2,401 matches
-
brusc, la 9.50; la 10.00 începe un nou și bizar „spectacol”, de „istorie medievală”, care se încheie la 10.50 ș.a.m.d. „Brațele” nu aparțin unui „organism”, ci acționează izolat și haotic într-o direcție fără sens. „Articularea orizontală” a curriculumului ar trebui să evite această monstruozitate pedagogică specifică învățământului tradițional. Ea nu poate fi realizată decât printr-o proiectare adecvată a finalităților și obiectivelor curriculumului și prin aranjarea experiențelor de învățare strict din perspectiva lor. Dar organizarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
timp; „opțiunile culturale” puteau fi parcurse în ritm propriu. Modelul lui Stoddard depășește limitele modernismului, fiind unul dintre primele curricula moderne. Rezultatele raportate au fost pozitive, dar sistemul lui G. Stoddard nu s-a răspândit, ca atare, foarte mult. Continuitatea (articularea verticală) se referă la oferirea unui curriculum celui care învață pentru a evolua de la un nivel la altul al pregătirii. Aceasta presupune ca sistemul educațional să fi fost proiectat în termeni pedagogici de creșterea gradată a competențelor și capacităților elevilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ofere, de asemenea, posibilitatea de a se respecta particularitățile individuale și ritmul propriu de învățare ale fiecărui elev. Asemenea condiții par să ofere sistemele educaționale de tip comprehensiv. În învățământul bazat pe clase și lecții, cum este și cel românesc, „articularea verticală” comportă, dimpotrivă, mari neajunsuri. Aici trecerile de la un ciclu la altul de învățământ sunt, de regulă, brutale și se soldează cu „pierderi” școlare masive; în clase se practică, de obicei, învățământul frontal, ce nu permite diferențierea și individualizarea instruirii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de proiectare curriculară, specifică sistemelor educaționale de sorginte lancasteriană sau chiar herbartiană. Chiar dacă organizarea curriculumului întâmpină dificultăți nu înseamnă însă că ABC-ul acestei activități esențiale pentru o înnoire educațională profundă poate fi eludat. Schema de mai jos sugerează că „articularea pe verticală”, „articularea pe orizontală” și „echilibrarea” sunt singurele modalități prin care se pot armoniza elementele curriculare într-un tot paideutic coerent. Fig. 12.4 - „Organismul curricular” cu „articulațiile sale” 12.8.2. Structuri tipice de organizare a curriculumului moderntc
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
specifică sistemelor educaționale de sorginte lancasteriană sau chiar herbartiană. Chiar dacă organizarea curriculumului întâmpină dificultăți nu înseamnă însă că ABC-ul acestei activități esențiale pentru o înnoire educațională profundă poate fi eludat. Schema de mai jos sugerează că „articularea pe verticală”, „articularea pe orizontală” și „echilibrarea” sunt singurele modalități prin care se pot armoniza elementele curriculare într-un tot paideutic coerent. Fig. 12.4 - „Organismul curricular” cu „articulațiile sale” 12.8.2. Structuri tipice de organizare a curriculumului moderntc " 12.8.2
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
armoniza elementele curriculare într-un tot paideutic coerent. Fig. 12.4 - „Organismul curricular” cu „articulațiile sale” 12.8.2. Structuri tipice de organizare a curriculumului moderntc " 12.8.2. Structuri tipice de organizare a curriculumului modern" Ținând cont de continuitate, articulare și echilibrare, câte organizări curriculare pot fi realizate? Teoretic, se pot realiza un număr infinit de organizări curriculare. În practică, s-au structurat însă doar două categorii de curricula cu semnificația paradigmatică: A. curricula „extreme”: a) curriculum centrat pe disciplină
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
seminar, s-au putut constata deosebiri stupefiante. Singura concluzie care se putea formula era aceea a imposibilității de a se ajunge la un consens și a stabili o bază unică, empirică sau rațională, pentru construirea unor curricula identice sau convergente. Articularea „teoriei unice” nu a putut fi realizată decât peste un deceniu și jumătate, de către teoreticianul canadian Robin Barrow (1984)18. Dar, la acea dată, aspirația către „știința unică” intrase deja în desuetudine din cauza atacurilor virulente ale postmoderniștilor împotriva raționalismului generalizant
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Louis L. Thurstone, l-a atras spre „cercetări obiective bazate pe măsurări exacte” în psihologie și educație. Și mai importantă pare să fi fost influența lui Ralf W. Tyler, succesorul lui Thurstone. Acesta folosea metode de testare și măsurare pentru articularea riguroasă a componentelor curriculare pe baza vestitului „Rațional al lui Tyler”. Metodele pozitiviste ale acestuia erau într-un acord aparent foarte fericit cu formația matematică și naturalistă a lui Schwab. Semnele de întrebare au apărut atunci când Schwab a încercat să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o pot ignora. Doritori să pară novatori și „deschiși la nou”, participanții, care altădată l-ar fi huiduit, l-au ascultat cu o evlavie ipocrită, regretând în surdină „vremurile de altădată”, când se dezbăteau „în stil kantian” problemele serioase ale articulării riguroase și coerente a curriculumului modern și când se puneau bazele științei curriculare pozitive. Conferința de la San Francisco a fost aparent calmă. Dar nu a mai avut deloc serenitatea celor din anii ’50-’60. Dincolo de liniștea aparentă, clocoteau deja uragane
