795 matches
-
Reich descrie agresivitatea ca pe un rezultat al frustrărilor sexuale. Pulsiune distrugerii este una dintre coordonatele pulsiunii morții, Înrudită cu pulsiunea de agresivitate, exprimând orientarea pulsiunii morții spre exterior. Structura acestei pulsiuni este bipolară: distrugerea eterogenă și autodistrucția. Pulsiunea de ascendență (de stîpânire, de autoritate are drept scop dominarea obiectului respectiv, nefiind o pulsiune sexuală. Ea sta la baza cruzimii infantile. Pulsiunea de autoconservare. In contextul opoziției Între pulsiunile sexuale și pulsiunile Eului, toate pulsiunile organice intrapsihice sunt cuprinse În doi
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
Omniprezentul filon spiritualist al Olgăi Tokarczuk insuflă romanului o aură rapsodică, din lumina căreia provine vraja epică și eficiența corală a personajelor, memorabile prin eternul uman convertit în istorie, vocație și destin. Ultimul vernisaj Ludmila Ulițkaia (n. 1943, după mamă, ascendență evreiască) este considerată cea mai importantă prozatoare din literatura rusă actuală. Licențiată în genetică și apoi în științe sociale la Universitatea din Moscova (unde locuiește din 1945), scriitoarea a fost distinsă cu Premiul Médicis pentru autori străini în 1996 pentru
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
legimitate dinastică se resimte și în Țările Române. Trebuie precizat însă că recunoașterea principiului dinastic în alegere nu s-a impus adunărilor ca o condiție obligatorie. În anul 1521, după moartea lui Neagoe Basarab, Mehmed Beg sangeacul de Nicopole, în virtutea ascendenței sale basarabe, solicitase de la sultan domnia Țării Românești, dar "boierii toți, mari și mici și toată curtea" au ales pe Radu de la Afumați 582. Triumful principiului domniei elective în Țările Române a fost consacrat într-o perioadă contemporană stingerii dinastiei
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
sângele pe buze al primului hymen!" (Prima fecioară a omului). Prezență dominatoare în teritoriul poetic circumscris între primul Rod și ultimul Jeu d'Amour, moartea, "cuvântul acesta atât de perfect", apare frecvent antropomorfizată: o întâlnim în ipostază de femeie cu ascendență baudelairiană, "Moartea-aceea cu râs frumos", și chiar ca un fel de Lolită, emanând în egală măsură angelic și demonic, suavitate și grotesc, senzualitate și spiritualitate: "! presimt cum va/ veni moartea (...) într-o dimineață/ ca aceasta, ducându-mă la apă am
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai găsi/ Crengile de pe care căzură,/ Că totul va mai putea să învie?/" (Psalm) Presupusul dialog cu divinitatea este, de fapt, o tăcere reflexivă, vocea interioară, devenită și ea mută, fiind supusă, în permanență, degradării trecerii timpului. Din nou, cu ascendență în lirica blagiană 87, a cărei influență este "statornică"88, poezia Anei Blandiana, "reflexivă, gravă, simplă (...) nu mai cunoaște acum afectarea sentimentală și stilistică din volumele anterioare, izbutind să-și asume deplin problemele morale și existențiale, pe care le consideră
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
moderne, identificându-se cu un nou tip de organizare socială „bazată pe cunoaștere”. Peripatethice Interesul pentru dezvoltarea posibilităților de a ne alătura unul altuia În activități sociale comune ne orientează către acțiuni strategice ale cărui scop este putere (informația reprezintă ascendența În cunoaștere iar cunoaștere Înseamnă putereă. În sfârșit, Al Patrulea Val - „Suntem unul și alegem să creăm Împreună” - deschide spațiul sacru al comunicării, când „responsabilitatea pentru Întreg va fi devenit punctul focal al societății noastre”26. Practica socială astfel teoretizată
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
în Istoria literaturii române. Având, în primul rând prin dedicația În memoria ALINEI, valoare de patrimoniu sufletesc, cartea era astfel concepută încât "să servească tinerilor studenți care, atrași de literatura contemporană, sunt interesați să știe și de unde vine ea, ce ascendență are, ca apoi să le-o poată spune altora". Recitite azi, paginile acestei la fel de vii scrieri transmit cititorului, și, neîndoielnic, cu intensitate sporită ascultătorului din aula Facultății ieșene, imaginea, accentuată cu trecerea timpului, a unei exemplare investiții profesorale. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
xtul economic al noului mileniu . Fluxurile de ca pital sunt, astăzi, prezenț e c omune atât pe circuite internaționale, cât și pe trasee naționale, intersectoriale sau intrasectoriale. Nu doar volumul fluxurilor de capital și viteza deplasării acestora sunt într o ascendență permanentă, ci și ușurința cu car e a ces tea se metamorfozează (investiții directe, inve sti ții de portofoliu, credite bancare și nonbancare, titluri de împrumut etc. ), în funcție de caracteristicile mediului gazdă, de interesul și de profilul deținătorulu i. Dacă în
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
