884 matches
-
de Bavaria, Ferdinand de Bavaria și sora ei, Maximiliana Maria de Bavaria (care trebuia să se căsătorească cu regele Sebastian al Portugaliei). La 26 august 1571, la Viena, Maria Anna s-a căsătorit cu unchiul matern, Carol al II-lea, Arhiduce de Austria (1540-1590). La început Ducele a fost un pretendent al Elisabetei I a Angliei pentru aproape un deceniu. Cu toate acestea, în ciuda negocierilor pe termen lung, regina a refuzat să se căsătorească cu Carol. În 19 ani de mariaj
Maria Anna de Bavaria (1551–1608) () [Corola-website/Science/327542_a_328871]
-
se numără și germanul Albrecht Dürer. În anul 1567, Ferdinand al II-lea aduce în castelul din Ambras, situate lîngă Innsbruck, o colecție bogată de armuri și de portrete realizate de maeștri de calibru: Cranach cel Tânăr, Bronzino și Clouet; arhiducele era un adept al umanismului, curent care l-a impresionat și pe Maximilian I. Aceste capodopere pot fi considerate o enciclopedie a suveranilor, a intelectualilor și a poeților. Identitatea castelului din Ambras este strâns legată de personalitatea lui Ferdinand, un
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
așa-numita „Kunstkammer”. Aici se află o colecție vastă și rafinată de „elemente naturală” (caracterizate de forme antropomorfe, pești ciudați, colonii de corali), „elemente artificiale” (produse ale naturii prelucrate artistic) și elemente de manufactură. Între 1590 și 1595, Francisc Ernest, arhiducele Țărilor de Jos, colecțioanează tablouri flamande. Printre acestea se numără "Anotimpurile anului" și "Nuntă țărănească", pictate de Pieter Bruegel, artist îndrăgit și susținut de arhiduce. În anul 1605, Carol, fiul și moștenitorul lui Ferdinand al II-lea, vinde colecția din
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
produse ale naturii prelucrate artistic) și elemente de manufactură. Între 1590 și 1595, Francisc Ernest, arhiducele Țărilor de Jos, colecțioanează tablouri flamande. Printre acestea se numără "Anotimpurile anului" și "Nuntă țărănească", pictate de Pieter Bruegel, artist îndrăgit și susținut de arhiduce. În anul 1605, Carol, fiul și moștenitorul lui Ferdinand al II-lea, vinde colecția din Ambras împăratului Rudolf al II-lea. Acesta transferă cîteva lucrări la curtea la Curtea din Praga, dar cea mai mare parte a colecției rămâne în
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
un decret potrivit căruia bunurile familiei habsburgice nu puteau fi înstrăinate și nici împărțite. Scopul decretului este acela de a împiedica risipirea colecțiilor de artă care aparțin acestei familii. În perioada cuprinsă între anii 1628 și 1662, odată cu casătoria dintre arhiducele Tirolului, Ferdinand Carol, și Ana de Medici, la reședința de Innsbruck sunt aduse opere italiene din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Printr acestea se numără "Madona pe pajiște", a lui Rafael, tablou achiziționat de familia Taddei din
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
aduse opere italiene din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Printr acestea se numără "Madona pe pajiște", a lui Rafael, tablou achiziționat de familia Taddei din Florența, și "Venus și Adonis", de Annibale Carracci. Între 1647 și 1656, arhiducele Leopold Wilhelm, fiul împăratului Ferdinand al II-lea și fratele împăratului Ferdinand al III-lea, ocupă funcția de guvernator în Țările de Jos meridionale. Wilhelm era un mare cunoscător de artă și conducea o regiune care se afla în centrul
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
de guvernator în Țările de Jos meridionale. Wilhelm era un mare cunoscător de artă și conducea o regiune care se afla în centrul comerțului european. În urma licitațiilor organizate pentru colecțiile ducelui de Buckingham și ale lui Carol I al Angliei, arhiducele achiziționează un mare număr de capodopere italiene și flamande. O parte dintre aceste tablouri au fost achiziționate în contul fratelui său, Ferdinand al III-lea. Celelalte opere rămîn în posesia lui Leopold Wilhelm care le expune în Palatul Coudenberg, la
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
grajdurilor regale. În anul 1657, Ferdinand al II-lea moare . Fiul său, Leopold I, urcă pe tron și reunește colecțiile tatălui și pe cele ale unchiului său, Leopold Wilhelm. Noul împărat se căsătorește cu arhiducesa Claudia Felicita, fica și moștenitoarea arhiducelui Ferdinand Carol de Tirol și a Anei de Medici. În urma acestei căsătorii, suveranul completează colecțiile familiei sale cu patrimoniul palatului din Innsbruck. Între timp, în preajma anului 1659, regale Spaniei, Filip al IV-lea, dăruiește împăratului din Viena cîteva capodopere semnate
