421 matches
-
exclusiv lor - apărarea liniei Liège-canalul Albert suficient de multă vreme cât să permită restului unităților aliate să se deplaseze pe aliniamentul Namur-Anvers-Givet. Pentru restul campaniei, belgienii au executat misiuni în strictă coordonare ce restul aliaților și conform unor planuri comune. Ariergarda belgiană a fost angajată în lupte înverșunate ca să ofere un răstimp unităților deja ajunse pe Linia Dyle să organizeze o mai bună defensivă în breșa Leuven-Anvers. Două regimente au acoperit retragerea Diviziilor 4 și 7 belgiene, distingându-se în timpul luptelor
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
patraa ajuns mai târziu din cauza rebeliunii Umekita. Acesta a finalizat campania securizând Chunchon-ul. Ukita Hideie a fost numit comandant suprem al armatei japoneze din Coreea, alocat pentru a patra divizie a lui Mori Yoshinari cu scopul de a o face ariergarda lui Kato Kiyomasa pacificând provincia Gangwon. Provincia Gangwon a fost foarte liniștită după ocuparea sa de către divizia a IV-a a armatei japoneze condusă de Mori Yoshinari dar după câteva luni au început activitățile de gherilă. <nowiki>*</nowiki> după calendarul
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de la Insterburg la Angerburg în nord, germanii dezvoltând o uriașă manevră de flancare dinspre sud. În acest moment, pericolul încercuirii a devenit posibil. Rennenkampf a ordonat o retragere generală către granița ruso-germană, care a avut loc rapid, sub protecția puternicei ariergarde. Această viteză a permis trupelor rusești să scape din capcana pe care le-o întindea Hindenburg. Comandantul german ordonase flancurilor sale să-și grăbească marșul pe cât posibil, dar un accident trivial — zvonul unui contraatac rusesc — i-a costat pe germani
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
râului Somme, reușind astfel să izoleze unitățile militare aliate din nordul Franței și Belgia de restul trupelor din sud. Grupul de tancuri, în frunte cu XIX Panzerkorps de sub comanda generaluluiHeinz Guderian, a efectuat o manevră prin care a urmărit zdrobirea ariergărzii unităților aliate deja încercuite. Corpul blindat al lui Guderian era format din trei divizii de tancuri (Panzer-Division) și o regiment de infanterie motorizată SS. Corpul de tancuri a înaintat de-a lungul țărmului Canalului Mânecii fără să întâmpine o rezistență notabilă
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
să ocupe Becicherecu Mic și Săcălaz. Ludwig von Wallmoden-Gimborn și cavaleria lui au trebuit să avanseze către Timișoara, iar legiunea a IX-a rusă a lui Fiodor Sergheevici Paniutîn au trebuit să ocupe Becicherecu Mic. Legiunea lui Wallmoden a atacat ariergarda maghiară în jurul orei 08:30. După o scurt schimb de focuri de artilerie ungurii au trebuit să se retragă în direcția râului Bega Veche (în ). În scurtă vreme legiunea a III-a a ajuns la Becicherecu Mic. Haynau cu artileria
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
a IV-a și a IX-a au început să se retragă. Dessewffy a trebuit să se retragă și el, pentru a împiedica armata austriacă să le taie calea. Armata austriacă a pornit în urmărirea maghiarilor. Perczel a ajuns apoi ariergarda maghiară, intenționând să atace armata austriacă urmăritoare. Ungurii au început să tragă în armata austriacă, care a ripostat mai puternic, făcându-i pe maghiari să intre în panică. S-a spus că aproximativ 30.000 de oameni au părăsit câmpul
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
au apărat pozițiile i-au făcut pe comandanții germani să creadă că inamicii dispuneau de mai multe tancuri decât se estimase și că aceștia se pregăteau să declanșeze un contraatac masiv. De fapt, francezii răspundeau atacurile doar cu unitățile din ariergardă. După ce în timpul zilei amble tabere au suferit pierderi materiale însemante, odată cu venirea nopții Divizia a 2-a mecanizată franceză a încetat acțiunile, iar comandanții germani și-au recâștigat liniștea și încrederea. Forțele aliate au câștigat timp pentru reorganizarea forțelor în vederea
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
