1,035 matches
-
atestat ca nume de plantă (cu sensul „floare de aur“, „floare aurie“). Aceeași temă, cu sufix diferit, se regăsește în apelativele dialectale italiene kaltsaider, kaltseder, kaltsedar, kalčida, calcirel, calcidrel etc. Apelativul existent și în albaneză ar putea fi împrumutat de la aromînii conlocuitori cu albanezii. Călcadză, ca și Ascura, așadar, pot fi două dintre apelativele moștenite de romînă și de alte idiomuri est-europene din latina populară, care, la rîndul ei, le-a preluat din greacă (prin numeroșii medici greci imigrați în Imperiul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
trebuie contrapusă mecanic unei variante slave (Bozov < sl. boz), care a putut funcționa ca o ipotetică for mă intermediară pentru „ajustare“, prin etimologie populară sau contaminare, a toponimului tracic. De altfel, un astfel de toponim, Bozovo, a fost înregistrat la aromîni de către Gustav Weigand. Forma Bozen, atestată în documentele din secolul al XV-lea, susține posibilitatea evoluției schițate mai sus. Apariția lui u în loc de o se justifică prin alternanța frecventă în limba romînă între o și u (inclusiv în toponimul Sociava-Suceava
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în toate elementele latine el a dispărut: caballus > cal. Alt toponim traco-dacic păstrat în teritoriul bulgăresc Cebrus, transmis deci prin romînii sud-dunăreni populației slave, apoi protobulgare, menține în forma actuală Țiber consoana b nealterată (evoluția Cebrus > Țiber se datorează parțial aromînilor, care locuiau acolo și care au transformat pe ć în ț, și parțial bulgarilor, care, potrivit legii fonetice a limbii lor, au introdus un e între b și r). Etimologia dublă, traco-dacică și slavă veche, pentru Ibru este posibilă, dar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
îmbunătățit. Îl rog să primească sincere mulțumiri pentru ajutorul acordat. În calitate de coordonator al colecției, îl rog să accepte munca ingrată de redactor și la volumele viitoare ale acesteia. M. S. Abrevieri a. anul ac. acuzativ alb. albanez ar. arab arom. aromân bg. bulgar CADE I.-Aurel Candrea și Gh. Adamescu, Dicționarul enci clopedic ilustrat „Cartea Românească“, Editura „Cartea Românească“ București, [1931] cat. catalan CDDE I.-A. Candrea-Ov. Densusianu, Dicționarul etimologic al limbii române. I. Elementele latine. A-Putea, Bucu rești, 1907-1914
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
limbilor romanice. În română, se pornește de la forma *umbilicus > *umburic, în care prima parte, um-, a fost considerată articol nehotărât și deci s-a interpretat ca un buric. De remarcat că termenul buric există în cele trei dialecte sud dunărene (aromân, meglenoromân și istroromân), ceea ce este dovada că această falsă analiză s-a produs în perioada de comunitate a dialectelor, deci înainte de secolele 10-12. Buiestru „(cal) care merge făcând pașii cu picioarele de aceeași parte“ pare a fi derivat din lat.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de culori; acestea fac parte din vocabularul de bază al oricărei limbi. Dintre diversele nume de culori din latină, numai alb, negru și verde s-au transmis tuturor limbilor romanice, deci sunt panromanice. Ele există și în toate dialectele sud-dunărene (aromân, meglenoromân, istroromân). Alte nume latinești de culori s-au păstrat numai în română și în alte câteva limbi romanice: lat. galbinus > rom. galben, fr. jaune (există și în provensală; it. giallo este împrumutat din franceză); lat. *albaster (devenit rom. albastru
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din latină în toate limbile romanice. Lat. viridis, cu același sens, care a avut o formă sincopată *virdis, stă la baza tuturor formelor romanice: rom., it., sp., port. verde; fr., prov. vert. Cuvântul există și în cele trei dialecte sud-dunărene (aromân, meglenoromân, istroromân). Lat. viridia, din familia lui viridis, s-a păstrat în română ca varză (și în acest caz, este de presupus o formă sincopată *virdia). Forma veche a cuvântului a fost vearză, care există în textele vechi și în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
orașele de la mare, apărate de flota bizantină. Apar state slave și, începând din secolul 9, Biserica de limbă slavonă slavizează elementul romanic. În fața acestei puternice migrații, care ocupă văile și câmpiile de la sudul Dunării, o parte a populației romanice, strămoșii aromânilor actuali, a coborât din centrul Peninsulei Balcanice spre sud, în Pind, Thessalia și Epir. Astfel, din cauza stabilirii slavilor în Peninsula Balcanică s-a ajuns la separarea aromânilor de românii rămași la nord de Dunăre, unde numărul slavilor s-a redus
