2,542 matches
-
aceea, nu este exclusă posibilitatea ca autorul acestei scrisori să-i datoreze norocul de a trăi, cine știe dacă părinții mei n-ar mai trăi și astăzi dacă ar fi avut norocul s-o întâlnească, Se spune acolo că a asasinat pe cineva, Domnule președinte, nimeni nu știe sigur câți oameni au fost omorâți în acele zile, s-a hotărât că toate cadavrele găsite erau rezultatul unor accidente sau al unor cauze naturale și s-a așezat o lespede peste chestiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ospiciu înainte de incendiu, ca, de exemplu, un asasinat, și i-am întrebat dacă știau ceva în legătură cu această chestiune, atunci ea mi-a spus că da, că știa, că nimeni chiar n-ar putea să știe mai bine, de vreme ce ea era asasina, Și a spus care a fost arma crimei, întrebă comisarul, Da, o foarfecă, Înfiptă în inimă, Nu, domnule comisar, în gât, Și mai ce, Trebuie să mărturisesc că m-a lăsat complet dezorientat, Îmi imaginez, Deodată aveam două autoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
formă pe care am găsit-o pentru a-mi acoperi retragerea a fost să le spun să se pregătească pentru o confruntare, dat fiind că, în conformitate cu informațiile de care dispuneam, absolut demne de încredere, nu ea fusese cea care îl asasinase pe șeful salonului de orbi delincvenți, ci altcineva, o femeie care fusese identificată, Și ei, cum au reacționat, În primul moment mi s-a părut că îi speriasem, dar bătrânul s-a redresat imediat ca să spună că acolo, în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ispășitor, iertată fie expresia nepotrivită, sunteți dumneavoastră și, de asemenea, pe locul următor, posibil, soțul dumneavoastră, în privința celorlalți, nu cred că în perioada imediat următoare există vreun pericol real, crima dumneavoastră, doamnă dragă, nu este cea de a-l fi asasinat pe acel bărbat, marea dumneavoastră crimă este că nu ați orbit atunci când toți eram orbi, un lucru care nu poate fi înțeles poate fi disprețuit, dar nu va fi niciodată dacă există măcar o modalitate de a-l folosi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
înțeleg că necesitatea face legea, că scopul scuză mijloacele, dar întotdeauna cu condiția ca scopurile să fie atinse și legea necesității să se împlinească, iar dumneavoastră n-ați împlinit, nici atins niciunul, chiar acum această moarte a comisarului, A fost asasinat de dușmani, Nu-mi veniți cu arii de operă, vă rog, mă mișc în treaba asta de prea mult timp ca să cred în basme de adormit copiii, acești dușmani de care vorbiți aveau, din contră, toate motivele să facă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gâtului. Din instinct, Dante se aplecă să adune cele două părticele. Cineva, lovindu-l pe la spate, Îl trântise pe rege la pământ. Apropie fragmentele de chipul Amarei, ca pentru a-i cere o confirmare pentru ceea ce văzuse. - Cineva l-a asasinat pe Frederic? Un membru al curții sale? Din nou, femeia Încuviință. Priorul scutură din cap. Că Împăratul fusese ucis era un zvon care mai circulase, Îndată după moartea sa. Prea multă lume l-ar fi vrut dispărut și era firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
despre acest subiect nu mai avea alte cunoștințe. Sau că nu voia să i le dezvăluie lui, pentru un motiv sau altul. Însă ceva Îl surprinsese În cuvintele istoricului. Acea trimitere la natură. - Oare Frederic se temea că va fi asasinat? Bernardo Îi azvârli o privire pătrunzătoare. - De fapt, Împăratul chiar a fost asasinat. De mâna unui supus, care a stins cea mai mare speranță a acestui secol. - Că Frederic ar fi fost asasinat e un zvon care a circulat imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
i le dezvăluie lui, pentru un motiv sau altul. Însă ceva Îl surprinsese În cuvintele istoricului. Acea trimitere la natură. - Oare Frederic se temea că va fi asasinat? Bernardo Îi azvârli o privire pătrunzătoare. - De fapt, Împăratul chiar a fost asasinat. De mâna unui supus, care a stins cea mai mare speranță a acestui secol. - Că Frederic ar fi fost asasinat e un zvon care a circulat imediat, din pricina felului În care a dispărut - pe neașteptate, ca o lovitură. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Oare Frederic se temea că va fi asasinat? Bernardo Îi azvârli o privire pătrunzătoare. - De fapt, Împăratul chiar a fost asasinat. De mâna unui supus, care a stins cea mai mare speranță a acestui secol. - Că Frederic ar fi fost asasinat e un zvon care a circulat imediat, din pricina felului În care a dispărut - pe neașteptate, ca o lovitură. Dar nu există nici o dovadă, În afară de calomniile curtenilor, care Îl acuză pe nobilul Manfred că și-ar fi sufocat tatăl bolnav ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că vor să-l răzbune pe Împărat, am mai auzit și asta. Să-i răzbune moartea, mai zise Cecco. - Moartea? Îi făcu ecou priorul. Îi reveniseră În gând cuvintele lui Bernardo. - Cecco, Credincioșii cred și ei că Împăratul a fost asasinat? - Așa se spune Între noi. Și toată lumea se gândește la o otravă și, probabil, la medicul lui. - Și cum ar fi procedat? - Asta n-o știe nimeni, replică celălalt, ridicând din umeri. Dante avu o pornire de mânie. Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ghibelinilor, gata să trădeze pe toată lumea, Începând cu Însuși izvorul lor de mișelii: acel Frederic pe care Îl admiri atât de mult și pe care ei Înșiși l-au ucis, Îmboldiți de cupiditate! - Ce vrei să spui? - Anticristul a fost asasinat de feciorul bastard Manfred, care a vrut să pună stăpânire pe pământuri și pe coroană, după ce papa Inocențiu i-a promis că Îl va Învesti rege al Siciliei. - Minți! exclamă priorul Înfuriat. Regele Manfred era un bărbat nobil și mărinimos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
al șefului gărzilor apăru În prag cu sufletul la gură. - Vino, priorule! A mai fost un asasinat! - Unde? Întrebă Dante alarmat, ieșind În pripă. - La Santa Croce. În casa meșterului Alberto, lombardul. - Ce s-a Întâmplat? - Omul, meșterul... A fost asasinat În atelierul lui, vino! Priorul se urni cu mânia care Îi otrăvea sângele. Străjerii Încercau să Îi slujească drept escortă, croindu-și drum prin mulțime, dar se Împiedicau În lăncile lungi, așa Încât el ajunse singur la ușa atelierului. Omul zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca și când asasinul nu ar fi avut nici un interes privitor la conținutul lor. Cel care ucisese părea să nu fi luat nimic. - Unde este Amid, servitorul lui? Îl Întrebă pe bargello, care se oprise În dreptul ușii. - A fugit după ce și-a asasinat stăpânul. Toată compania de cartier e pe urmele lui. N-o să ne scape multă vreme, răspunse șeful gărzilor, umflându-se În pene. Am controlat deja, dar nu lipsește nimic. Sus, În dormitor, e o casetă de fier, plină cu florini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îl Îmbrâncești În Arno. Guido Bonatti Încuviință. - Era iscusit. I-am văzut lucrările, În atelier. Aproape la fel de iscusit ca diavolii aceia care au făcut asta, zise, arătând din nou spre mașinărie. - Ca și omul de la Răsărit, pe care l-ai asasinat după ce te-au primit pe galeră. În Malta ai urcat la bord? Sau te-ai amestecat printre pasageri Încă de la plecare, peste mare? - Eram În Sidon când mi-a sosit vestea că planul cel imund se pusese În mișcare. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dar Bonatti nu părea că ar fi vrut să Îl agreseze. Fixa pe cineva din spate. Poetul se răsuci din instinct: rana dublă de pe trupurile celor uciși Îi reveni În minte și se temea că cea de-a doua mână asasină se ascundea În spatele lui. Dar nu era nimeni. Bonatti era pierdut În contemplarea unui grup de stele aflate undeva jos, În dreptul orizontului. - Iată răsărind Scorpionul... Așa era scris, așa se va Întâmpla, murmură el, Închizând ochii, cu un glas care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
după modelul denazificării practicate în Germania la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, când atacurile teroriste din Londra au omorât atâția oameni, când în Irack mor oameni, când asasinii moderni au avioane, mașini-capcană, aruncătoare de rachete, când oamenii sunt asasinați în direct, pe rețelele de Internet... el e în căutare de noi cuvântătoare... * — Ne-am întors de la mare cam repede, Frumoasă Neli, dar aveam repetiții la Regele Lear, știți și dumneavoastră că am venit pe 1 septembrie, era cald, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ani? Iisuse! Să zicem, numai să zicem că e nebună! Știa Însă că ultimul lui gând era unul nedemn. Pronia Îi trimisese o fată cu care să se amuze, așa cum lui Benvenuto Cellini Îi trimisese oameni pe care să-i asasineze, iar acum se Întreba dacă e nebună tocmai fiindcă ea se potrivea exact cu starea lui de spirit. - Nu sunt, a zis ea. - Nu ești ce? - Nebună. Eu, când te-am văzut prima oară, nu mi-am zis că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
