5,079 matches
-
rădăcină, lume licheni, lume parazită ce se hrănește ca vampirii, buba în cuvinte ce cheamă batjocura, privire urâtă și rea care te încarcă cu desagii fără să te cunoască. În miros de tămâie mă curăț și-n miros de frunze arse, în foșnet de țelină verde și în vocile părinților mei și-n lătratul câinelui meu pe care ajunsesem să-l urăsc, în zahărul roșu din sfecla de zahăr de sub pielea crăpată, grasă, ca un picior de purcel înfipt în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
E Șam, spuse el. — Ha, ha, făcu Eleanor liniștită, după care își relua lectură interviului realizat de Fanny Tarrant. — Ia zi, nu el are un Range Rover verde, cu numărul de înmatriculare ȘAM 1? o întreba Adrian. Eleanor sări că arsă și fugi la fereastra să se convingă cu ochii ei. — Doamne sfinte, e chiar Șam! zise ea. Se repezi spre ușa, se opri, se-ntoarse și-i dădu lui Adrian suplimentul duminical al lui Sentinel. — Ia-l și ascunde-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pe linia bikinilor în fiecare vineri seara, lăsându-și doar un smoc îngust de păr pubian, ca o mustață verticală. Am dreptate? — Inexact! De fapt are forma literei V, spuse Fanny, intrând în cameră, urmată de Eleanor. Șam sări că ars și se holba la Fanny. — Tu ce chilu’ meu cauți aici? întreba el. — Întâmplător, treceam prin zonă, răspunse Fanny, dar nu mă așteptam să dau peste dumneavoastră, domnule Sharp. Tânără părea palida și un pic dusă, buimaca. Era îmbrăcată lejer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
înconjoară, te simți fericit, dar îți pare puțin rău fără să știi de ce. Pământul bogat, cu rostul din vechime, își oferă darnic roadele pe care mâini multe și darnice le culeg. Din grădini se înalță fumul străveziu al crengilor uscate arse, iar în case miroase a gem și a peltea de gutui. Dealurile amorțite parcă sub veșmântul policrom ce le acoperă trupul susțin pomii care sub greutatea roadelor îmbrățișează pământul cu sufletul deschis în așteptarea celor care-i vor elibera de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Cândva Îl voi duce și pe el să vadă IATC-ul și să-i spun: când vei fi mare, vei da la regie. E singura facultate pentru care l-aș putea pregăti acasă. Eu Însumi. În mirosul ăsta de ulei ars și untură râncedă, la un pas de containerul de gunoaie al blocului, cu rufele umede deasupra capului și cu luna asta nătângă care ne pândește prin geam ca un uriaș drob de sare sau, dacă vrei, ca o ghilotină. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe el se putea conta. Petru rămase sprijinit de canatul ușii de lemn nevopsit, neșlefuit, cu brațele atârnând. Repeta fără rost cuvintele evanghelistului: „Ce ați ieșit să vedeți in pustie? O trestie legănată de vânt?” (Matei, 11:7) Ochii săi arși nu mai vedeau, iar vântul arsese și el de tot odată cu trestia. 13. Mai privi o dată În jur: machete de vitrine, desene, afișe, colecția veche de Domus Împrăștiată peste tot, soba albă de teracotă, desenele lui Szántó Înnobilând pereții scorojiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
băiatul cu muzica pusese Marșul din Aida la puterea maximă a boxelor sale. Petrecerea se Încheiase. Urmau socotelile. 37. Ora patru e o oră potrivită pentru un final de revelion, zise Flavius-Tiberius. În aer plutea un miros ciudat de ierburi arse. Îl simți și tu? Ce anume? Mirosul ăsta? Cred că mica noastră tundră pubiană arde mocnit, zise ea, trecându-și În jurul gâtului un capăt al fularului nesfârșit de lung al lui Flavius-Tiberius, de care acesta nu se despărțea decât cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Începu să se dezbrace. Rămase goală, dar cu o expresie pe chip necunoscută lui Petru. Așa trebuie să fi arătat ea pe vremuri În atelierul lui Szántó. Cu un zâmbet timid și provocator În același timp pe chip, cu buzele arse ușor depărtate, cu mâinile la ceafă, bucuroasă că nu mai trebuia să se lupte ca să Își apere propria sa goliciune, forma ei fără cusur. Se Întinse pe relaxa așa cum Petru o vedea În desen fără să-și mai acopere Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