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ocupă văile și câmpiile de la sudul Dunării, o parte a populației romanice, strămoșii aromânilor actuali, a coborât din centrul Peninsulei Balcanice spre sud, în Pind, Thessalia și Epir. Astfel, din cauza stabilirii slavilor în Peninsula Balcanică s-a ajuns la separarea aromânilor de românii rămași la nord de Dunăre, unde numărul slavilor s-a redus, ca urmare a migrării masive spre sud. Cei rămași au fost asimilați de români, așa cum au fost asimilați germanicii în Occident. Ce are româna din superstratul vechi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
este dovadă sigură a originii populare a termenului respectiv și, invers, absența unui termen vechi slav din aromână poate fi semn că termenul respectiv ar fi un slavonism în dacoromână, la nord de Dunăre. Aceasta se datorează faptului că, la aromâni, limba liturgică a fost greaca, și nu slavona. Astfel, sfânt și (a) citi sunt slavonisme, pentru că ele nu există în aromână, unde le corespund aγiu, respectiv ghivisescu, amândouă cuvinte de origine greacă (interesant de amintit că, pentru „a citi“, aromâna
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
latina balcanică și, de acolo, în română (broatec, plai, stup). Ca etimologie directă, toate aceste cuvinte sunt de origine latină. A doua categorie cuprinde cuvinte din greaca bizantină, deci termeni relativ vechi, cunoscuți pe tot teritoriul dacoromân și, uneori, la aromâni: folos (atestat în cele mai vechi texte românești), (a) lipsi, (a) părăsi, prisos, (a) sosi. A treia categorie cuprinde cuvinte împrumutate mai târziu (secolele 18-19), mai ales în epoca fanariotă, din neogreacă, care sunt răspândite, în special, în sudul țării
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
simbioza traco-latină în ambianța etnolingvistică est europeană, cu rădăcinile în constituirea și evoluția globală a limbajului și a limbii, este principiul care orientează evaluarea critică a tradiției etimologice. PRESCURTĂRI ac. - acuzativ adj. - adjectiv alb. - albanez arh. - arhaic arm. - armenesc arom. - aromân bașk. - bașchir bg. - bulgar bis. - bisericesc cf. - confer comp. - compară cum. - cuman cuv. - cuv nt dat. - dativ deriv. - derivat dial. - dialectal dim. - diminutiv engl. - englez fr. - francez frig. - frigian gen. - genitiv germ. - german got. - gotic gr. - grec i.e. - indoeuropean ind.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a acestui neam se afla „de-a dreapta și de-a stânga Dunării”. Rămânând în zona „speculațiunilor de ordin lingvistic”, cum el însuși mărturisește, „își permite să distingă pentru epoca străromână” două mari grupuri de români: românii răsăriteni, din care derivă aromânii și strămoșii megleniților, și românii apuseni, „din Iugoslavia de miazănoapte, care formau un singur grup împreună cu dacoromânii” (p. 254). Oricât s-a străduit Pușcariu să lărgească patria primitivă, au rămas zone largi unde prezența romanității orientale nu s-ar putea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
apuseni, „din Iugoslavia de miazănoapte, care formau un singur grup împreună cu dacoromânii” (p. 254). Oricât s-a străduit Pușcariu să lărgească patria primitivă, au rămas zone largi unde prezența romanității orientale nu s-ar putea explica altfel decât prin migrații: aromânii s-au rupt de megleniți migrând spre sud, istroromânii au emigrat spre vest, muntenii și moldovenii au coborât din Ardeal la cel de al doilea descălecat, căci altfel nu s-ar explica prezența maghiarismelor și în limba lor, etc. Elementele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
exemplu, S. Pușcariu crede că a descoperit adevărata etimologie a cuvântului băiat, care nu ar proveni, cum s-a crezut până la el, de la a băia „a scălda” ca participiu substantivizat al acestui verb. El spune că „numele satului Băietan la aromâni ne arată că băiat exista odinioară și în acest dialect. Dacă ar fi derivat de la verbul a băńa „a scălda”, ar trebui să aibă la aromâni (și în Banat) un ń. Faptul că la aromâni avem ǐ ca la noi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
scălda” ca participiu substantivizat al acestui verb. El spune că „numele satului Băietan la aromâni ne arată că băiat exista odinioară și în acest dialect. Dacă ar fi derivat de la verbul a băńa „a scălda”, ar trebui să aibă la aromâni (și în Banat) un ń. Faptul că la aromâni avem ǐ ca la noi, continuă Pușcariu, ne arată că adevărata etimologie e cea care pleacă de la băia, păstrat încă în unele regiuni din Transilvania, cu sensul de „a crește (copii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că „numele satului Băietan la aromâni ne arată că băiat exista odinioară și în acest dialect. Dacă ar fi derivat de la verbul a băńa „a scălda”, ar trebui să aibă la aromâni (și în Banat) un ń. Faptul că la aromâni avem ǐ ca la noi, continuă Pușcariu, ne arată că adevărata etimologie e cea care pleacă de la băia, păstrat încă în unele regiuni din Transilvania, cu sensul de „a crește (copii)”, și presupunând un *bajare (primitivul lui bajulare) latin vulgar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care pleacă de la băia, păstrat încă în unele regiuni din Transilvania, cu sensul de „a crește (copii)”, și presupunând un *bajare (primitivul lui bajulare) latin vulgar. Nu putem admite nici măcar o formă *baljare, în loc de bajulare, căci atunci am avea la aromâni băľiat” (p. 245 urm.). Avem aici un șir de presupuneri bazate pe transformări fonetice inventate ad-hoc pentru a duce originea cuvântului băiat la latină, în care este reconstituită forma *bajare. Etimologia lui Pușcariu nu a fost acceptată, dicționarele etimologice rămânând