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
omorul; terorismul și nihilismul; dorința de putere și autoritate; statutul enigmatic și statutul provocator în educație; scandalul etic și limbajul scandalos; critica naționalismului și eficientismului curricular; deconstructivismul curricular; ritmul și mișcarea ca fundamente ale experienței umane; deconstrucția autobiografiei; arhitectura sinelui; articularea postmodernă a curriculumului; megaparadigmele postmoderniste ale curriculumului (premodernismul, modernismul și postmodernismul); spațiul educațional postmarxist; autocunoașterea feminină și feministă; confruntările modernismului cu postmodernismul; denaturalizarea lumii; gândirea postformală și curriculumul; dezintegrarea culturală postmodernă și curriculumul; confuzia dintre realitate și imaginea realității; condiția
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
SUA, nu este prea veche. Ea a început abia între 1950 și 1960, cu teoriile și practicile curriculare asimilaționiste. Modelul curricular asimilaționist avea avantajul „topirii” diversității culturale într-o singură „oală paideutică”: cultura și modul de viață americane. Ele permiteau articularea corectă pe „orizontală” și pe „verticală” a unor conținuturi unice, aceleași pentru toți elevii, indiferent de rasă, sex, origini sociale etc. Un egalitarism sever care, în numele egalității de șansă, reprima toate diferențele. După McCarthy, modelul curricular asimilaționist poartă în sine
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui William E. Doll jr. Am fi obligați să decidem fie că este un geniu al curriculumului postmodern, fie un Blacamán care nu ar trebui luat în seamă prea mult. Se poate spune totuși că ideea lui de sinteză și articulare a gândirii moderne cu cea postmodernă este corectă în sine și deschide singura cale viabilă pentru curriculumul viitorului. 15.3.9. Hiperraționalizarea curriculumuluitc "15.3.9. Hiperraționalizarea curriculumului" Există nu numai o retorică a gândirii moderne, închinată „Marilor Povestiri” și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
reprezentare socială. Sunt concepte utilizate în limbajul comun, dar deopotrivă și de către psihosociologi și sociologi, de psihanaliști, de politologi, de specialiștii în comunicare, analiști sociali sau jurnaliști. Psihologii înțeleg prin identitate unitatea persoanei, sentimentul continuității temporale, coerența internă a individului, articularea sinelui cu lumea. Dimpotrivă, sociologii consideră că identitatea este un produs social, rezultat al asimilării valorilor oferite de comunitate, rezultând solidarizarea cu idealurile grupului de apartenență, care-l impregnează pe individ, presându-l să se alinieze. Psihosociologii au o perspectivă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sau comunitare, politice și ideologice presupune o evoluție caracterizată prin continuitate și discontinuitate, o acțiune continuă de (auto)transformare, traversarea unor experiențe de viață, interacțiune cu contextul (politic, social, ideologic, cultural), implantarea într-un teritoriu dat; o dinamică personală de articulare la un context, o muncă de construire a unui spațiu simbolic; o intersectare a socialului (reprezentat de instituții, colectivități, grupuri) cu individualul, reunind reprezentarea de sine și de altul într-o concepție coerentă asupra existenței. În măsura în care construirea identității se realizează
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
individ, o nevoie de recunoaștere instituțională, de integrare într-un ritm colectiv și într-un model organizațional. La rândul ei, instituția încurajează acest efort de reproducere a inerției, monitorizează comportamentele în vederea întăririi sale. Se utilizează tot felul de mecanisme în vederea articulării unor forțe ce susțin durabilitatea: forța cultural-cognitivă, cea normativă și cea reglatoare. Cuvintele și gesturile devin obișnuințe, iar acțiunile și deciziile fiecărui individ vor reproduce modelul colectiv, vor intra în rezonanță cu stilul instituțional securizant. Berger și Luckmann (1999) consideră
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu poate fi decât o lume obiectivă, singura pe care o cunoaște, normalitatea lui, pe care se simte dator să o conserve. Este purtătoare de valori, legitimă, obiectivată de practică. Este lumea lui pentru că aici și-a dezvoltat mijloace de articulare la context, instrumentele cognitive cu ajutorul cărora va trata de acum înainte orice informație. Când spunem că s-a adaptat la context, că și-a dezvoltat mijloace de ancorare, ne referim, în primul rând, la procesele cognitive de categorisire și la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Identitatea nu poate fi atunci decât socială (Chauchat, 1999), ea se construiește numai prin raportare la lume, prin legături sociale cu ceilalți, cu contextul, fie el instituțional, situațional, familiar, cunoscut lui, fie mai larg, social și cultural, direcționând funcționarea și articularea instituțiilor. Iar cum indivizii sunt înclinați să-și construiască o identitate socială pozitivă, ei vor dori să acționeze eficient în interiorul instituțiilor date, iar în acest scop se vor orienta în sensul indicat de ele. Ei vor dori să fie evaluați