și deplasare a acestora, precum și de asigurare a finanțării operațiunilor. În acest scop, a fost trimisă de către Guvernul României o Comisie Militară, care a ajuns în estul Siberiei în aprilie 1920. În luna mai a ajuns și Legiunea - aflată în ariergarda corpului expediționar, la Vladivostok. În lunile mai, iunie și august 3 eșaloane - primele 2 conținând majoritatea efectivului rămas (aproximativ 2.500 de militari ai Legiunii), au fost îmbarcate spre țară și au fost primite cu onoruri în România întregită. Până la
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a pune Legiunea să lupte în Siberia, lui Brătianu i-a fost promisă recunoașterea dreptului României asupra Basarabiei de către guvernul amiralului Kolceak. Ca atare, legionarii au primit după o săptămână misiunea de a asigura paza Transsiberianului pe aliniamentul Zima-Tulun-Nijneudinsk-Baironovka-Taișet, în ariergardă pentru a asigura retragerea trupelor cehoslovace spre Vladivostok și pentru ca legăturile cu frontul din Ural și aprovizionarea să nu fie afectate de partizanii bolșevicilor La est și vest se aflau diviziile cehoslovace I cu garnizoana la Irkutsk și respectiv III
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
la Kuitun - aflat mai spre vest, pentru a încercui Legiunea, dar au fost respinși. Tot pe 4 februarie după aruncarea în aer a gării Șeragul, eșaloanele român și cehoslovac și-au reluat retragerea. Retragerea a fost continuată metodic, românii din ariergardă - caracterizați de o disciplină admirabilă, aruncând gările în aer, distrugând rezervoarele de apă din gări, minând pădurea de lângă șinele de cale ferată, doborând stâlpii de telegraf și tăind firele de comunicații. Ofertele de armistițiu au fost pe moment declinate de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
armistițiu au fost pe moment declinate de români, aceștia aflându-se parte integrantă a unui efort de război superior. Deși în iarna 1919-1920 luptele dintre voluntari și trupele comuniste s-au intensificat, atât datorită câștigării luptelor defensive de către trupele de ariergardă cât și a imposibilității soldaților Armatei Roșii de a obține un avantaj decisiv, s-a încheiat un armistițiu între cele două părți, consemnat la 7 februarie 1920 de către bolșevici și cehoslovaci cu includerea în acesta a trupelor române. Ca urmare
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
încheiat un armistițiu între cele două părți, consemnat la 7 februarie 1920 de către bolșevici și cehoslovaci cu includerea în acesta a trupelor române. Ca urmare a acestuia, trupele bolșevice s-au angajat să rămână 50 de kilometri în urma trupelor de ariergardă și să înainteze spre est doar pe măsura valorificării posibilităților de retragere ale "Legiunii Române". În continuare, românii au rămas să asigure apărarea în ariergardă până ce a fost realizat transferul complet al trupelor de voluntari din Transbaikalia. Un timp ariergarda
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a acestuia, trupele bolșevice s-au angajat să rămână 50 de kilometri în urma trupelor de ariergardă și să înainteze spre est doar pe măsura valorificării posibilităților de retragere ale "Legiunii Române". În continuare, românii au rămas să asigure apărarea în ariergardă până ce a fost realizat transferul complet al trupelor de voluntari din Transbaikalia. Un timp ariergarda în Irkutsk și vecinătăți a fost asigurată de către cehoslovaci, garda căii ferate de lângă lacul Baikal și paza tunelelor fiind preluate de români până în Transbaikalia, unde
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
ariergardă și să înainteze spre est doar pe măsura valorificării posibilităților de retragere ale "Legiunii Române". În continuare, românii au rămas să asigure apărarea în ariergardă până ce a fost realizat transferul complet al trupelor de voluntari din Transbaikalia. Un timp ariergarda în Irkutsk și vecinătăți a fost asigurată de către cehoslovaci, garda căii ferate de lângă lacul Baikal și paza tunelelor fiind preluate de români până în Transbaikalia, unde se găsea contactul cu trupele japoneze. Situația importantului contingent de prizonieri transilvăneni și bucovineni proveniți
