67,464 matches
-
acum dovadă a neputinței. L-a întâlnit pe neașteptate pe treptele ambasadei germane la Paris, pe Céline, care s-a grăbit să-i destăinuie că nu e satisfăcut de rezultatele ocupației. De ce? Deoarece nu s-a uzat cum trebuie de armele de foc. Cum se explică faptul că nu sunt imediat împușcați, spânzurați, exterminați cei socotiți indezirabili? Populația civilă să simtă deasupra capului apăsarea cizmei. Dacă el ar avea la dispoziție o baionetă, ar ști ce să facă, răcnea scos din
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
Atîtea merinde Pentru praznicul celor morți. * Niște veșminte interzise, Splendide Flamurile, Iluzia aripilor De arhangheli înlănțuiți (roșul stăruitor, deocamdată ascuns între însemnele aurite.) Garda sunetelor, Micile dezordini, zgomotele: Inelele zalelor ce se Lovesc între ele Și de zbaterea arterelor, Feluritele arme mișcîndu-și Părțile cu greutate, Ca amorțite de frigul dimineții. Fluiere, cimbale, tobe Alcătuind o haită Ce mușcă lacom, Pînă la os Făptura cîntării. Alai oprit (de netăgăduit strălucirea de podoabă pe fiecare mîner sau coif, înscrisurile filigranate pe lame), O
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
frica de a fi Dumnezeu la o privire mai din adânc în fond sunt liber să-mi visez trezia arhiplin de câmpii unde îți vine să alergi să te joci să dansezi să cânți dar de fapt sunt sclavul unicei arme ce o posed împotriva haosului a fi cuminte a nu răni a nu provoca suferință de câmpiile devin caverne de jocul devine luptă de alergarea hămăleală de dansul dârdâie de cântecul carantină această armă de cumințenie o tot demontez o
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
dar de fapt sunt sclavul unicei arme ce o posed împotriva haosului a fi cuminte a nu răni a nu provoca suferință de câmpiile devin caverne de jocul devine luptă de alergarea hămăleală de dansul dârdâie de cântecul carantină această armă de cumințenie o tot demontez o curăț și o fac la loc întreagă mereu altfel stânca din vis încet o rășină pe scoarța prunului ursuz curcubeu cum sângele ursului în hibernare încet ca o ștergere de contururi în bogata ninsoare
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
anticipație, care anunță realitățile de la sfărșitul secolului XX, realități pe care Eliade nu le va mai apuca, dar pe care le intuiește cu surprinzătoare precizie: "|n ceea ce privește viitorul: este sigur că soarta omenirii depinde, de data aceasta, direct de armele inteligenței. Evident, un nou război " adică finala catastrofă - dacă va fi, va fi declarat de politicieni. Dar catastrofa va fi opera inteligenței oamenilor. Faptul e că inteligența, spiritul, iar nu massa, nu proletariatul, nu mistica poporului, nu ideologiile politice, nu
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
în magma trădării totul cu finețe din turnul de fildeș popoare apar și dispar adevăr și fals pe același scrânciob un punct virtual o efemeridă în plasele electronice un buton... două avioane două lănci centrul vital al economiei globale... creierul armelor... e real nu e real firul de ață și parabola orbilor eu cu irealul din mine încât realitatea
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
pleci peste lume încătușată De gândul ce pentru spirit s-a născut. - Curăță de pe sunet, de pe cuvânt orice pată, Fii alb ca divinul din scut - Îmi spune iubita pe când mă adoarme Cu obscurul în lumina ei. Prin prosternare am înaltele arme, Sunt fântâna în groapa cu lei. Lumea cealaltă pentru aceasta e geană, Se bate peste ochiul cu miresme Primite de la sfintele tale glezne Pe care depun ceea ce a fost în el rană. * Mă lungesc uneori pe masa Ce în trecut
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
acest sens. Asemenea atitudine n-are nici un rost, deoarece în primul rînd Armata Populară de azi n-are nimic comun cu armata veche a burghezo-moșierimii, în al doilea rînd fiindcă îți poți sluji Patria tot atît de bine și cu arma, și cu condeiul, în al treilea rînd deoarece cu statura mea cred că mi-ar sta foarte bine uniforma Academiei Militare. Deci, nici un motiv de îngrijorare. 20 nov. 1951. Astăzi - de pildă - am avut zi de odihnă: primele 2 ore
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
sănătatea mea morală (îngrijorare venită, cred, pe linia puritană a ascendenței ei suddunărene) și frământată de ideea de a mă readuce cu orice chip în Capitală, a purces la o asiduă campanie de persuasiune asupra doctorului - lamente, rugăminți și alte arme din panoplia unei femei energice și voluntare. Pe la sfârșitul verii (foială mare în școală, lucrări de zugrăvire și curățenie generală), în timp ce eu mă delectam cu funcțiuni, cu încadrarea dascălilor și cu organizarea examenului de admitere (bătaie mare - patru pe un