numai cé era nevoit, céci lui Șasa Îi și plécea sé rémîné acasé sé asiste la téierea porcului. El avea sé stea lîngé bérbații care se poréiau În jurul porcului, pîrlindu-l cu gaz și rézînd de pe el straturi grețoase de pér ars și mizerie. Șasa stétea la dispoziția acelor bérbați și la dispoziția tatélui séu, alergînd În casé la mamé-sa sé o Întrebe dacé nu s-a Încélzit apă, sé aducé ligheanul pentru sînge, ligheanul pentru mate, ligheanul pentru méruntaie, sé aducé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
a face cu oportunismul de dreapta și conchid: le urăsc pe amîndouă. Vreau să-i demonstrez lui Șichy (sper să pot) că opera e mai puternică decît legea care a interzis-o; că focul e mai puțin puternic decît cartea arsă, prefăcută-n scrum. Miss Deemple mi-a spus: "Vă iese mai bine să negați decît să lăudați". Tu n-ai trăit comunismul, Șichy, ar fi trebuit să-i răspund. Eram cu ochii pe modele. Tocmai de-asta mă indispune așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a suportat-o (cu complicații) anul trecut. Am crezut că-mi moare cîinele. Și-i mai greu, are dreptate Magda U., să-ți moară cîinele decît un prieten. Să mă întorc la debutul meu? După răsturnarea din '89, se exersează Ars oblivionalis. Numai că Umberto Eco inventase într-o joacă "arta uitării". La noi, falsificarea biografiilor numai joacă nu este, ci "inginerie" lucrativă. Ne întrecem în a argumenta cine-a fost mai slab după '44, deși pe mulți nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Toată viețuca te-a obsedat cum te văd ceilalți". "De ce oare? Pentru că "te vezi mai bine în ceilalți"§§§§§", intru eu în dialog. "Despre Rusalin știi cum te vede. O fi mirosind pictura lui a pîine caldă, dar amestecat. Cu carne arsă. Cu carnea ta arsă, Iordana. E cazul să-l mai dăm în pînzele lui". Pînzele sună a înjurătură. Ba nu. Vreau să înțeleg de ce. Mă aflu prea pretutindeni în pictura lui. Răscolesc în scrin, după eboșele pentru vitraliu. Cel din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
obsedat cum te văd ceilalți". "De ce oare? Pentru că "te vezi mai bine în ceilalți"§§§§§", intru eu în dialog. "Despre Rusalin știi cum te vede. O fi mirosind pictura lui a pîine caldă, dar amestecat. Cu carne arsă. Cu carnea ta arsă, Iordana. E cazul să-l mai dăm în pînzele lui". Pînzele sună a înjurătură. Ba nu. Vreau să înțeleg de ce. Mă aflu prea pretutindeni în pictura lui. Răscolesc în scrin, după eboșele pentru vitraliu. Cel din partea stingă. Partea inimii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Te mai costă cîteva mii, da-l numești pe răposat "intelectual cu rafinament" și-i urezi să-i fie țărîna ușoară, după ce i-ai dorit greul pămîntului. L-ai bifat și pe ăsta!" Magda U. dă peste noi. Înregistrează afișul ars și apelează la nenea Iancu. "Lasă, Bătrîne, nu fi trist. Ai uitat ce spunea Caragiale? În țara asta, dac-ai scris o piesă de teatru, nu poți să bei o bere liniștit". Haideți la un pilsuleț. Propun berăria din Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
unei debutante la Teatrul Mic. Nici nu mai eram geloasă. Îi număr pe degete defectele: mîncăcios, cinic, infidel, excesiv, egocentric. Nu, nu în ordinea asta. Mai ales alcătuirea lui atît de variabilă mă necăjea. Soarele roșu, pielea roșie, gura roșie arsă, nisipul prea fierbinte, insolația, țipătul pescărușilor și, în urechi, valurile bufnind digul. "Dansezi? Îți dă voie moșoteiul să dansezi?" Era același "repăr" neras, din gară. La limita dintre sala de mese și discotecă, Iordan, cu ceasul pe masă (purta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întrevadă vag, ca un semn tainic și amenințător. Sicran mototolea absent cu vârfurile degetelor peticele de hârtie neagră, evitând să le privească, dar senzația lor tactilă îi producea un fior rece și lipicios, un gust amar și inevitabil de materie arsă, sub limbă. Le împingea ușor cu exteriorul palmei la o parte, ca apoi să le reia nervos la morfolit, peste câteva clipe, neștiind ce să facă cu ele. Nu-i era foarte clar dacă sunt pentru el sau nu, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
