1,328 matches
-
un lucru important, din accident un miracol, din căderea unei frunze pe creștet o mângâiere dumnezeiască, din privirea unui prieten o pavăză și o sursă infinită de mângâiere a sufletului, din necaz o ocazie de Înviere, iar din bucurie o „armură” pentru Înfruntarea necazurilor ce vor veni. A ajunge la această condiție presupune activism, o stare de trezie, de conștientă privire În jur, de „tragere cu ochiul” la durerile altora (nu În sensul de a nu le lua În seamă, de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de gentilom deplin, nu și-a mai amintit nici măcar de Îndatoririle impuse de legea ospitalității, iar Brummell, crezând că poate opune dandysmul dandysmului, a răspuns aerului țâfnos al prințului cu acea elegantă răceală pe care o purta ca pe o armură și Îl făcea de neatins 1. Între toate cluburile din Anglia, tocmai la „Watier” nebunia jocului Îi cuprinsese pe toți. Deja aici avuseseră loc scandaluri Înfiorătoare. Îmbătați cu porto, acești blazați, devorați de spleen, veneau la club În fiecare noapte
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
departe suntem de apologia din Le peintre de la vie moderne! Baudelaire Își descrie În acest text cu ironică luciditate propriul său dandysm, pus sub semnul disperării. Dar nici dandysmul lui Aubrey de Vere nu este Întru totul sigur de sine. Armura demonică nu i se aplică perfect. Din când În când, nevoia de a comunica, de a se smulge din osânda singurătății morale se face resimțită. Există Însă talismane oculte care Îi amintesc că destinul său, călăuzit de norme misterioase, nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
interesele oamenilor. Trocul evoluat îl aduce pe om în situația de a nu mai schimba orice pe orice și în orice cantitate. Adam Smith ne oferă un exemplu foarte vechi de exprimare diferită a omului în funcție de raportul cantitate valoare utilitate: "Armura lui Diomede, ne spune Homer, a costat numai nouă bani, pe când, aceea a lui Glaucos, a costat o sută de bani"281. Trecerea de la schimbul neechivalent, în raport cu valoarea, la schimbul echivalent, face ca oamenii să știe, iată, din negura timpurilor
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
omului a valorii reale a mărfii în procesul schimbului. Dacă, să zicem, moneda erau vitele atunci unitatea monetară era o vită iar echivalențele altor mărfuri erau: 1 vită = 17 măsuri de grâu 1 vită = 10 măsuri de porumb sau 1 armură = 15 vite 1 arc cu săgeți = 17 vite Existența fizică 317 a monedei nu este obligatorie în acest proces în care ea își joacă rolul de mijloc de măsură a valorii mărfii. Prin funcția de măsură a valorii mărfurilor, bunul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
1171 Mîschin, în lucrarea sa Istoria Romei Antice, împarte populația Romei în cinci clase, după avere. "Fiecare clasă dădea un număr de unități militare (Centurii) și avea un anumit fel de armament: - prima clasă avea armament greu coif, scut rotund, armură din bronz, sabie și suliță; - cetățenii din clasa a V-a erau înarmați numai cu prăștii și aveau o rezervă de pietre de aruncat". Clasele erau: cavalerii: clasa I clasa a V-a; proletarii "Cei care nu aveau cens formau
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Voilà pourquoi l'analogie entre leș poètes et leș chanteurs malades ou lépreux est très fréquente dans la poésie de Blaga : " Nous traversons des crépuscules/à la bouche des lys purs,/et nous cachons en nous/une fin sous l'armure "852, ou bien : Nous ne sommes que porteurs de chant/Sous le noir terreau des cieux. "853 Dans son ouvrage Cunoaștere poetica și mit în opera lui Lucian Blaga, Mariana Sora écrit à propos du leitmotiv des chanteurs lépreux icône
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
liman portughez. Depuis des jours je suiș en train de veiller sur le bord lusitain. Des heures comme des jours șont passées Je veille sur un cîte portugais Cu zalele-alăturea drept cu mâinile cruce pe piept. À côté de mon armure, droit, leș bras sur mă poitrine en croix. Leș mailles à côté et leș bras Posés sur le cœur en vive croix. Doinind aș privi șapte ani spre cerul cu miei luzitani, Sept ans chantant je regarderais le ciel aux
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Blaga, Cântăreți bolnavi (Chanteurs malades), apud Francis Coffinet, " Le noir sous le temps ", în L'ontologie de la souffrance chez Lucian Blaga, op. cît., p. 17. (Texte source : " Străbatem amurguri/cu crini albi în gură./ Închidem în noi un/sfârșit sub armura. ". V. Lucian Blaga, Operă poetica, op. cît., p. 170). 853 Lucian Blaga, Noi, cântăreții leproși (Nous, leș chanteurs lépreux), apud Charles Carrière, " Le chanteur lépreux ", în Leș marches insoupçonnées, op. cît., p. 15. (Texte source : " Noi suntem numai purtători de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