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
origine turcească (čoban) și a pătruns în toate limbile balcanice: bulg. čoban, čobanin, sârb. čóban, čóbanin, alb. tshoban, n. grec. τζοβάνις. De la sârbi l au împrumutat istroromânii, la care țobån e mai rar întrebuințat decât pastír; de la albanezi îl au aromânii, care-l întrebuințează foarte rar, căci numele păstorului de oi e la ei picurar; de la bulgari l-am împrumutat și noi. (Harta răspândirii cuvântului) arată cum acest termen a trecut, adus de păstori în transhumanță, din Țara veche în Ardeal
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ea și de mijloacele pentru a o prelucra: prin urmare, materia nu e un lucru dat, cu anumite contururi și trăsături, ci este o posibilitate. Proprietățile materiei nu se evaluează într-un raport de proporții, ci în experiența mâinii și aromân uneltei ș...ț Spațiul se produce și se construiește din aceste raporturi între diferitele calități ale materiei”. „Întoarcerea spre izvorul de început (senzația primă)”, despre care vorbește Voronca, intră în același sistem de coordonate: „Dincolo de înregistrările trecute sau prezente, senzația
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
să introducă, Într-o notă de la paginile 765-766, alături de delimitările sale critice și ideea conform căreia În perioada istorică respectivă În Principate avea loc o recrudescență a antisemitismului. În același registru se Înscriu și discursurile lui Kogălniceanu referitoare la problema aromânilor din Peninsula Balcanică, pe care-i socoate „frați părăsiți prin Pind și Thessalia, de mult despărțiți de noi”, care primeau viza de tipar, chiar dacă se referea la o comunitate aflată În afara granițelor țării, sau documentele În care Kogălniceanu deplângea decăderea
CAROL I ŞI MIHAIL KOGĂLNICEANU SUB LUPA CENZURII COMUNISTE (1973-1977). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]
-
romanic” este și mai puternică, așa cum apare la Miron Costin XE "Costin" (vezi mai sus, nota 981) sau cum reiese din identificarea frâncilor cu „morlacii” sau „dalmatinii”, pentru care trăsătura de „occidental” e mult mai puțin evidentă, mai ales pentru aromânii aflați În proximitatea acestora. Deși identificat uneori cu „europeanul” (În special În Orient, unde europeanul cel mai cunoscut este apuseanul de rasă latină), frâncul poate fi situat cel mai exact la intersecția dintre „occidental” și „romanic”, deoarece germanicii nu apar
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
este incontestabilă, ea fiind cea care justifică În bună măsură prezența și circulația termenului - nu pot explica Însă, În exclusivitate, formarea unei atitudini și a unei imagini valorizante, deoarece contactul este sporadic, pe o scară foarte redusă. Nici măcar În cazul aromânilor nu putem pune Întregul semantism complex al etnonimului pe seama amintirii prezenței frâncilor În lumea bizantină și balcanică. În aceste condiții, se impune constatarea că rezerva față de frânc și chiar caracterul negativ al imaginii sale emblematizate În etnonim se datorează În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
române, Cultura Națională, București, 1930. Panofsky, Erwin, Ideea. Contribuții la istoria teoriei artei, Editura Univers, București, 1975. Pantazi, Radu, Simion Bărnuțiu, Editura Științifică, București, 1967. Papadima, Ovidiu, Ipostaze ale iluminismului românesc, Editura Minerva, București, 1975. Papahagi, Pericle, Numiri etnice la aromâni, Cultura Națională, București, 1925. Papahagi, Tache, „Cercetări În Munții Apuseni”, În Grai și suflet, II, 1925. Pascu, Ștefan, Avram Iancu. Viața și faptele unui erou și martir, Editura Meridiane, București, 1972. Pascu, Ștefan, Ce este Transilvania?, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
loc. cit. DA, loc. cit. Vasile Bogrea, op. cit., p. 384. Tache Papahagi, Dicționarul dialectului aromân, Editura Academiei, București, 1974, p. 564, sub voce „Frâncu”, cu glosele cele mai numeroase și mai bogate semantic. Vezi și Pericle Papahagi, Numiri etnice la aromâni, 1925. Tache Papahagi, loc. cit. Pentru rolul etnonimelor În definirea relației dintre imaginea de sine și hetero-imaginile unei colectivități, vezi și Dionisie Petcu, Conceptul de etnic, e.s.e București, 1980, pp. 182-185. Vezi supra, trimiterile de la notele 989 și
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]