763 matches
-
cu oarece consternare despre tinerețea desfrânată a straniului pensionar, suspect chiar și de pederastie (deși om de lume și de viță nobilă) precum și despre scrierile lui infame, ofensând bunele moravuri și religia. Indispus și revoltat de manierele și capriciile sale aristocrate, precum și de ieșirile în decor zgomotoase, Morvan este pur și simplu uluit de faptul că stăpânul său, dizgrațiosul dar înțeleptul director al ospiciului se lasă sedus de întrevederea cu domnul de Sade. Recunoscându-i darul de a seduce și hipnotiza
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
este un nou model feminin, care ocupă în secolul al XIX-lea avanscena societății în revistele pariziene cum ar fi La Vie parizienne sau La Parisienne. Se constată că Pariziana s-a instalat în centrul interesului public: "Ingénue ou cocotte, aristocrate ou trottin, "orizontale" ou "cerveline", la Parisienne, non contente de hanter l'imaginaire masculin, occupe le devant de la scène sociale. Grace aux lois sur l'enseignement et le divorce, elle s'émancipe et, tandis que se développent leș revendications féministes
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
străinii vorbesc despre ea, ei folosesc întotdeauna femininul 81. În Parisul secolului al XIX-lea există o inegalitate ce opune pe teritoriul urban două populații care nu trăiesc, nu mor și, uneori, nu se nasc la fel: parizienii propriu-ziși, clase aristocrate, burgheze și populare; și altele nou-veniții pe care literatura, presa, strada îi califica, de regulă, drept provinciali, parveniți 82. Relațiile dintre diferitele regrupări ale populațiilor nu au fost simple pe parcursul secolului al XIX-lea, revoluțiile i-au opus pe parizieni
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Dupront [p.1450] interpretează ospitalitatea franceză că un fals, în spatele căreia nu se află decât o indiferență față de străini. "Leș femmes leș plus riches du monde doivent venir à Paris, et y séjourner, pour être reconnues femmes" [Juin, p.6]. Aristocratele ruse și italiene se integrează cel mai organic în atmosferă pariziana 86. "Parmi leș Parisiennes, beaucoup șont étrangères. Leș Parisiennes leș plus distinguées șont des Russes. Une Anglaise ne deviendra jamais Parisienne, une Allemande non plus; une Espagnole pourra le
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ai répondu que madame recevait... Ces messieurs șont dans le salon" [Zola, Nana, p.58]. Dacă demimondena Nana vrea să impresioneze prin grandoarea recepției 278, doamna Anserre din contră prin restrângerea cercului celor invitați 279. Burgheza Sidonie Chèbe învăța de la aristocrata Clăire Fromont codul monden în toate detaliile: "Elle ne dit pas que ces mercredis de madame Fromont lui ont beaucoup servi, qu'ils șont pour elle comme un journal de modes hebdomadaire, un de ces petites publications composites où îl
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cărora contele Muffat trebuie să o abandoneze pe prietena lui: "Est-ce qu'avant de faire la bête sur mes genoux, tu n'aurais pas dû rompre avec ce sale monde!" [Zola, Nana, p.295]. Familia Beauvilliers personifica ideea decăderii rasei aristocrate 356, "n'ayant plus que le charme pitoyable d'une fin de grande race. Ah! leș pauvres femmes! murmura-t-elle, que cela doit être terrible, cette comédie du luxe qu'elles se croient forcées de jouer" [Zola, L'Argent, p.71
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
efect special. În toate localurile pe care le frecventează femeia pariziana va avea toalete diferite, precum și o înfățișare diferită. De modă este strâns legată și dinamica imitației 390. Pariziana abandonează imediat ceea ce vede că e preluat de alții. Dacă modă aristocratelor este de imitat pentru alte clase, la rândul lor aceste clase pot deveni obiect de imitație (cum ar fi costumele eroinelor de teatru sau costumele de carnaval) cu condiția să scoată în evidență anumite avantaje ale siluetei, care au rămas
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lor natural, iar fetele tinere le utilizează în scopuri practice. Spectacolul bijuteriilor afișează din start condiția socială sau sentimentală. Lipsa și costul bijuteriilor sunt prilejuri de drame existențiale (La parure de Maupassant). Adevăratele și falsele bijuterii fac deosebirea dintre Parizienele aristocrate și cele parvenite. De aici confuziile, uneori dramatice, ca în nuvelă lui Maupassant La parure. Accesoriile nu au doar o valoare senzuala, ci și una sentimentală, ideală: cutare este o amintire, alta un simbol. Fiecare dintre Pariziene se personalizează prin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ilustrate de familiile lui Sir Francis Acton și Sir Charles Mountford (reunite la începutul piesei, despărțite violent mai tîrziu și reunificate, din nou, în final, după regula unei ciclicități clasice). În prima, asistăm la mariajul fericit dintre Anne Acton (sora aristocratului) și Sir John Frankford, în cea de-a doua, la decăderea financiară a lui Charles care, în urma unui conflict (chiar cu Francis Acton), este întemnițat și își pierde averile în schimbul eliberării (amenințînd statutul social al sorei sale, Susan, o virtuoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prozatorul ar fi avut o conversație relaxantă cu el i-a relatat întîmplări ciudate, povestite cîndva de o doamnă (cam confuză) care fusese guvernantă la o familie importantă din Londra. În acele "întîmplări" stranii, apar fantomele unor servitori ai respectivilor aristocrați (servitori, evident, decedați cu mai mult timp înainte!) ce încearcă să comunice cu copiii familiei, aflați în grija naratoarei. Doamna se opune cu vehemență acestei, cum s-o numim, "întîlniri de gradul trei", și intră, fără voia ei, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