atât de controversat și de stimulant se poate prelungi practic ad infinitum, că doar nu degeaba suntem mai degrabă rude ale lui Pericle decât ale lui Tamerlan (precum îl ironiza Voltaire pe Cantemir, disperat să-și confecționeze, în grabă, o ascendență cât mai ilustră). Și, dacă tot am pomenit un personaj din secolul al XVIII-lea francez, merită să ne mai amintim un bon mot al doamnei de Coislin, înregistrat cu fidelitate de Chateaubriand: fiind avertizată, pe patul de moarte, de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lui A. Pann (1793/7-1854) din secolul al XIX-lea, iar în secolul trecut O. Goga (1881-1938), V. Eftimiu (1889-1972) și alți poeți cu origini balcanice. La loc de frunte stă, desigur, teatrul și scrierile lui I.L. Caragiale (1852-1912), cu ascendență grecească. Ele ne vor ajuta în continuare să înfruntăm vitregiile istoriei deloc iertătoare pentru greșelile, abuzurile și trădările comise asupra mediului natural și uman al țării și ale spațiului sud-est european în care ne-a fost hărăzit să trăim. Aromânii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
din Constantinopol și alte centre bizantine pentru a nu fi distruse de tot mai numeroșii atacatori. Ele indicau un avans de câteva secole pentru Bizanț față de Occident, între mijlocul secolului al IX-lea și mijlocul secolului al XI-lea. La ascendența spirituală a Bizanțului trebuie menționate și realizări strategico-militare precum lanțurile de cetăți pe uscat, flotele de pe mări folosite în luptele îndelungate cu arabii, mongolii, turcii și alți năvălitori. Europa Occidentală nu ar fi putut să înflorească spiritual cu biblioteci, biserici
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mitologică în Biblis transformată în izvor, de gust clasic; Dimitrie Florian un Templu grecesc, care introduce în ecuație sensibilitatea ruiniștilor romantici la confiniile cu simbolismul. În pictura lui Loghi, temele antichității probează o recurență semnificativă, și este foarte posibil ca ascendența grecească a lui Loghi să joace un rol important în ce privește această direcție a simbolismului său. Picturi precum Două femei în peisaj arcadic, Vestale, Idilă romană, Ifigenia în Taurida, Frumoasa ateniană, Acropole, În Arcadia, Faun și nimfă, La fântână etc. constituie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu modificări“, și explicația apariției speciilor prin selecția naturală. Este ușor de stabilit că în cazul multor contestări și controverse era avută în vedere cu precădere una sau alta din aceste două teme. Istoricii sunt în general de acord că „ascendența comună“ a fost destul de repede acceptată de către biologi, dar că, până în 1930, majoritatea lor continuau să respingă explicarea evoluției speciilor prin selecția naturală. Mai mult, la începutul secolului XX, în rândurile naturaliștilor era răspândit punctul de vedere că noile cercetări
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de bază ale darwinismului în 1859, în Originea speciilor, au fost necesari încă 80 de ani pentru ca biologii să accepte pe deplin darwinismul.“ Expresia „pe deplin“ semnifică aici acceptarea selecției naturale ca principal mecanism al evoluției. Observația importantă este că ascendența comună și selecția naturală sunt idei logic independente, că susținerea celei dintâi nu implică acceptarea celei din urmă. Considerând lucrurile în mare și în mod schematic, putem distinge două surse ale rezistenței față de știința darwiniană: rezistența motivată de constatarea că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că el însuși a refuzat să spună vreodată ceva despre „cauzele prime“, adică se formuleze considerații filozofice de mare anvergură, spre deosebire de unii dintre susținătorii teoriei sale, a atenuat doar în mică măsură această reacție. Acceptarea ideilor care constituie nucleul teoriei - ascendența comună și selecția naturală - independent de interpretarea lor filozofică părea să nu poată fi în nici un fel conciliată cu înțelegerea curentă a naturii și a omului în credința creștină a epocii. Este o impresie pe care cunoscutul teolog catolic Hans
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
luptă pentru supraviețuire cu toate mijloacele? Potrivit tuturor acestora, nu va deveni oare Dumnezeu pe deplin de prisos? Mai are el un loc în această lume și în evoluția ei?“ Constatarea că asemenea concluzii la care conduceau cercetările lui Darwin - ascendența comună a tuturor speciilor de plante și animale, inclusiv a omului, prin mecanismul selecției naturale - nu pot fi ușor armonizate cu viziunea despre lume a unor tradiții religioase cum este cea creștină poate fi desprinsă din reacțiile, de altfel foarte
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
pentru tradiția ei. Atâta timp cât concluzii formulate de Darwin au fost contestate în medii științifice, reacția cercurilor conducătoare ale Bisericii Catolice a fost una de respingere nediferențiată. Deja în 1860, într-o declarație dată la Köln, Episcopatul German a calificat susținerea ascendenței anaimale a omului ca fiind incompatibilă cu credința catolică. Iar Comisia Biblică Papală din 1909 a reafirmat creația separată - „peculiaris creatio hominis“. Mult mai târziu, în 1941, într-o cuvântare ținută în fața Academiei Papale de Științe, Papa Pius al XII
