798 matches
-
al XVI-lea în Moldova, atât de frecventat în literatura română. Pe un fundal social larg, care integrează, în manieră pașoptistă, contradicțiile unei epoci dominate de nedreptate și cruzime, se conturează destinul neobișnuit al unui rob țigan eliberat, ajuns, în pofida ascendenței umile, domn al țării. Răzvan, „un paria îmbrăcat în hainele efemere ale puterii” (G. Călinescu), își înfăptuiește visul de mărire, trăiește exaltarea înălțării și amărăciunea prăbușirii. Drum care s-ar motiva nu atât prin caracterul eroului, „om de voință și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
infirmă prin toate mijloacele o astfel de supoziție, convinși că orice expresie lingvistică merge împotriva realului, urmărind scopuri proprii. Criticii au semnalat echilibrul între continuitate și ruptură - în orizontul prozei românești moderne -, realizat aici în special prin turnura parodică: afișarea ascendenței, cu scopul expres al despărțirii de ea. Nu întâmplător compunerea fictivă se subintitulează, antiproustian, Roman împotriva memoriei. Reacțiile comentatorilor au fost în schimb reticente și împărțite în marginea celui de-al doilea roman. Tratament fabulatoriu pare mai curând o etapă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
, Alexandru (22.VIII.1917, Mărgineni, j. Bacău - 6.XI.1993, București), critic și istoric literar. Este fiul Elenei-Lența (n.Chelaru) și al lui Vasile Piru, notar. Familia ar avea o ascendență aromână. P. urmează școala primară în comuna natală, iar cursurile secundare la Liceul „Principele Ferdinand” din Bacău, secția reală (1928-1936). Devine student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, unde are profesori, între alții, pe G. Călinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
Scott era mort și că Dumnezeul lucrurilor a venit la putere, o nouă perioadă romantică începuse deja" (History 401). Acea "nouă perioadă romantică" s-a remarcat prin preluarea modelului aventurilor istorice ale lui Scott de către scriitori precum Richard Harding Davis. Ascendența aventurilor istorice practicată de Davis a fost rezultatul unei nevoi de a interpreta istoria ca parte a progresului "marilor schimbărilor ale lumii", după cum spune un mare critic al vremurilor. Citatul aparține lui Mauric Thompson și merită să fie menționat în
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cea a tatălui. Aceste categorii de notabili sunt foarte diferit reprezentate în funcție de sectorul de activitate. În mediile economice (mari întreprinderi, bănci, holdinguri, societăți financiare), avem de-a face cu o ierarhie pe care autorul o califică drept „plutocratică”, în care ascendența familială joacă un rol important prin transmiterea proprietății. Totuși, peste această ierarhie bazată pe avere și pe legăturile familiale se alătură unei ierarhii de manageri mai deschisă (ibidem, p. 279). În magistratură și diplomație, în artele frumoase, în profesiunile liberale
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
delăsare, admirație și invidie. Este contextul în care vlăstarul ființei umane își proiectează rădăcina firavă spre solul realității mundane, își inaugurează și dezvoltă ceea ce limbajul comun numește socializare. La rândul său, maturitatea este integrată mecanismului de efort și contribuție la ascendența progresivă a structurii în care și-a ancorat fermitatea. Odată ajuns și considerat matur, omul familiarizat cu inter-relaționările din tensiunea cetății umane, este angrenat într-un complex al acțiunii eficient dozate, al contribuției personale la o evoluției generală. El dobândește
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pregătește golul circumscris pentru revărsările de conținut copleșitor. Începutul este anunțat de foșnetul adierilor-iscoade, de zemfirurile reci și ușoare ce ating într-un gest de legănare maternă, de balansare ritmată pluralitatea eflorescentă a gândurilor și sentimentelor. Acestea își mișcă lent ascendențele sub presiunea plutitoare a pasului ce prevestește posibila apropiere a unei zguduiri creatoare. Unduirea interiorității este dictată aici de briza trimisă înaintea marilor revărsări spre a confirma existența sau absența albiei metafizice, a deschiderii formei spre conținutul spiritual. În acest
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-le în eficiența lor imediată. El știe că dacă ar închide porțiile acestor oaze de triumf al strălucirii sufletești, dacă ar prigoni și interzice artistul și admiratorii săi atunci s-ar deschide posibilitatea unei cumulări copleșitoare de vise frânte, de ascendențe și tendințe neîmplinite. Atracția pentru paradigma artei ar crește în intensitate debordant odată cu încercarea de prigonire și deplină estompare a manifestărilor ei. Posibilul final s-ar reduce aici la o implozie a superficialului cotidian pe fondul presiunii excepționale a supraviețuirii
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
transcendență. Este posibilă o suprapunere a extazierii mistice peste existența în corporalitate numai sub spectrul unei depline aserviri a trupului scopurilor transcendente ale sufletului. Instinctul devine mut fiind împins către sărăcia metafizică a restrângerii numai întru supraviețuire. Eclipsarea trupescului de către ascendențele spiritului se dovedește mai fermă cu cât acesta din urmă își trăiește mai profund resurecția determinată prin revelația mistică. Apocalipsa personală, fiind intens susținută de energiile transcendenței, dăruiește sufletului forța de supunere înnobilantă peste greutatea trupului. În strălucirea descoperirii și