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
percepție, informație, atitudine și imagine. Cu ajutorul reprezentărilor sociale ne situăm în lumea valorilor, dar și refacem, reconstruim mediul, comunicăm cu exteriorul, ne orientăm în lumea obiectelor și a faptelor, le ordonăm și le clasificăm, interacționăm cu ceilalți. Reprezintă modalități de articulare a personalității la contextul social, modul propriu de a face accesibilă lumea exterioară, de a-i înțelege pe ceilalți, mecanismul prin care construim teorii despre mediul social, în scopul înțelegerii și stăpânirii acestuia. Când elaborăm reprezentări despre realitate, noi construim
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care aparțineau grupurilor etichetate negativ de noua putere- chiaburi, intelectuali licențiați din posturile lor, preoți, ofițeri. Cea mai mare parte a unei populații confruntate cu o schimbare radicală a contextului se găsește însă în dificultate, incapabilă să dezvolte strategii de articulare la noua realitate. „Masele largi” sunt adesea inerte, adoptând un comportament de așteptare, de expectativă. Cei mai mulți, o bună perioadă de timp după schimbarea din 1948, așteptau o revenire miraculoasă la normalitatea lor: Vin americanii! Ei nu le acordau credit noilor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și convenționalizând mecanismele rapelului la amintiri în funcție de contextul cultural, de raporturile intergrupale, de impregnarea socioantropologică. Fiind raliată unui mediu psihologic intern (constelație de elemente cognitive, afective, emoționale), dar și unui mediu extern (social, cultural, ideologic), memoria conferă identitate colectivă prin articularea elementelor psihologice individuale cu cele sociologice, antropologice, istorice. Concluziile desprinse de Tapia din examinarea studiilor inserate în acest număr al revistei Connexions coincid, în mare parte, cu modelul de abordare pe care l-am propus, examinând modul în care funcționează
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fost confirmată de studii empirice ulterioare în științele sociale. Cercetări recente, prezentate la a 5-a Conferință Internațională asupra Reprezentărilor Sociale (Montréal, 29 august - 2 septembrie 2000), dovedesc că memoria socială se construiește printr-o ancorare culturală și istorică, prin articularea la un cadru sociopolitic actual (Kalampalikis) și că memoria unui grup trebuie tratată ca o reprezentare, ca o semnificație, un mesaj, un „cuvânt comun”, împărtășit de toți membrii. Grupul creează o istorie comună, comunică și transmite reprezentările proprii, transformă reprezentările
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de partid sau în alte ierarhii ale regimului, dar nici nu l-au deranjat prin comportamentul lor. De regulă, s-au dedicat profesiunii, au avut uneori și satisfacții. Au încercat să nu creeze situații de disonanță. Rezultatul acestui comportament de articulare? Însușirea discursului la care au fost expuși (în întregime sau a unor fragmente, precum cel naționalist), încercarea justificării unor cedări, afișarea onestității într-o lume pervertită. Tematica vieții cotidiene Lectura tematică a dialogurilor este tot atât de revelatoare. Majoritatea celor intervievați au
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
foste socialiste domeniul de interes legitim l-a constituit penuria. Literatura consistentă ce tratează socialismul (Verdery, 1991; Kornai, 1992) a accentuat centralitatea penuriei în dinamica acestor sisteme. Astfel, Katherine Verdery a accentuat caracterul redistributiv al statului socialist, dar și importanța articulării relațiilor informale orizontale asupra acestor birocrații pentru dinamica vieții cotidiene (Verdery, 1991, 2000). Practicile informale, reunite în jurul conceptului de economie secundară, au fost tratate pe larg în multe lucrări de antropologie despre Europa de Est. Pe lângă literatura produsă de sociologii maghiari și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să învețe împreună, indiferent de dificultățile pe care le întâmpină și de diferențele dintre ei; - acordarea întregului sprijin suplimentar copiilor cu cerințe speciale care au nevoie de educație corespunzătoare în școala publică; - dezvoltarea școlilor incluzive în zonele urbane și rurale, articularea unei legislații clare în favoarea integrării, repartizarea resurselor financiare necesare; - accesul la educație în mod egal pentru toți copiii - de la ajutor minim în clasa obișnuită până la programe suplimentare de sprijin și asistență psihopedagogică (profesori specialiști, în afara școlii). Prin activitățile de incluziune
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
comunicării după mimica și gestica adultului. Cu timpul, comunicarea nonverbală se subordonează comunicării verbale; gânguritul constituie forma incipientă a vorbirii care cuprinde mai întâi vocale neclare, apoi acestea devin clare (a, e, i, o, u). După 4 luni se produc articulări de vocale cu consoane și diferențierea lor. În jurul vârstei de 5 luni începe procesul de lalațiune ca fază superioară a gânguritului care se traduce printr‑o intensă emisie de repetiții de silabe. Spre sfârșitul lunii a zecea interesul copilului este
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]