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
că nu creditez decît prezicerile pozitive și că, de mulți ani refuz să ghicesc ce va fi mîine; Ajunge zilei de azi grija ei spunea cu înțelepciune Apostolul Pavel, dar o predicție frumoasă e un pretext pentru speranță: Și chiar dacă "armele mele sînt mai ales credința și speranța, pentru cea din urmă am uneori nevoie de un mic implus. Ca de atîtea ori, va trebui să fac singură totul. Și cînd te gîndești că în urmă cu cîțiva ani scriam: Dacă
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
bine? - Acum mă simt perfect, mulțumesc. Cred că a fost vorba de un șoc întîrziat. Tocmai am văzut cum oamenii Securității se pregătesc să facă o razie pe o stradă din apropiere. Am fost întreruptă de zgomotul unui foc de armă, tras la oarecare distanță. Apoi, totul s-a liniștit. - Cred că l-au prins, am șoptit. Ilinca a încuviințat din cap, fără o vorbă. Deodată, zgomotul unui foc de pistol a făcut țăndări liniștea din jur. Fusese tras din apropiere
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
ușa lui și să-l rog să mă asculte? De ce să mă asculte?, mă întrebam încercînd să-mi imaginez posibilul, refuz. Ce eram altceva decît o tînără doamnă, care visa și care putea stîrni o nedumerire penibilă. N-aveam altă armă decît îndrăzneala poziției mele sociale. În acel sfîrșit de vară, am căutat numele lui E. Lovinescu în cartea de telefon, l-am găsit, am format numărul și glasul meu a alcătuit cîteva cuvinte rostite cu un aplomb pe care nu
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
mașina războiului. De ce îmi vine să pun Lacrima și Chipul de pe Marte în fereastra unei case din Iraq?! 6. Joc de Cuvinte, joc cu bombe, joc cu vii și morți în vechiul Bagdad! Ne pierdem pentru a doua oară Edenul! Arme atomice, chimice, biologice ne-au șters Zîmbetul Cosmic! Vai, o iarnă atomică s-ar putea, în viitor - așterne peste lume! În Golful Omului! Religii se războiesc întru trezire! Intrarea Omului și a Rachetelor sale, din nou, în zbor - în rîndul
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
citit, într-adevăr, pe Jacques Costin la noi? Atît de puțini - Mihai Zamfir, printre alții, încît admirăm inițiativa editorului de a se dedica scrierilor ta-len-tatului scriitor, iubitor al calamburului și înfrățit în simțire și închipuiri cu marele Urmuz. Parodia e arma pe care cel mai mult o iubește autorele, și multă atenție ar trebui să-i arate scriitorii noștri de acum, de-și spun postmoderniști. Încă mai mult, Costin e primul a face Încercări pentru restabilirea realității în fabulele regretatului La
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
Sorana Gurian se raliază, își asumă practic răspunsul lui Tudor Teodorescu-Braniște: Cred că există o criză a culturii mondiale, în care firește, se încadrează și criza culturii românești. Cultura înseamnă cultul valorilor spirituale. Sîntem de acord să luptăm toți cu arma gîndului pentru a restabili în sufletele oamenilor nobilele principii de dreptate, libertate, omenie, care stau la baza adevăratei culturi. ș...ț confiscînd libertatea, dictaturile, în istorie, au fost regimuri de incultură, de întuneric." 33) Cel de-al doilea articol, Despre
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
de noapte fâșâitul unei mașini prin ploaie urletul unui copil la un alt etaj lumina e aprinsă gheara încleștată tot sub umărul stâng golul nu se umple scriind nu se mai umple somnul e departe cineva a tras piedica splendidei arme de colecție mai este până când carnea va exploda în spațiul acesta îmi retrăiesc viața o potrivesc cum aș încerca să gătesc un fel complicat din ulei și apă vis treaz inutil de interpretat pentru că mâna e amorțită plămânii fără aer
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
de ispita colaborării cu noul regim, socotit nu doar nefast și nelegitim dar și nedurabil. Sunt azi publiciști (istorici nu-i pot numi) care țin să acrediteze ideea colaboraționismului prompt și masiv al intelectualității, care ar fi trecut repede, cu arme și bagaje, de partea comuniștilor aduși la putere de ocupanții eliberatori, dacă putem vorbi astfel. Nu s-a întâmplat așa. Un cercetător riguros al epocii, Vasile Igna, în Subteranele memoriei, cartea de care am amintit, preocupată de identificarea formelor de
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