domina impunându-se mai totdeauna prin opoziție fac din mentorul junimist, după opinia exegetului, un om lipsit de sentimente, de căldură, apreciat de semeni, dar nu și iubit. Dionisiac, Maiorescu s-a vrut apolinic: „Ardeleanul coleric s-a adăpostit în armura englezului flegmatic”. „Masca” pe care Maiorescu a oferit-o contemporanilor l-a modelat, dar l-a și mutilat, condamnându-l la „suferință, iubire și ură”. Mai apropiat afectiv de subiect se dovedește D. în Ibrăileanu - nostalgia certitudinii (1989), carte cu
DOBRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
promoției ’70, chemat, parcă, de splendoarea peisajului bucovinean. Idilismului calofil i se asociază sentimentalismul discret și incantația elegiacă. În Bună seara, frumoasă poveste (1981), aceeași tehnică a „acuarelei” combină abil nuanțele, lirismul confesiv fiind marcat de o „cuminte melancolie”. În Armura solară (1983), peisajul e mirific, lumina îl face strălucitor sau îi relevă transparența. Se regăsește aici „eșarfa melancoliei” care învăluie elegia subtil ticluită. Totodată, un segment important al scrisului lui B. este poezia erotică. În Lecția de melancolie (1987), elegia
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
reproducerea unor texte apărute în presa locală. Din nou gazetarul și scriitorul colaborează eficient. SCRIERI: Destine din Nord (în colaborare cu Alexei Rudeanu), Iași, 1974; Mirele pâinii, București, 1976; Albastru de Bucovina, București, 1979; Bună seara, frumoasă poveste, Iași, 1981; Armura solară, București, 1983; După-amiaza unei amintiri, Iași, 1985; Lecția de melancolie, Cluj-Napoca, 1987; Iarba iubirii, Iași, 1989; Semințe eterne, București, 1990; Proba mea de viață, Iași, 1995; Bucovina care ne doare, I-II, Iași, 1996-2002; O dimineață pentru fiecare, Suceava
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
Mirele pâinii”, ATN, 1977, 129; Const. Cubleșan, „Mirele pâinii”, TR, 1977, 14; Dumitru Radu Popa, Jurnal de lectură, TBR, 1981, 212; Al. Cistelecan, Vitrina cu cărți, F, 1982, 5; Valentin Tașcu, „Bună seara, frumoasă poveste”, ST, 1982, 8; Zaharia Sângeorzan, „Armura solară”, RL, 1984, 38; Mihail Iordache, „După-amiaza unei amintiri”, „Pagini bucovinene”, 1985, 9; Cornel Munteanu, „Lecția de melancolie”, TR, 1988, 6; Adrian Dinu Rachieru, Sensibilitatea Nordului, LCF, 1988, 39; Liviu Papadima, „Lecția de melancolie”, TBR, 1988, 375; Liviu Leonte, O
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
umblu-n zale, / sabie să-ncing / Să-mi țin dorința-nlănțuită-n pravili... Când aș fi vrut să zic și eu / Am constatat că limbă n-am, nici gură, / Și că-s ținut sub pază-ntr-un muzeu / Pustie pe dinăuntru - o armură.” E vremea când poetul se întoarce spre sine, cel din tinerețe, și își reia toate vechile alegorii, doar pentru a le descoperi perisabilitatea: „Te iată, măr de lângă drum, cenușă / Eternității eu îi bat la ușă.” Acum, când iubirea e obsedată
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
marțiale și exerciții qi gong rudimentare și împuterniciți prin intermediul unor pseudoceremonii de ințiere, această gloată de insurgenți a fost asigurată că trupurile lor sunt acum imune la gloanțele și la loviturile de tun ale armatei străine, datorită protecției oferite de „armura de fier” a qi-ului. Au descoperit în curând că lucrurile săteau tocmai pe dos și mii dintre ei, înarmați doar cu săbii și sulițe, au murit în timpul asediilor împotriva buncărelor bine fortificate și a tunurilor încărcate ale trupelor occidentale. Epoca
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
a dreptul scârbos. Vassur se întinse pe pat și începu să studieze pereții. Unul dintre ocupanții anteriori ai chiliei fusese un artist talentat. Imaginase pe tavan un basorelief în care o creatură imensă, cu trup solzos, sodomiza un cavaler în armură, prăbușit lângă burta spintecată a calului său. Nu înțelegea ce dorea să reprezinte întreaga scenă, dar își dădea seama că multitudinea detaliilor ar fi putut lesne disimula un orificiu prin care să poată fi spionat. Pradă unei hotărâri bruște, Vassur
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Adunarea Planetelor ne vor sări în ajutor... Cu un gest scurt, militarul comandă foc. Chiuind de bucurie, soldații lui pulverizară zidul Fortăreței. Starețul mai găsi doar forța de a ridica ochii spre cer: Armatele tale Doamne nasc Apocalipsa. Îmbrăca-voi armura Armaghedonului și strivi-voi pe necredincioși! Nu-Ți fie teamă! 2. Ultimele două zile nu fuseseră prea fericite pentru Abate. Era convins că secretul atât de bine păzit al felului în care replicau religiile se va afla cum și se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nevoia de a proteja progresul națiunii. În viziunea lui Moldovan, instituțiile statului, legislația și procesul de guvernare trebuiau, Încetul cu Încetul, modificate, astfel Încât să devină concordante cu particularitățile națiunii și să reflecte destinul biologic al acesteia. Statul urma să devină armura perfectă a națiunii, și nu un conglomerat de instituții și politici menite să protejeze cetățenii În mod individual și, uneori, să acomodeze revendicări contradictorii. Datorită felului În care pare că celebrează trecutul și chiar Își propune să reînvie gloriile apuse