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
drept precedentul ce oferă elanul exceselor viitoare ale trupului care îi sunt astfel deschise perspectivele unei extensii dominatoare asupra sufletului. Lumina profunzimilor de energie și sublim care își revarsă străfulgerarea în amplitudinea revelației susține resurecția conștiinței ce se aruncă în ascendențele mistice dar resortul acestei reînnoiri, atomul ce activează, tonifică și extinde metamorfoza întru spiritual a conștiinței se află în plenitudinea voinței individuale. Ajunsă în stadii superioare ale saltului spre transcendent, fosta prezență umană ancorată în cotidian trebuie să-și supună
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o numesc, tot într-un mod autoînșelător suferință. Una dintre stările în care pot fi prezente în realitatea lor tulburătoare, sacrificiul și suferința nefiind evocate doar numele fără substrat al acestora este trăirea mistică ce și-a atins piscurile propriei ascendențe spre absolutul transcendent. Sacrificiul întru suferința jertfirii de sine este gestul abisal în care dragostea autentică se revarsă într-un flux de pace a sfințeniei. Cel care, printr-un titanic efort, și-a eliberat conștiința din imanent proiectând-o neoprit
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sacrificiului său, demersul de a continua pasul purității strălucitoare în mijlocul lumii profane și în pofida ostilității acesteia constituie gestul suprem de absorbție și flagelantă neutralizare a negativității semenilor pierduți în voluptățile și grijile imanentului. Pentru mistic, abia astfel este posibil începutul ascendenței spre absolutul spiritual a multora dintre acești rătăciți în cromatismele înșelătoare ale spațio-temporalului. Doar sacrificiul propriei ființe întru dragostea mistică poate determina, aici, cutremurarea trezitoare a semenului care eliberat de negura viețuirii în mundanul temporal își începe urcușul spre plenitudinea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre ceilalți și efortul sacrificant al luminării lor desăvârșirea individuală întru transcendent nu și-ar atinge apogeul rămânând asemeni unei rostuiri neterminate. Fără dragostea pentru autentica valoare întru spirit a semenilor prăbușiți în mareea pierzătoare de efemerități și motivații relative ascendența prin abisurile ce se ascund învăluind imanentul ar semăna cu un metafizic zbor întrerupt de puternicii curenți ai orgoliului și admirației pentru propriul sine. În ierarhia spre și întru transcendent, dincolo de actul renunțării se întind imensitățile ontice ale sacrificiului pentru
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unui astru solar în jurul căruia gravitează elementele imanentului. Astfel, deși ascuns, focarul stelar al spiritualității luminează mundaneitatea și ne-omenscul ateului. Dacă fascicolul său s-ar stinge meta-timpul unui colaps universal ar fi inaugurat. Misticul propune ființei proprii ca scop al ascendențelor sale sfințenia și luciditatea clarvăzătoare. Ne-omenescul transcendent se relevă în plenitudinea sa atunci când acest scop a fost atins. Este viziunea și experiența angelicului și demonicului, a pulsiunilor paradisiace și infernale, a prezenței divine izbăvitoare și a tentației șoptită din
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nouă, ca exponenți ai normalității, nu ne poate oferi o deschidere spre un câmp de cunoștiințe inedit, reprezintă pentru el fereastra spre o decisivă aprofundare a celorlalți. Prin centrarea pe detaliu, pe amănunt, el sesizează adâncul de implicații, complexe, frustrări, ascendențe, prăbușiri, speranțe, deziluzii, atașări iubitoare și sfârtecări îndurerate ce se întinde peste concretețea unei prezențe umane corporale, peste un trup menit să ascundă dar care, supus analizei atente, relevă și indică. Pentru cei loviți de suferințele deficiențelor corporale, de acea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pot surescita, în conștiința credinciosului, reactivarea privirii mistice, odată cu pătrunderea în sfera templului, survine întâlnirea cu însăși chemarea zeului, cu vocea meta-sonoră și epifanică dinspre care reverberează în globalitatea existenței modulații străfulgerante. Reculegerea în templu implică acceptarea lăuntrică, pe treptele ascendenței spre Divin, a însoțirii învăluitoare oferită de intensitatea profundă a ritualului de evocările picturale și sculpturale ce trimit la punctarea transcendentă a istoricului, de relicvele-mărturii menținute în aura sacralității lor, toate acestea fiind reunite sub armonia ordonării ansamblului arhitectural. Conlucrarea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
întâmpinare, învăluie dar și palpită în profunzimea conștiinței drept energie creatoare a ființei umane, ființă pe care o cheamă lăuntric așteptându-i răspunsul, recunoașterea și trezirea din visul mundaneității înnegurate. Ratarea revelației, ne-aderarea deplină la transcendență, opturarea interiorității în raport cu ascendența ritualului, îndoiala și dramatica ezitare, toți acești factori ai eșecului mistic sunt, constant prezenți și ei în templu ca trăiri ale credinciosului ce se prăbușește temporar spre necredință sau ale celui ce urcă tragic spre credință. Fără negativitatea acestor surveniri