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
să înființeze la Viena Cabinetul numismatic și al antichităților. Tot atunci sunt reorganizate obiectele prețioase din camera tezaurului imperial din Palatul Hofburg. În anii ’70 din secolul al XVIII-lea, colecțiile imperiale sunt întregite cu două piese importante. În 1771, arhiducele Ferdinand Carol de Habsburg, fiul Mariei Teresa, se căsătorește, la Milano, cu ultima moștenitoarea a familiei d’Este, Maria Beatrice Ricciarda. În acest fel, arhiducele devine posesorul patrimoniului artistic al familiei Modena-d’Este, alcătuit din sculpturi antice clasice și din
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
din secolul al XVIII-lea, colecțiile imperiale sunt întregite cu două piese importante. În 1771, arhiducele Ferdinand Carol de Habsburg, fiul Mariei Teresa, se căsătorește, la Milano, cu ultima moștenitoarea a familiei d’Este, Maria Beatrice Ricciarda. În acest fel, arhiducele devine posesorul patrimoniului artistic al familiei Modena-d’Este, alcătuit din sculpturi antice clasice și din timpul Renașterii, dar și din instrumente musicale. În anul 1773, Papa Clement al XIV-lea desființează Ordinul Iezuiților. În urma acestui eveniment, pe piața artistică internațională
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
au fost construite cu calcar poros de Leitha adus de la Winden am See. Lucrările de lăcătușerie și fierărie au fost executate de Alexander Nehr. După 1906 împăratul Franz Joseph l-a numit pe nepotul său și succesor desemnat la tron, arhiducele Franz Ferdinand al Austriei, ca protector al clădirii palatului, l-a înlocuit pe Ohmann cu Ludwig Baumann, care a continuat lucrările de construcție până în 1923, dar nu le-a putut finaliza. Fațada dinspre Heldenplatz este decorată cu 20 de statui
Noul Hofburg () [Corola-website/Science/328662_a_329991]
-
care s-a bucurat în special să picteze flori. A fost mare susținătoare a Burgtheater din Viena și a participat la producțiile sale cât mai des posibil. La Ischl la 31 iulie 1890, Valerie s-a căsătorit cu vărul ei, Arhiducele Franz Salvator. S-au întâlnit în 1886 la un bal însă Valerie a așteptat câțiva ani pentru a fi sigură că sentimentele ei pentru Franz Salvator erau suficient de puternice pentru a face o căsnicie fericită. Mulți de la curte sperau
Marie Valerie de Austria () [Corola-website/Science/323740_a_325069]
-
a vrut să fie interogat pentru a cunoaște eventualii complici, ceea ce nu ar fi făcut dacă ar fi fost mandantul asasinului". Într-o carte publicată în 2009, istoricul Jean-Christian Petitfils ne oferă o altă ipoteză. Ravaillac a fost manipulat de arhiducele Țărilor de Jos, Albert al VII-lea, Arhiduce de Austria, deoarece se temea de o acțiune a lui Henric al IV-lea pentru recuperarea soției Prințului de Condé, Charlotte Marguerite de Montmorency reținută la Bruxelles. Jurnalistul Jean François Bège îl
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
eventualii complici, ceea ce nu ar fi făcut dacă ar fi fost mandantul asasinului". Într-o carte publicată în 2009, istoricul Jean-Christian Petitfils ne oferă o altă ipoteză. Ravaillac a fost manipulat de arhiducele Țărilor de Jos, Albert al VII-lea, Arhiduce de Austria, deoarece se temea de o acțiune a lui Henric al IV-lea pentru recuperarea soției Prințului de Condé, Charlotte Marguerite de Montmorency reținută la Bruxelles. Jurnalistul Jean François Bège îl situează pe Ravaillac în "lunga listă a asasinilor
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
Antanta) ca o contrapondere la "Tripla Alianță" a Germaniei, Austriei și Italiei. A existat o mare doză de indecizie din partea Italiei în ceea ce privește intrarea în război și de care parte. Naționaliștii italieni vedeau în Austria un inamic. În iulie 1914, asasinarea arhiducelui Ferdinand provoacă Austria să declare război Serbiei. Italia continuă să rămână neutră. Deși Partidul Socialist Italian își menține poziția tradițională de neutralitate, Benito Mussolini, unul din membrii săi proeminenți, se opune acestui punct de vedere. La scurt timp, Mussolini este
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
familiei regale elene, principe consort al reginei Elisabeta a II-a. Este de asemenea verișoară de gradul al doilea cu regele Felipe al VI-lea al Spaniei, fostul rege Simeon al II-lea al Bulgariei, marele duce Henri de Luxemburg, arhiducele Karl al Austriei, ducele Carlos de Parma, principele moștenitor Alexandru al Serbiei și Iugoslaviei și principele moștenitor Pavlos al Greciei. În 1997 regele Mihai a numit-o drept succesoare la conducerea Casei Regale de România. Nu are copii. Potrivit Constituției
Margareta, Principesă a României () [Corola-website/Science/303303_a_304632]
