1,005 matches
-
de prejudecăți sociale, asemeni Bietului Ioanide al lui Călinescu, intelectual de rasă crescând însă câinele fără pedigree Ștolț (din germană: “îngâmfat”, „mândru”). Ioanide își consideră câinele superior ca inteligență multor oameni. Brătescu-Voinești avea, nici vorbă, câini de vânătoare, ca un aristocrat. Sigur că, alături de lucrări reușite, simbolul câinelui credincios a inspirat și multă literatură proastă, lacrimogenă, precum celebra Câinele soldatului sau bucata lui Vasile Militaru în care se pun alături pentru contrast nerecunoștința omului față de fidelitatea câinelui. Bietele animale n-au
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
să fiu comunist? Ascunzișurile mele mic-burgheze și neîncrederea evreilor. Dar simțeam că acolo se află reîntoarcerea la valori. Pe acolo ajungi să domini din nou poporul. Stalin e de drept divin, de drept popular absolut și oamenii lui sunt niște aristocrați cum n-au mai fost de secole. E imperiul perfect, teocrația perfectă, fără nici o falie sau fisură. E frumos că Churchill și Roosevelt făuresc cu propriile lor mâini inconștiente și servile acest imperiu al lumii. Am să mor cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Austria, Regenta Olandei, care este responsabilă de Tratatul de la Cambrai (1529) semnat în anul în care începe romanul, reprezentantă a sodomiei feminine pe atunci înfloritoare în nordul Europei. Yourcenar o înfățișează pe Margareta ca pe un echivalent feminin al puternicilor aristocrați pederaști de atunci. Puterea ei apare mai curând prin inversiune sexuală decât printr-un act fizic de penetrare. Apoi este văduva pe care Zenon o întâlnește în Froro, în îndepărtatul nord al Scandinaviei. Mai hermafrodită decât aliniată unuia dintre sexe
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
o catalogăm drept o accentuată formă de afirmare a individualității creatoare, cu accente pronunțat polemice, o delimitare critică față de un model, o "imitație răzbunătoare", cum o numea Ulrich Weisstein 10? O putem reduce la stadiul de "joc inocent al unor aristocrați ai spiritului" sau ar fi mai indicat să o apreciem drept "un fenomen intrinsec al literaturii ce ia formă antigenerică"11? Acestei idei i se raliază și Viorica S. Constantinescu în articolul intitulat " Timpul parodiei", unde constata că, în sfera
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
creștinism cu mult mai înainte de sosirea lui Paul la Roma și că Priscila ar fi aparținut acestei familii prin naștere sau ca libertă?. Exprimarea lui Holzner nu împiedică posibilitatea ca centurionul să fi aparținut ginții Cornelia, motivând că numai un aristocrat sau libert roman ar fi putut avea o influență decisivă asupra celorlalți care, la rândul lor, îmbrățișând o religie străină, întrerupeau tradițiile strămoșești ale familiilor lor legate atât de mult de viața și istoria păgânismului. În această situație putem observa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o influență decisivă asupra celorlalți care, la rândul lor, îmbrățișând o religie străină, întrerupeau tradițiile strămoșești ale familiilor lor legate atât de mult de viața și istoria păgânismului. În această situație putem observa două lucruri: a) acceptarea creștinismului de către unii aristocrați a fost facilitată de obiceiul împământenit, de aderare ori de simpatizare a religiei mozaice: Cornelius era un exemplu dintre atâția cucernici, despre care ne grăiesc Faptele Apostolilor, 10; b) exercitarea unei influențe sociale precise nu pretindea neapărat aristocrația centurionului nostru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să analizeze oportunitatea adoptării unor măsuri deciene care, prin aceasta devenea prototipul principelui ce conduce Imperiul după regulile pure ale tradiției clasice. Ca și Decius a trimis la moarte mulți soldați, din legiunile staționate în Egipt; a pedepsit senatori vestiți, aristocrați și cavaleri prin confiscarea bunurilor, poruncind mai apoi să fie uciși și aceștia; a privat de bunurile lor și pe unii cezarieni, ofițeri aparținând procuratorului din Cezareea care țineau administrarea provinciei și i-a pus la munci ca prizonieri, în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștină puternică: Franța, Spania țări în care această dreaptă exista sub Republică și Portugalia. Conform tezei lui Réne Rémond, moștenirea dreptei orleaniste este asumată de "giscardienii" Partidului Republican. Sociologic vorbind, Partidul Republican numără printre fondatorii ei un număr mare de aristocrați: Giscard, prințul Poniatovski și contele d'Ornano, pintre cei mai cunoscuți fiind, fără să-l uităm pe Jean de Broglie. Putem să includem în același grup CDS-ul portughez care urmează aceeași linie ca și Tories-ii, însă fără să aibă