primare și ajunge, în fond, să le personifice. Heathcliff se suprapune (și imagistic: iese mereu din furtună, întorcîndu-se apoi, furibund, în ea) cu natura dezlănțuită, reprezintă tot într-o lectură pre-freudiană a romanului id-ul (se-ul) prin excelență. Linton, aristocratul fin și temperat (pe care Catherine îl descoperă după Heathcliff, fiind fascinată și de el!), dimpotrivă, sugerează stabilitatea lumii civilizate, societatea echilibrată, menită să dea siguranță și încredere individului. Simbolic vorbind, conform aceluaiși registru psihanalitic, el devine ego-ul/ supraego-ul (eul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
intră fără ostentații alegorizante sau hiperbolizante totuși în transcendență pură. Protagonistul și naratorul textului (Charles Ryder) se împrietenește, pe parcursul studenției de la Oxford, cu un coleg exotic, lordul Sebastian Flyte, alcoolic, homosexual și, paradoxal, datorită tradițiilor conservate fervent în propria familie aristocrată, catolic netulburat. Ryder este, în contrapartidă, un ateu convins, manifestînd numai o curiozitate sarcastică pentru cei religioși. Vizitîndu-l pe Flyte la impozanta lui reședință nobiliară Brideshead -, Charles descoperă o familie tradițională britanică, afectată straniu de toate viciile modernității. Sebastian pare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fabuloasă de la un văr pervertit moral. Administrarea banilor impune renunțarea la monahism și începerea vieții domestice. Peverel simte că a sosit și vremea sa. Totuși, familia lui Domville încearcă, prin manipulări, să impună acestuia o soție "de neam", catolică și aristocrată. Dezgustat de imoralitatea lumii laice, Guy abandonează, în cele din urmă, averea, lăsînd-o, concomitent, și pe doamna Peverel fericitului Frank. Pleacă la mănăstire, hotărît să-și asume, plenar, rigori de vita contemplativa. În interiorul rafinatei parabole, distingem opțiunea lui James însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
domn Și tot ce nu reușesc să trăiască/ Întâmple-li-se în somn;// Lăsați-i să doarmă legați de coșmare,/ Cântând ca din strune din propriile funii,/ Subțiri prinți de țipăt jertfiți ascuțit/ Singurătăților lunii. //" (În somn) În spatele unei rime aristocrate, încrucișate, se ascund metafore subversive, a căror descifrare este cheia spre lumea închistată în ideologii, în care era forțată să trăiască poeta alături de contemporanii ei. Greierii pot fi (sau chiar sunt!) artiștii siliți să-și cenzureze talentul într-o societate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe ordinea de zi a Adunării. Egalitatea la care se referă dêmokratia este, printr-o formulă consacrată, o egalitate algebrică (fiecăruia după merit), și nu una aritmetică (tuturor la fel). Cu doar cîteva excepții, toți strategii provin din mari familii aristocrate; ca și cum, în această lume, accesul la misiunea publică cea mai importantă constituia o imposibilă pentru cetățenii "obișnuiți". Tucidide, Herodot, Aristofan, Euripide, Platon, Aristotel, toți marii gînditori greci ai epocii au condamnat dêmokratia. Demos (poporul) care se reunește pe Pnyx este
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
denunțată în sine, nu se caută vinovății singulare sau colective, nimic nu este explicitat, dar factualul pur conduce inevitabil spre dramă: în ura crescîndă, generată de rivalități și gelozii, în ipocrizia și duplicitatea profesoarelor, în conduita echivocă a unui bătrîn aristocrat european, prea atras de proaspetele frumuseți locale, se conturează distinct geneza unui fenomen genocidul asupra populației tutsi, care avea să vină în curînd care, departe de a fi fost spontan, este dimpotrivă, efectul previzibil și fatal al tensiunilor cultivate printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Pacificul, secolul al XIX-lea. Textul, care se structurează pe două axe istoria lacunară a lui Narcisse Pelletier, cu sincope tot mai numeroase pe măsură ce avansează în relațiile cu tribul gazdă, și lungile scrisori explicative și tot mai dubitative ale tînărului aristocrat Octave de Vallombrun, membru corespondent al puternicei Societăți de geografie din Franța, care îl ia sub aripa sa, mai întîi la Sydney, apoi în țara natală, pe cel numit "sălbaticul alb". Dincolo de dificultățile inerente ale regăsirii treptate, în adîncurile memoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