-
trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Henrietta Alexandrine Friederike Wilhelmine de Nassau-Weilburg (n. 30 octombrie 1797 - d. 29 decembrie 1829) a fost soția Arhiducelui Carol, Duce de Teschen. Soțul ei a fost un general notabil al războaielor napoleniene și victorios în Bătălia de la Aspern-Essling împotriva lui Napoleon I al Franței. Henrietta a fost fiica cea mică a lui Frederic Wilhelm, Prinț de Nassau-Weilburg (1768-1816
Henrietta de Nassau-Weilburg () [Corola-website/Science/323892_a_325221]
-
de Orania și a Annei, Prințesă Regală. Anne a fost fiica cea mare a regelui George al II-lea al Marii Britanii și a reginei Caroline de Ansbach. La 15 septembrie/17 septembrie 1815, la Weilburg, Henrietta s-a căsătorit cu Arhiducele Carol, Duce de Teschen. Mireasa avea aproape 18 ani iar mirele 44. Soțul ei a fost fiul împăratului Leopold al II-lea și a împărătesei Maria Louisa a Spaniei. El a fost adoptat și crescut de mătușa sa care nu
Henrietta de Nassau-Weilburg () [Corola-website/Science/323892_a_325221]
-
al lui Friedrich Franz I, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin și al Prințesei Louise de Saxa-Gotha-Altenburg. Căsătoria a avut loc la 23 octombrie 1799 la palatul Gatchina. O săptămână mai târziu, în același loc, sora Elenei, Alexandra, s-a căsătorit cu Arhiducele Joseph de Austria. Marea Ducesă Elena Pavlovna s-a mutat la Schwerin cu soțul ei. A fost introdusă noii curți care era diferită de opulenta curte de la Sankt Petersburg. Ea a fost destul de mulțumită de mariajul ei și curând după
Marea Ducesă Elena Pavlovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317771_a_319100]
-
Juárez (1858-1871) a fost întrerupt de conducerea monarhiei habsburgice din Mexic (1864-1867). Conservatorii și mulți din nobilimea mexicană, au încercat să reînvie forma monarhică de guvernământ (a se vedea: Primul Imperiu Mexican), atunci când au ajutat la aducerea în Mexic a Arhiducelui Maximilian Ferdinand, sau Maximilian I al Casei Regale a Austriei. Franța a avut diverse interese în această afacere mexicană, cum ar fi căutarea reconcilierii cu Austria, care a fost învinsă în timpul Războiului franco-austriac din 1859, a contrabalansa puterea protestantă americană
Intervenția franceză în Mexic () [Corola-website/Science/333952_a_335281]
-
și cherestea au fost înlocuite la începutul secolului 14 de o fortăreață din piatră și cărămidă. Fiind bine fortificat și bine poziționat, castelul din Sztum a servit ca o bază militară pentru cruciați în cadrul incursiunilor asupra Lituaniei păgâne. În 1377, Arhiducele Albrecht Habsburg a stat în castel, lăsând culoarea familiei sale ca un cadou de recunoștință pentru districtul administrativ Sztum. De asemenea el a dat însărcinarea de a se construi un turn monumental al castelului, care de atunci este cunoscut ca
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
fst mutat în actuala Universitätsplatz. Piața, care era anterior numită Marktplatz, a primit numele de Alter Markt (Piața Veche). În perioada 1873-1927 ea a purtat numele de Piața Ludwig-Victor, după numele fratelui cel mai mic al împăratului Franz Josef I. Arhiducele era la acea vreme un mare binefăcător al orașului Salzburg, fiind popular și iubit. Actuala Piața Veche a fost până în 1889 locul unde aveau loc târgurile anuale, care se întindeau începând din 1813 până în Universitätsplatz și Residenzplatz, precum și locul unde
Alter Markt (Salzburg) () [Corola-website/Science/328299_a_329628]
-
fără să lase moștenitori. Carol l-a numit succesor pe Filip, fiul de 16 ani al surorii sale Maria Tereza a Spaniei. La un posibil refuz, coroana ar fi revenit fratelui mai mic al lui Filip, Ducele de Berry sau arhiducelui Carol de Austria. Ambii pretendenți, Filip și Carol de Austria, aveau drepturi legale la tronul Spaniei deoarece bunicul lui Filip, regele Ludovic al XIV-lea, și tatăl lui Carol, Leopold I, Împărat Roman, erau fii ai mătușilor lui Carol al
Filip al V-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/314113_a_315442]
-
a fost avansat la gradul de general-maior, iar în 1799 la gradul de locotenent-feldmareșal. La înfrângerea de la Hohenlinden din 1800, promptitudinea și curajul său au salvat flancul drept al armatei austriece de la distrugere, fiindu-i apoi acordată comanda ariergărzii de către Arhiducele Carol de Austria. În războiul din 1805 a deținut comanda unei divizii sub generalul Mack, iar atunci când Ulm a fost încercuit de Napoleon în octombrie el a fost unul dintre bravii membri ai escadronului de cavalerie, sub comanda arhiducelui Ferdinand
Karl Philipp zu Schwarzenberg () [Corola-website/Science/313227_a_314556]