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Ungaria. E foarte probabil ca printre membrii Adunării Constituante care au votat în noaptea de 4 august 1789 abolirea feudalității să se fi găsit nobili convertiți la noua ordine, ca și membri care țineau evidența celui mai mic rău și aristocrați înspăimântați de dezordordinea din provincii, care capitulau în cursul evenimentelor. Problema care a declanșat mișcarea poate să fi fost la fel de bine una prozaică, dar și un disconfort moral. Printre autorii care au studiat condițiile demarării dezvoltării econo-mice, Everett Hagen (1964
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Îl întâlneam rar, pe străzile Copoului, abia târându-și pașii, cu o inimă bolnavă și îmbătrânită de vremi. Se oprea din când în când, trăgându-și sufletul (cel care, cândva, fusese de o elega nță sobră, cu o ținută de aristocrat). - Ce mai faci, domnule profesor? îl întrebam, ca să-i mai strecor în inimă cuvinte de îmbărbătare. - Ce mai poate face, doctore, un om bolnav, c are a depășit cei optzeci de ani? Mai plec de acasă, împins de durere și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
au văzut condamnați la un fel de retragere pe proprietățile lor și la o lentă deteriorare a poziției sociale deținute anterior, din cauza scăderii rentabilității patrimoniului funciar. Restaurația a fost, din acest punct de vedere, un moment crucial. S-au văzut aristocrați încercând să "păstreze sau să reînvie tradiția nobililor oțelari". Cei mai celebri au fost familia Wendel, dar și mareșalul Soult, duce de Dalmația, care s-a asociat cu un viconte de La Rochefoucauld pentru a pune bazele Companiei de Oțeluri d
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
de trei sau patru ori pe an, provenind de la familii ruinate sau fără moștenitori. Manorial Society este un club care a fost înființat pentru a-i aduna pe toți Lords of the Manor, lorzi purtând numele unei proprietăți. Din 1981, aristocrații prin sânge au posibilitatea de a scoate la vânzare titlul, permițând astfel burghezilor înstăriți să cumpere un pic din acest capital simbolic reprezentat de titlul nobiliar. Un fel de probă prin absurd a forței de legitimitate pe care o ascunde
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
de cazul francez, în care societatea de curte a jucat un rol asimilator. "Integrarea elitei regatului la curtea de la Versailles apare ca un moment extrem de important pentru istoria asimilării în Franța. Versailles constituie într-adevăr un "creuzet" formidabil, în care aristocrații și burghezii se frecventează, dar câteodată se unesc și se influențează reciproc" [Noiriel, 1992, p. 89]. Această interpenetrare între aristocrație și elită burgheză a avut consecințe asupra ambelor grupuri sociale, burghezia adoptând moduri de viață și valori ale aristocrației. Dar
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
de Stat. Fațada, construită în piatră albă, de o maiestoasă simplitate, atrage atenția curioșilor. Totul în arhitectura acestui hotel particular evocă fastul fără paradă, bunul gust fără ostentație, rafinamentul fără excese" [Meuwissen, 1999, p. 41]. Proprietarul acestui imobil era un aristocrat, deținătorul unei mari averi, marchizul Théodore van der Noot d'Assche (1818-1889). Cartierul Léopold a fost construit pentru deținătorii marilor averi din secolul XIX, de o societate imobiliară "în spatele căreia îl regăsim pe puternicul guvernator al Société Générale, contele Ferdinand
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
și New York. Al doilea carnet, compus și el din trei părți, era dedicat Italiei, Spaniei și Greciei. Al treilea lista cunoștințele cu domiciliul în Germania, în Suedia și în Elveția și Belgia. În sfârșit, țările Africii de Est, unde acest aristocrat mergea la vânătoare timp de mai multe luni în fiecare an, erau incluse în cel de-al patrulea repertoriu. Aceste carnete de adrese, voluminoase și foarte pline, erau utilizate în paralel cu anuarele imprimate, cu Bottin mondain, evident, dar și
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
a fi admis în joc era într-adevăr densitatea și calitatea rețelei de relații sociale pe care cineva o putea mobiliza sau în care era inclus [...]. La modul general, activitățile mondene domină în cluburi, iar tenisul le permite burghezilor și aristocraților să se regăsească [...]. Partidele de tenis și turneele sunt urmate de serate, de dineuri, de baluri și de petreceri" [Saint Martin, 1998, p. 46, 48, 49]. Rezistând mai bine decât multe alte sporturi la popularizarea sa, tenisul continuă să fie
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
de respingere pe care Călinescu o manifestă privitor la modernism, perceput drept fragmentarism. Totodată, se resimte puternic oroarea de individualizare, ce ține de aceeași viziune clasică. Călinescu argumentează că Revoluția Franceză a fost dominată în ceea ce privește actanții ei de viziunea clasică. Aristocrații nu au fost surprinși de ghilotină, preferând în continuare să converseze, să delibereze. De cealaltă parte, revoluționarii "aveau o satisfacție într-un fel livrescă de a repeta momente antice." Este desigur o viziune îngroșată, specifică lui Călinescu. A transpune Revoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