verde și fremătătoare pe sute de metri. Am mers vreme îndelungată în paralel cu caravana furnicească, până când, deodată, convoiul a părăsit brusc cărarea și s-a aventurat în sus, pe un povârniș arid, presărat pe alocuri cu smocuri de iarbă arsă. Prin urmare, m-am abătut și eu de la drum ca să urmez drumul caravanelor. Pe pieptul abrupt al povârnișului, din când în când, furnicile cădeau pe spate și se rostogoleau împovărate de frunzele ce erau de zece ori dimensiunea lor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acestui orășel mai scrie ea format dintr-o piațetă minusculă, unde încap zilnic zeci de autocare înțesate de turiști, deopotrivă cu bolnavi sau nebolnavi răsfățați de bolile lor închipuite sau efemere sau pur și simplu atrași de lumina de aur arsă, ce conturează colinele din Ouro Prieto, de aerul irizat de pulberea închisă a aurului răspândit peste tot în atmosferă. Poți vizita grădina deliciilor ca pe un muzeu, în orele în care Jorge nu somnambulizează sau în zilele lui libere. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
obscure și, ca replică, veselia vulgară a unei țărăncuțe din Oltenia, sperietura calului cabrat în culoarea bej a vidului din vitrină, somnul vertical al paharelor de cristal, depresia ceștilor emailate, bolind culcate pe teancuri de farfurioare, somnul pisicii din cărămidă arsă, infantilitatea cățeilor de teracotă, tăcerea prăfuită a icoanei, luciul murdar al oglinzilor, strânse cu grijă. Volumul camerei de zi, 64 m3, circumferința luminii abajurului din tavan, al abajurului veiozei și al calotei pălăriilor; de primăvară, de boală, de tinerețe, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
chinezoaicele râdeau subtil, chicoteau vrăbiuțele de-atunci, cele de acum sunt moarte, pufneau, încercând să se abțină, familiile străvechi din pozele de pe pereți se-necau, sughițau, mârâiau cu gura deschisă larg într-un colț sau interior, fosta rățușcă de lut ars, acum nu, fostele pisici de sticlă nebune după curățenie, acum nu, pădurea din tabloul cu pădurea, florile din natură moartă cu flori de pe peretele vestic, acum tot perete vestic dar fără natură moartă, estul fără ferestre râdea, acum cu ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu-mi spuneți că n-a meritat, zice Roja. — A sosit rîndul dumneavoastră, insistă Părințelul. — Căscați bine ochii la ce o să vedeți, spune Roja, tangoul e la fel de pervers ca viața. — Ce se întîmplă? De ce s-a oprit muzica? sare ca ars Părințelul, dîndu-și brusc seama că în jur e prea multă liniște. — Te umilește cînd ți-e lumea mai dragă, își contină Roja ideea fără să-l bage în seamă gîndindu-se la capitolul „Tangoul“ din Radiografia Pampei de Martínez Estrada. Cînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în întunericul care i se deschide înaintea ochilor, în timp ce doi zdrahoni cu părul încîlcit, chinuindu-se din răsputeri, reușesc să dea pînă la urmă la o parte ușa înțepenită a bisericii. Din interior trăsnește un miros amestecat de tămîie, lumînări arse și igrasie. — Chiar țineți morțiș să facem popasul ăsta? întreabă Curistul, adresîndu-se grupului de răzvrătiți strînși ciorchine în jurul Părințelului. — Cît să fie de-aici pînă la Universității sau MAPN? Nici o aruncătură de băț. N-o să stăm decît să ne tragem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sale, restul e doar diversiune. — în cazul ăsta de ce să nu-i lăsăm în pace să și facă mendrele? se indignează din nou Părințelul, temîndu-se din ce în ce mai tare că are de-a face cu un smintit. — Stop! Oprește-te! sare ca ars Curistul, acuzîndu-l cu privirile pe Părințel, nu-ți dai seama că-i dai apă la moară? se impacientează. — Nu încerc decît să vă fac să înțelegeți că indiferent de partea cui ați fi jucat tot prost ar fi ieșit, reia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu ochii pe noi, abia așteaptă să-și împartă prada, ca să nu mai vorbim de ceilalți cu pretenții istorice, foști membri PNȚ sau PNL, naționaliști, federaliști, legionari și alte scursuri. Și tu mie-mi spui toate astea, Părințele? sărise ca ars Roja, astea le știu și copiii de clasa a doua, nu putea să creadă, mă iei drept un imbecil, sau ce? Numai chestiile astea nu puteai spune că o să te surprindă, îl călcase pe nervi, în timp ce Părințelul se făcea tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
te bucuri de ea, sărmana păsărică, va trebui s-o uiți cît mai repede, trece-o la capitolul pierderi, a fost și s-a dus, n-ai ce i face, viața merge înainte. Ah, dar prost mai sînt, sare ca ars Părințelul, în sfîrșit, zice Roja, însă nici prin cap să nu-ți treacă să mă faci să mă ridic, îmi place cum stau chiar dacă la prima vedere s-ar părea că nu discutăm de pe poziții de egalitate. — Să știi că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]