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fi puse de acord și cu reprezentarea creștină tradițională a creației separate. Există mari dificultăți de a explica prin procese naturale apariția unor organe cum sunt ochii mamiferelor. Concluzia lui Plantinga este că, dacă dintr-o perspectivă naturalistă argumentele pentru ascendența comună a viețuitoarelor pot fi apreciate drept destul de convingătoare, nu tot așa stau lucrurile și pentru teist. Am putea accepta principiile lui Darwin drept cea mai bună ipoteză explicativă doar dacă acceptăm și „naturalismul metodologic“. Dacă suntem însă teiști, vedem
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
rațiunii, de credința religioasă vor apărea drept străduințe care nu au sens. 2. Rezistență și rezerve cu motivație ideologică Diferite curente de gândire, conservatoare sau revoluționare, au reacționat diferit față de ceea ce au identificat drept implicații morale sau politice ale teoriei ascendenței comune a viețuitoarelor. Spectrul foarte larg al acestor reacții, varietatea mesajelor ideologice atribuite unei teorii din științele naturii, al cărei autor și-a propus explicarea unor fapte general acceptate privitoare la istoria vieții pe pământ, poate surprinde. Dacă ținem seama
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
o atitudine negativă față de teoria lui au rămas la ordinea zilei. Cercetări paleontologice întreprinse pe scară mai largă și cu mijloace mai perfecționate nu au dus la rezultatele așteptate de susținătorii teoriei selecției naturale. Acceptarea pe scară largă a ideii ascendenței comune a tuturor viețuitoarelor a făcut însă ca o perioadă destul de lungă de timp îndoielile paleontologilor privitoare la gradualismul darwinian să nu primească o expresie clară și netă. Cei care resimțeau mai puternic asemenea îndoieli au ezitat mult timp să
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
sunt, de regulă, eliminate. 4. Poate fi socotită teoria sintetică a evoluției știința darwiniană a zilelor noastre? Întrebarea centrală, acea întrebare la care un răspuns pozitiv ar conduce la o concluzie afirmativă, este dacă toate faptele istoriei naturii care evidențiază ascendența comună a viețuitoarelor, precum și evoluția speciilor de-a lungul erelor geologice pot să fie caracterizate și explicate în mod satisfăcător drept adaptări, care sunt rezultatul acțiunii selecției naturale. Creatorii teoriei sintetice a evoluției au căzut de acord că aceasta a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nu acceptă unele teorii formulate de un confrate decât să recunoască, bunăoară, că nu poate să le împace cu propriile convingeri religioase sau cu înclinații de ordin ideologic. Oricum ar sta lucrurile, nu puțini cercetători motivau respingerea ideii darwiniene a ascendenței comune și a selecției naturale formulând rezerve de natură metodologică. Astfel, geologul Elie de Beaumont, unul dintre elevii marelui naturalist Georges Cuvier, califica teoria lui Darwin drept science mousseuse (știință spumoasă). Iar antropologul Armand Quatrefages, care îl admira pe Darwin
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Blocului Partidelor Democrate ce se prezintă în alegeri cu LISTA NR.1 (subl.în orig.)” Dar, iată și biograf ile candidaților: „ D. Aurel Potop. Vasluian, născut în Suhuleț, comuna Tansa, el ministrul de mai târziu, aparținea unei familii umile, fără ascendențe în burghezime (...)”. Despre Gheorghe Rășcanu se scriau următoarele: „Prea bine cunoscut ca să mai fie nevoie de o prezentare înzorzonată. Dascăl de gardă veche, neobosit animator pe toate câmpurile de activitate socială, fost prefect al județului în atâtea rânduri, D. Gheorghe
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
din Tiergarten. Nu pricepuse că din hoinărelile lui va da literaturii minunata nuvelă Remember, care se născuse în acele clipe pierdute." Și-aș adăuga poate că tatăl nu intuise, așa cum va face mai tîrziu Tudor Vianu, că autoproiecția unei alte ascendențe putea avea resorturi adînci în psihologia fiului: "Poate mărturisiri pe care nu le deținea decât el, poate un instinct al sângelui său, care era fără îndoială al unui om dintr-o rasă veche, poate numai acea tendință de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
nevăzuți coborîseră prapurele înstemate și una cîte una se stinseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol." E, aici, mai mult decît rezultatul unei autosugestii a fabuloasei ascendențe nobiliare, e pana unui analist al sîngelui albastru (Ș. Cioculescu), chiar dacă acesta pare rafinamentul inutil al nobleței (Al. George), admirația nelimitată față de manierele aristocratice traducînd chiar snobismul matein materializat într-un monument de snobism, evident exagerare de tipul celor care
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]