aceasta nu mai corespundea, după părerea lui, epocii. Rosmini preconiza realizarea unui sistem politic de inspirație creștină excluzînd despotismul 11. Alessandro Manzoni, autorul, în 1819, al Osservazioni sulla Morale cattolica (și nu numai al celebrului roman O promessisposi), Cesare Balbo, aristocrat piemontez, istoricul genovez Gino Capponi, Raffaello Lambruschini, Bettino Ricasoli, Vito d'Ondes Reggio, înainte de a opta pentru pozițiile intransigente în urma ocupării Romei, au contribuit la îmbogățirea acestei ideologii italiene. Vincenzo Gioberti, mult mai angajat în activitatea politică, a urmat o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cu felul tacticos de a fi al burghezilor și al „ruginiților”. Astăzi, tinerii sunt apucați de o poftă nebună de produse scumpe, iar publicul adoră să contemple pe micul ecran povești despre răsfățați ai sorții, ritualuri de modă veche ale aristocraților, mari serate șic în hoteluri luxoase, croaziere și locuințe somptuoase. Luxul părea demodat, iată-l la modă; era un semn de alienare, iată-l semn al calității vieții. Oamenii cer din ce în ce mai mult mărci de calitate, cumpără produse de lux „accesibile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și metensomatoza 71-72, 275-276; și muzica 241; și nemurirea sufletului 13, 72, 275-276; statuie 221 Platon - și Academia 85, 141-142, 154-155, 180, 211, 224; și Antistene 53; și Aristip 10, 53, 103, 109-110, 122-123, 146, 148; și Aristofan 144, 185; aristocrat 85; și arta 201-202; și banii 85, 87; cetatea platoniciană 213-214; și cinicii 10, 53, 127-128; și cirenaicii 10, 53, 103, 127-128, 150; și Democrit 9-10, 52-53, 109-110, 150-151; și Eudoxos 154-155; și familia 214; și idealismul 12, 52; luptător
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
reticențelor lui Orgon, care nu acceptă decât constrâns să participe la stratagema pusă la cale. I-a fost impusă, iar el s-a resemnat să intre în joc fără voia lui, și asta cu atât mai mult cu cât acest aristocrat de vază se vede dintr-odată în postura acelor nenorocite de iscoade care-și vâră nasul peste tot - îndeletnicire de servitor! - și care ascultă pe la uși. Dorina, care are acum ocazia „să i-o plătească”, îl obligă să se ghemuiască
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
redusă la un spectacol dat de câțiva bolnavi mintal, plasați sub autoritatea unui pervers și chemați să joace în fața reprezentanților Restaurației. Viziune grotescă a scenelor Națiunii, scene recent trăite și interpretate de o distribuție de alienați. Spre marea bucurie a aristocraților prezenți în sală, eroii de la 1789, aidoma unor regi de carnaval, n-aveau de trăit decât o zi și apoi, după căderea lor, ordinea avea să revină. Aici, Istoria, istoria cea mare, eșuează într-un spectacol unde rolurile sunt strict
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
distribuite. Dar Weiss contrazice acest sentiment de siguranță, căci programul derapează și actorii bolnavi se revoltă, ca și cum germenii Revoluției, într-un alt mod, ar fi supraviețuit și, în chiar inima pușcăriei, ar fi reactivat forțe imprevizibile care îi împingeau pe aristocrații neliniștiți să apeleze la gardienii depășiți de amploarea răzmeriței. Cadrul supravegherii, deși dublat, s-a făcut țăndări sub presiunea nu a ideilor revoluționare, ci a forțelor obscure. În fața nebuniei dezlănțuite, învingătorii zilei descoperă măsura exactă a limitelor lor, iar supravegherea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de supraveghere din Tartuffe, Roger Planchon se inspiră din tradiția istorică și dă o expresie scenică sintagmei „a pune masa”, ce-și are originea într-o practică curentă în secolul al XVII-lea. Într-adevăr, în saloanele de atunci ale aristocraților, nu exista o masă fixă, inamovibilă, ca mai târziu în casele burghezilor; ea trebuia prin urmare „pusă”, instalată. Planchon se folosește de tradiție pentru a construi în fața noastră capcana în care avea să cadă Tartuffe: în scenă e adusă o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
56/172/3 boier: bogat (189); bani (52); bogăție (42); șef (31); avere (27); avut (21); stăpîn (13); bogătaș (12); avar (10); avuție (10); istorie (10); înstărit (10); om (10); țăran (10); gras (8); nobil (7); rege (7); conac (6); aristocrat (5); aur (5); fudul (5); mare (5); moșie (5); moșier (5); patron (5); putere (5); sărac (5); bărbat (4); căciulă (4); ciocoi (4); hoț (4); mîndru (4); pămînt (4); poveste (4); rău (4); sclav (4); vechi (4); burghez (3); cucoană
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]