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
stringența ascultării și urmării sale, nu atât dăruirea divină cât imedialitatea survenirii unui nou moment de ruptură, de sfâșiere metafizică în care omul cade sub condiția pasului temporal spre moarte iar transcendența se reabsoarbe din revelație și dăruire în taina ascendențelor nepătrunse. În acest sens, sculptura în basorelief induce senzația unei retopiri ce stă să survină, unei reasimilări aplatizante spre solul uniform și anonim din care s-a înălțat întru contur și formațiune solicitantă de loc în spațiu. Privind spre această
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
referire la învățătura patristică despre „îndumnezeirea prin har (aus Gnade) a omului”. Invocând numele unor Augustin (353-430), Bernard de Clairvaux (1090-1153), Johannes Tauler (1300-1361), Jan van Ruusbroec (1293-1381), Dionisie Cartuzianul (1402-1471) sau Ioan al Crucii (1542-1590), Angelus Silesius își declină ascendența spirituală în marea tradiție a spiritualității creștine occidentale. Lăsând pe seama medieviștilor argumentarea cu probe istorico-filologice a filiațiilor existente între reprezentanții apuseni și răsăriteni ai aceluiași univers creștin, ne vom rezuma la sesizarea catolicității conștiinței „călătorului” nostru, descins dintr-o nobilă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
domina atît la greci, cît și la indienii din timpurile primitive, îndată după emigrarea lor din patria comună indoeuropeană. 6) Rudele Am văzut mai înainte că se recomandă "unirea", relații strînse între rude. Dar adevărata rudenie nu este constituită de ascendența sau descendența genealogică, de înrudirea prin sînge, ci îndeosebi de completa comuniune sufletească: Vecin ți-e la noroc și jale, În sărăcie și-n război, La curte și la cimitir, apoi: Acela-i ruda dumitale. [10] III. Viața spirituală Mai
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
lumea evreiască. Numai la prima vedere această migrare de la „curtea rabinică” În anturajul liderului de partid este „Împotriva naturii”. În fond, se păstra același tip de structură mentală, schimbându-se doar conținutul ideologic. Firește, nu toți activiștii comuniști evrei aveau ascendențe religioase, alții porneau, tocmai, de la polul opus, din familii ce ieșiseră de mult din sfera de atracție religioasă. Unii dintre aceștia erau bine asimilați societății românești, ca Marcel xe "Pauker"Pauker sau Matei xe "Socor"Socor. Alții aveau o formație
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
eu le sorbeam”. 24. Parthenius trebuie să fi fost un coleg mai mare și prieten al lui Aratos (vide supra). Este cvasinecunoscut. Este amintit de L.M. Hartmann (Geschichte Italiens im Mittelalter, Leipzig, 1900, vol. I, p. 190), care indică și ascendența lui imperială. 25. Cf. Stein, op. cit., vol. II: De la disparition de l’Empire d’Occident à la mort de Justinien (476-565), p. 125. Ennodius precizează și faptul că acest prieten al regelui era un remarcabil poet (In veterum morem pangit
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ele să fie înțelese și acceptate de copii ca „bunuri simbolice personale” se oprește, ca profesionist, la jumătatea drumului. Este de înțeles, astfel, de ce în structurarea conținuturilor programelor școlare, dar și în prezentarea informațiilor în actul comunicativ didactic, se acordă ascendență logicii pedagogice (vizează înțelegerea), față de cea științifică (vizează adevărul) sau cea istorică (vizează cronologia descoperirii adevărurilor științifice); c. Legat de particularitatea anterioară, este evident rolul activ pe care îl are profesorul față de conținuturile științifice cu care va opera. În procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
numit în altă parte al "Damei cu camelii", atestă forța obscură cu care personajul îmbrățișează interior, neputîndu-se desprinde de ea, imaginea ambivalentă, impură, a femeii. (7) Omogenitatea discursului în romanul lui Holban este conferită de o formă stilistic dominantă, cu ascendențe în turnura textului proustian. Tinzînd să exprime "caracteristic" natura Ioanei, naratorul recurge consecvent la considerații generalizatoare despre personaj. Le-am putea numi, cu termenul mai special, retoric, elemente de descriere etopeică (referitoare la caracterizarea morală a personajelor), spre deosebire de părțile prosopografiei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
acestea două, îndeajuns de bine definite, devin apte a se segrega. Prin dimensiunea sa estet-socializatoare, ca mod de petrecere a timpului sub emblema lui utile dulci, practica cenaclieră păstrează multiple ecouri culturale. C.l. ilustrează o mare varietate de precedențe și ascendențe: el este ruda îndepărtată și „democratizată” a banchetului din Antichitate, dar și a lecturii familiale din secolul al XVIII-lea, a salonului și seratei din secolul al XIX-lea, a reprezentațiilor de la Curte, a clubului englezesc (model de asociere liberă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]