premiul Întâi. Sub pretextul că voiam să gustăm vinul delicios din Sicilia, am plecat toți trei Într-acolo. Cu câteva zile Înainte tocmai avusese loc un atentat armat prin care un judecător sau un primar, nu mai știu exact, fusese asasinat de mafia siciliană. La festival participau tot felul de muzicieni celebri, nu-mi mai aduc bine aminte numele lor. Erau și diverse personalități din muzica clasică, Michelangeli, Pavarotti, Kiri Te Kanawa. Pentru a le asigura protecția, au fost luate măsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mandatat de Philebos în capcana unei definiții înguste a hedonismului: o viață de plăceri și o viață de reflecție. Lăsându-l pe stăpânul jocului să reducă chestiunea la acest maniheism practic pentru a conduce dezbaterea - sau mai curând să-și asasineze interlocutorul -, Protarh se trezește că e constrâns să poarte niște haine care nu-i aparțin. După ce a opus aceste două feluri de viață și l-a abandonat pe primul în favoarea celui de-al doilea, Socrate răstoarnă situația recuzând alternativa, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
față de luciditate. Lucrețiu plătește pentru extrema lui luciditate cu un delir pe seama numelui său. Ceva obișnuit... Nu-s deloc îndrăgiți cei care sfâșie vălul, risipind iluziile pe care cea mai mare parte a oamenilor își construiesc măruntele lor existențe. Lucrețiu asasinează ficțiunile, el condamnă la moarte, calm, prin rațiune raționantă și rezonabilă construcțiile strâmbe: cerul locuit, zeii răzbunători, religiile castratoare, speranțele legate de viața de apoi, mecanica sentimentelor, prejudecata monogamică, logica amoroasă. Pe pământ ca și în cer, el sacrifică himerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Și i se oferea băutura. Și totul până la „terminarea” individului, căderea lui în mlaștină sau lichidarea fizică. Perfidia și cruzimea erau trăsăturile de caracter care se cultivau, încercându-se estomparea trăsăturilor nobile ale poporului român. Chiar dacă el nu a fost asasinat, Labiș a fost cu siguranță un ghimpe în coasta regimului. După Revoluția română din 1989, Gheorghe Tomozei a scris, „Labiș este primul poet român disident. [...] El a anunțat o pauză feroce între poezie și ideologia zilei. Mai mult decât sigur
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
Regatul lui Burebista era recunoscut la anul 49 î.H. de Pompei, consul sine collega, însărcinat să apere Republica Romană. Dar și dictatorul Cezar, care aruncase zarurile la trecerea Rubiconului, râvnea la Dacia. Interesant, Burebista își termină misiunea pământeană, fiind asasinat în același an, 44 î.H., ca și Cezar!? Statul geto-dac se va destrăma în 4, apoi în 5 regate. Nucleul statal se menține în zona munților Șureanu, unde domnesc succesiv Deceneu, Comosicus și Coryllus. Decebal aduce, la apogeu, statul
NOUA TABLETA DE WEEKEND (49): FORMAREA POPORULUI ROMÂN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363507_a_364836]
-
de lucrări politice și istorice, între care eseurile consacrate drepturilor și libertăților omului, “Pentru drepturile omului în România”, Danemarca, 1982, și ampla lucrare istorică consacrată comunismului românesc “Istoria P.C.R.”, Danemarca, 1984. La începutul anului 1981 Securitatea avea intenția să-l asasineze și pe el, alături de Emil Georgescu, care lucra la Europa Liberă. Opera literară si istorică După 1989, revine în țară, unde tipărește o ediție jubiliară a poeziilor lui Mihai Eminescu. Pe lângă publicațiile editoriale amintite mai sus, este autorul unor volume
LUSTRAŢIE IN MEMORIAM de EUGEN EVU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360877_a_362206]
-
de boală sau datorită faptului că nu erau „corespunzători cerințelor impuse de noul ritm al vremii”4. Există zvonuri colportate, mai ales de emigrație, că unii ierarhi reticenți (Episcopul Grigore Leu 5 sau Mitropolitul Irineu Mihălcescu 6) ar fi fost asasinați de către organele de represiune. Deocamdată nu există un document cert în această privință, fiind o lacună care trebuie neapărat completată. Alți ierarhi au fost menținuți în funcție (Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului), dar nu este obligatoriu ca aceștia să fi
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]
-
desființează familiile (ale părinților, dar și ale copiilor deveniți adulți) prin interogări, arestări, bătăi etc., alături de cele ale zecilor de mii de compatrioți. Moartea surorilor Mirabal a reprezentat, însă, lovitura finală dată regimului opresiv al lui Trujillo, care a fost asasinat șase luni mai târziu, pe 30 mai 1961. Importantă rămâne moștenirea unei conștiințe civice feminine, unice în acel spațiu: mai mulți dintre copiii surorilor Mirabal au ocupat posturi de conducere în instituțiile democratice ale noului stat dominican, 25 noiembrie (ziua
LIDERI LATINO-AMERICANI: TRUJILLO de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368377_a_369706]