împresoară scutul în stema Marei-Britanii. Pe panglică citeam cuvîntul 'Remember'" (p. 42). În continuare, naratorul mărturisește că, priceput în chestiuni de heraldică (lucru normal pentru un atît bun cunoscător al genealogiilor artistocratice din Anglia), fusese dezamăgit: "... mă așteptam să aflu arme adevărate, nu o simplă emblemă" (ibid.). Dar ciudatul și poate falsul Aubrey era în mod cert bogat ("... trebuia să se bucure de mari mijloace..." - "trebuia" accentuează iarăși înclinația naratorului spre reverie, spre ipoteze visătoare, înclinație care definește tonul întregii povestiri
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
doamne cotleți! Discuții și interpretări și "constituțional" și "tradițional". Și scîrț în jos și scîrț în sus, hai cu ăștia, ba nu domnilor, vă previn și vă prezic! Mai bine hop! pe loc, stăi și-om mai vedea. Espectativă cu arma la picior. Înseamnă rege, care e "neamțul" și neamțul are tratat secret. Poftim!, deschide caseta de fier! Ooo, aiasta majestate nu se poate, ba se poate, spune regele plîngînd două șiruri de lacrimi lungi ca niște perle. Rege bun și
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
data asta, la cea mai sfruntată agresiune. Cu o majoritate zdrobitoare, sfatul adoptă neutralitatea. O neutralitate provizorie, necesară țării pentru a-și aduna forțele și a-și cîntări în liniște șansele. Doi ani, cît timp se menținu în expectativă, "cu arma la picior", România fu teatrul unor intense frămîntări politice și diplomatice. Opinia publică era divizată. Se făcea propagandă pentru ambele cauze. Adevărații patrioți strîngeau relațiile cu Franța și Rusia solicitîndu-le, în vederea alianței, ajutorul în tehnică de război. Disputat și tergiversat
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
mobilizare din mîini. Ei ezitau să-l dea frămîntîndu-l și pătîndu-l cu degetele, ca și cum încă n-ar fi fost convinși că-i privea, ori ar mai fi putut să fie, în ultimul moment, anulat. Preluînd balotul legat cu sfoară și arma veche, pe care-o cunoștea de pe cînd își făcuse stagiul militar, Ilie Dragomir îi verifică închizătorul. Fu singura lui grijă. Știa că restul are mai puțină importanță, că o să-și dreagă el singur găurile din uniformă și o să-și pingelească
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
un pîrîiaș care trece peste un mușuroi de furnici, Dunărea se umplea treptat de trupuri ce se zbăteau, de capete mici cît gămălia de ac. Erau soldați care voiau să ajungă pe malul românesc, unde ei, abia sosiți, încremeniți cu arma la picior, nu făceau decît să se uite neputincioși. O mare de soldați, o mulțime verzuie, frămîntată, împingîndu-și și retrăgîndu-și marginile zdrențuite. Bărci rotunde și greoaie, încărcate peste măsură, se răsuceau în mijlocul curenților. Pasagerii lor înspăimîntați își fluturau capelele. Alții
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
în foc, în ultima clipă, Regimentul 12 Dorobanți întors de la Oltenița la Pitești fu dotat cu mitraliere noi Saint Etienee, fabricație franceză. Acestea sosiră demontate, ambalate în lăzi. Spre îmbărbătare, ostașii fură adunați în careu să asiste la proba vestitelor arme. Sub supravegherea căpitanului ochios și rău, doi sergenți scăldați în nădușeală se chinuiau să înșurubeze piesele. Treaba amenința să nu se mai isprăvească. O mulțime de chichițe nu se potriveau. Ofițerul înțelese că nu e bine s-o lungească. Acum
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
vedere, adăpostindu-se în spatele tunurilor lor de cîmp. În scurt timp începură să tragă regulat și precis tunurile. După cîteva ore, infanteriștii se arătară din nou. Înaintau prudent dar hotărît, dînd impresia că nimic nu-i poate opri. Își țineau armele lîngă șold, îndreptate înainte, iar picioarele și le tîrau ca și cum ar fi fost prinse în schiuri. Între timp, apărătorii din tranșee se răriseră. Unora, obuzele le venise de hac. Pe coasta dealului ascunsă privirii nemților, răniții erau coborîți în sat
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
cuiva și abia datorită acestei nevoi observă pe omul din stînga lui. Își dădu seama că în ultimele două-trei zile îi simțise mereu prezența. Acum îl și recunoscu: își scosese capela și o pusese turtită pe parapetul de pămînt, lîngă armă. Capul chel îi era brobonat de sudoare. "Dar ăsta e fricosul, se gîndi, fricosul care se dusese să facă pe el lîngă uluci. Se ține de mine, pe semne, fiindcă numai eu l-am văzut și știu ce-i poate
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]