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a început organizarea unui Stat Major propriu care să-l ajute în acțiune și a trecut serviciile sanitar, de intendență și cultural ale "Legiunii" în subordine directă. Transportată în cinci eșaloane feroviare și două trenuri blindate, Legiunea continua să formeze ariergarda corpului expediționar și a ajuns la Vladivostok pe 18 mai 1920. Aceasta s-a întâmplat în pofida unor manevre de întârziere coordonate de cehi - care controlau traficul feroviar în sector și care au oprit eșaloanele în stația feroviară Pogranicinaia (la jumătatea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
să se opună trecerii Carpaților de către trupele române. Incidente s-au consemnat totuși la Borsec, unde un pluton al Diviziei a 7-a a fost atacat de către jandarmii unguri și la Brașov, unde trupele române au intrat în contact cu ariergarda armatei Mackensen (Grupul de Est), care a încercat să opună rezistență în gară. În speranța împiedicării instituirii controlului militar românesc în Transilvania, în această etapă guvernul ungar a făcut mai multe demersuri politice, diplomatice și militare. Receptând Proclamația emisă de
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Atacul britanicilor a început pe un front îngust, parașutiștii Batalionului I fiind în frunte, sprijiniți de resturile Batalionului al 3-lea și cu Batalionului al 2-lea South Staffordshire pe frlancul stâng și Batalionului al 11-lea de parașutiști în ariergardă. De îndată ce au fost identificați în lumina dimineții, Batalionul I de parașutiști a devenit ținta focului principalei linii defensive germane. Fiind prinse în câmp deschis de focul german din trei flancuri, resturile Batalioanelor I și 3 de parașutiști s-au retras
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
otomane. Ca urmare, pe 6 aprilie, Edhem Pașa și-a mobilizat forțele militare. Planul lui era să prindă în încercuire trupele grecești și să le împingă înapoi în Grecia centrală prin utilizarea râului Pineios ca o barieră naturală. Cu toate acestea, ariergarda sa a fost oprită din înaintare, în timp ce forțele sale centrale au câștigat teren, ceea ce a dus la modificarea planului inițial. Planul grec urmărea realizarea unei confruntări pe un teren de luptă vast, făcându-i pe greci să sufere pierderi grele
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
au fost uciși. O parte din aceștia au reușit să se refugieze în Regatul României. După ocuparea Sucevei, la 18 decembrie/1 ianuarie 1915 o companie de legionari români împreună cu un pluton de jandarmi au ocupat poziții de apărare în ariergarda armatei care se retrăgea spre Iacobeni și Vatra Dornei, în localitățile Gura Humorului, Capu Codrului și Ilișești. O a doua companie a primit ordin să închidă drumul spre Frasin, Frumosu și Argel. Unitățile în cauză au avut ordinul de a
Corpul de Legionari români din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/336863_a_338192]
-
însă Titu Bojin, în acel moment președinte al Consiliului Județean, declarând că primăria este cea care ar trebui să se ocupe, mai ales că există procese pe rol, iar propunerea nu a trecut la vot. Totuși, Daniel Vighi, președintele Asociației Ariergarda, care s-a implicat în acțiunile de protest, consideră că asta ar fi cea mai bună soluție. La sfârșitul anului 2016 Casa Mühle stătea în continuare în paragină. Termenul cerut pentru readucerea în starea inițială este de un an.Conform
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
germană și rusă, si in poloneză, în pregătire în cehă) • "Oszlik a bál" (apărut în română cu titlul “Va binecuvântez cu gloanțe”, în 1998; scris în 1986, prima ediție: 1990, a apărut și în rusă, în pregătire în germană) • "Utóvéd" (Ariergarda, prima-ediție: 1987, în pregătire în engleză) • "Ki látott minket meztelenül?" (“Cine ne-a văzut în pielea goală?” Prima ediție: 1998, în pregătire în franceză și română) • "Székely Jeruzsálem" („Ierusalimul secuiesc”; prima ediție: 2000, a cincia ediție în maghiară: 2013, publicat
Géza Szávai () [Corola-website/Science/335905_a_337234]