). În argoul românesc, clift putea să pătrundă la fel de bine din idiș (ca și termenii mahăr, husen etc.) sau din Rotwelsch (ca șmecher, prin circulația infractorilor din aria Europei Centrale și
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
fapt, filologii care s-au ocupat de termen (Leo Spitzer în 1938 și M. L. Wagner în 1943) l-au explicat prin Kluft („haină"), cuvânt intrat în vechiul argou german (Rotwelsch) din idiș (fiind la origine un cuvânt ebraic). În argoul românesc, clift putea să pătrundă la fel de bine din idiș (ca și termenii mahăr, husen etc.) sau din Rotwelsch (ca șmecher, prin circulația infractorilor din aria Europei Centrale și de Est). Termenul se continuă prin derivatele sale. Ciorănescu citează un participiu
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
23). Sigur, aceasta e doar o denumire emfatică pentru mătura (sic!) pe care Secretarul General o are permanent la-ndemână în timpul abluțiunilor. Dar, chiar și așa, gustul imaginii rămâne îndoielnic. Îi reușesc în schimb lui Daniel Bănulescu destule replici de argou. Cum un capitol întreg, al șaselea, se petrece într-o pușcărie, „la durere”, procedeul pe care-l invocam mai sus devine adecvat. Dialogurile sunt întrerupte frecvent de note de subsol care explicitează sintagme de uz intern („călugări”, „țambal”, „trosnitor”, „machitor
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
din majoritatea dicționarelor noastre. Locuțiunea este folosită în primul rând pentru a caracteriza conducerea cu mare viteză a unei mașini: „aici vei vedea doar puțin din ce se întâmplă când conduci mașina la blană" (jocuri.rol.ro). În Dicționarul de argou al limbii române al lui G. Volceanov (din 2006), au fost înregistrate expresiile - atribuite limbajului adolescenților - a-i da blană „a accelera, a lua viteză, a se grăbi" și ao călca la blană „a accelera la maximum". Originea și evoluția
„La blană“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6391_a_7716]
-
26.07.2007); „Popeyerulează!" (utilecopii.ro, 9.11.2007); „ Webstock rulează!" (mihai-irinel.ro, 18.09.2009); fără nominal, cuvântul e o simplă exclamație de evaluare: rulează! (= „e foarte bine"). Destul de neobișnuită la prima vedere, construcția se explică destul de ușor în interiorul argoului juvenil, ca pseudo-traducere (glumeață) din slangul anglo-american. De altminteri, adaptarea rulează a fost precedată și este în continuare concurată de preluarea ca atare din engleză a formei verbale rule(s). Verbul to rule („a conduce", „a domina") este înregistrat cu
Rulează by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6111_a_7436]
-
exactă a etimologiei și a evoluției sintagmelor argotice ne permite să stabilim dacă este vorba de o amplificare sau, dimpotrivă, de o scurtare; e posibil ca, în unele cazuri, să fi circulat mai întâi sintagmele lungi, reduse apoi de uz. Argoul este însă un limbaj mai curând al spectacolului lingvistic, decât al conciziei și al eficienței; amplificarea ludică și estetică este mult mai frecventă decât elipsa. O formulă de amplificare destul de folosită în ultima vreme este sintagma cu crengi, atașată unor
„Cu crengi“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6453_a_7778]