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
râd, alteori mă irită și de un timp, cel mai adesea, dau din umeri. — Dați din umeri? Așa fac și marile pasări de pradă. Poate că sunt una, deși poate până acum nu prea s-a văzut. — N-aș zice. Armura lui N. Balotă e iscălită de una din aripile dvs. — La Balotă m-am repezit fiindcă-i sunt prieten și-mi pare rău să-l văd adoptând acele pasagere „cultural-fashions”. Ce mă supără nu este o anumită inconsecvență - în ea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în acest discurs epicizat al aflării sinelui prin mijloace diferite de cele metaforice. Volumele apărute după mai bine de două decenii de absență editorială - Dresoarea de fluturi (1968), Timpul oglinzilor (1968), Altceva decât umbra (1969), Ninsoarea neagră (1970), Poeme (1971), Armura de aer (1973) - nu comportă schimbări de ton sau de manieră poetică. În perioada proletcultistă, când poetul îmbrăcase „cămașa de forță a tăcerii”, iar poezia sa fusese considerată de critica oficială „decadentă și afectată de morbul putreziciunii burgheze”, imaginarul i-
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
suave, al lucidității fragile („puterea florii”). În același timp, limbajul i s-a înfășurat în voalurile manierismului și a devenit mai criptic. Preocupat de exercițiul poetic formal, de ceea ce numește „răstimp de litere” (titlul unui ciclu de poeme din volumul Armura de aer), L. ajunge în impasul nenumitului, rostindu-și neputința de a se exprima. În această ipostază, poetul îi apărea lui I. Negoițescu ca „un fel de Don Quijote al necuvintelor”. Odată cu anii exilului, L. se vede obligat să intre într-
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
hieroglifelor, L. practică un lirism al esențelor și îmbină fervoarea religioasă cu grația formală. SCRIERI: Ora 25, București, 1946; Dresoarea de fluturi, București, 1968; Timpul oglinzilor, București, 1968; Altceva decât umbra, București, 1969; Ninsoarea neagră, București, 1970; Poeme, București, 1971; Armura de aer, București, 1973; Elegiile malteze, Raubach (Germania), 1980; Litera și legământul, Raubach, 1981; Trei parabole, Raubach, 1981; Septuoprepoeme, Raubach, 1981; Umerii lui Elohim, Raubach, 1981; Nutreț pentru demoni, Raubach, 1982; Spaima viorilor, Raubach, 1982; Clavicula mundi, Raubach, 1983; Fapta
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
revine obsesiv: labirintul și spațiile de trecere (ușa, fereastra, coridorul, tunelul, pragul, rama), jocul de lumini și umbre, instrumentele optice de percepere și de focalizare a imaginii (luneta întoarsă spre sine, ochii telescopici, lupa, sticla, fotografia, camera obscură, acvariul, colajul, armura de sticlă, clopotul de sticlă, cărțile de joc din sticlă, arborii de sticlă, caleidoscopul), spațiile de taină (zăvoare, chei, peceți secrete), spectacolul fascinant oferit de mare, așteptarea, alibiul, ludicul ca fapt misterios, imaginile uzurii (batrânul), autoreflexivitatea (privirile în oglindă, confruntarea
ILIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
albe, cu sentimentul dureros al inutilității oricărei filosofii, naratorul elaborează, sub semnul figurii tutelare a lui André Malraux, un adevărat decalog împotriva neantului: „Să te așezi temeinic într-o perfectă ordine interioară. Să-ți păstrezi cugetul neclintit, ca pe o armură de săbii cu vârful în sus. Să te refuzi tuturor superstițiilor care cultivă monștri. Să nu accepți să-ți intre în celula existențială nici una din spaimele de milenii ale omului. Să crezi neșovăit că viața și opera ta au trebuit
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
G. încearcă, mai ales odată cu Armuri (1971), să aplice o estetică a vagului. Unele poeme cu aer de parabolă îi reușesc - bunăoară Aș vrea, în care tema dublului, a străinului răbufnește cu o violență mai puțin obișnuită: „mi-aș desface armura / și trecându-mi sângele / pe un drum ascuns / voi striga / ho ho ucideți-l / e fratele meu măcelarul / și a vrut să vă ducă de nas / apoi / uite cum mor / mor aici în spatele scutului / abia acum / și pentru moartea ta
GHERGHEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287245_a_288574]