societatea cu proprietate privată și exploatare, pentru a face loc socialismului și apoi comunismului, secunzii priveau lumea în moduri diferite și nu postulau un mers predeterminat al omenirii, terții repudiau categoric marxismul și suțineau că istoria este făcută de elitele aristocrate, de rasele superioare și făceau observații critice, parțial reluate în textele românești. Unul din principalele curente socialist-marxiste europene a apărut prin anii 1920 la Frankfurt pe Main, centrat pe "teoria critică a societății", reformulată pentru "capitalismul târziu" revigorat, apoi și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
banque. Timbres et estampilles" XII132, este dedicat medaliilor, biletelor de bancă, timbrelor, cărților poștale, ștampilelor, ex libris-urilor, anteturilor actelor administrative, emblemelor, monogramelor, devizelor, rubricilor ilustrate de la acte la scrisori, programelor, parte dintre acestea destinate unei industrii a luxului și tinerilor aristocrați, pornind de la aceeași considerație că poți fi un mare artist lucrând pe suprafețe restrânse. Ca și celelalte articole, exemplele nu întârzie, ele sunt Pisanello, Roty și Grasset, primul a lucrat monede, al doilea este remarcat pentru a fi conceput niște
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu senzualitatea, nudul său care emană subtil toxinele erotice are o atitudine căutat meditativă. Prin contrast, ca expresie a unei degenerescențe superioare, este recuperată tensiunea dintre febricitările voluptoase și litificarea afectivă a unei feminități mașinale, tentaculare. "Domnul Th. Pallady, pictorul aristocrat al femeii moderne, al femeii rafinate, perverse, nevropate din secolul nostru, al degeneraților de tot felul, arată publicului un panou întreg"369. În nudurile din prima perioadă, printre care se află și Nud, (inventar 309, nedatat, nesemnat, ulei pe carton
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
geboren/Zum schauen bestellt" (Născut să vadă/ Menit să contemple). Ce se potrivește cu decadența este faptul că Pallady este un autentic aristocrat, un dandy, însă mult prea sever cu sine pentru a tolera vreo notă de frivolitate. Iar pentru aristocratul dublat de omul de artă, sfârșitul trebuie să se încadreze într-o demnitate estetică: "Il faut finir en beauté!". Melancolia sa s-a rarefiat până la disoluție într-o mască, ca și cea a personajului matein, Pantazi înainte de a părăsi România
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
românesc cu aceste figuri emblematice ale culturii europene a timpului. Se poate observa, însă, o lectură de sensibilitate franceză a lui Nietzsche, al cărui "Supraom" devine pentru anarhiști un model al revoltatului lipsit de prejudecăți, al rebelului fără cauză, al aristocratului "de drept divin". Alexandru Bogdan-Pitești simpatizase demonstrativ în Franța cu această direcție, fapt pentru care fusese și expulzat. Pentru aristocratul pur sânge, Supraomul nietzschean este asimilat ca model aristocratic. Ideile nu sunt tocmai noi, însă apariția lui Nietzsche în paginile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Nietzsche, al cărui "Supraom" devine pentru anarhiști un model al revoltatului lipsit de prejudecăți, al rebelului fără cauză, al aristocratului "de drept divin". Alexandru Bogdan-Pitești simpatizase demonstrativ în Franța cu această direcție, fapt pentru care fusese și expulzat. Pentru aristocratul pur sânge, Supraomul nietzschean este asimilat ca model aristocratic. Ideile nu sunt tocmai noi, însă apariția lui Nietzsche în paginile revistei alături de un artist de talia lui Wagner, ambii ilustrând în mod diferit fenomenul decadent, este în măsură să dea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ion Duican, "Pictori streini", în Ileana, An I, nr. 1, iunie 1900, p. 5. 508 Vasnețov realizase un iconostas Art Nouveau la Biserica Rusă din București. 509 A. Garguromin Verona chiar era de origine nobilă, se trăgea dintr-o familie aristocrată dalmată. 510 Mircea Demetriad, "Unicei", în Idem, p. 7. 511 L. Bachelin, "Tannhäuser", în Idem, p. 8. 512 Titlul poeziei acestuia este ortografiată greșit în franceză "Ehen Fugaces", în loc de "Eheŭ fugaces". 513 Numele este ortografiat diferit: Roguska, Roguzka, Rogouska. 514
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
distreze mulțimea era doar o strategie de a-și atrage și susține popularitatea, sau dacă aristocrația și mulțimea chiar aveau gusturi și interese similare. Cu câteva excepții (Marcus Aurelius, de exemplu, considera jocurile plictisitoare 33, la fel și unele familii aristocrate), atât conducătorii, cât și cei conduși păreau să aprecieze plăcerea barbară oferită de spectacolul luptelor gladiatorilor. Contrar părerilor umaniste (în special marxiste), potrivit cărora conducătorii cruzi își manipulau poporul needucat prin hrană gratuită și jocuri, perspectiva opusă, care sugerează o
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]