6,399 matches
-
lua forma muntelui Pietricica, străchinoiul cu smalțul lucind creștea până la dimensiunile soarelui abia răsărit pe muntele său drag, verdele oalelor de lapte era cel al brazilor care rândurirânduri defilau prin fața lui, conurile acestora se transformau În clopoței maron care sunau ascuțit și metalic În armonia sunetului mașinilor sale de texturat și Într-un târziu se vedea tolănit ca un copil pe un munte de deșeu din fir filat, apoi Îngerul său binefăcător, tăria omului de la munte și dorința de a se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și prespălată de aceeași culoare, o geacă de vară cu mâneci detașabile și o haină groasă și Îmblănită, toate având inscripționat marca Levis Strauss. Fu obligat să Încalțe și o pereche de cizme galben-maronii, cu tocul trapez și cu vârf ascuțit, așa cum purtau cow-boy-ii americani. Tânăra și ambițioasa sa contabilă fu nevoită să se ridice pe vârfuri pentru a-i așeza pălăria din piele, apoi Își sărută pătimaș tânărul său cow boy spunându-i: Cum se face domnule că Îți stă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
servit și savura În liniște și discreție o cafea amară și o vodcă de calitate. Personalul barului, abia sosit la serviciu, se obișnuise cu ciudatul client cuminte și Îl lăsa În pace, acolo În colțul său. Într-o dimineață, simțul ascuțit al securistului observă cum spre masa lui din colțul Întunecos se Îndrepta un om crâncen, cu o față desfigurată și cu un ochi „șters”. Era Îmbrăcat În costum complet de blues-jeans și Ștefan Girovescu, pentru că el era, purta aceeași pălărie
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mine, Jules, zise Charlot. Omul dădu semne de stânjeneală, poate glasul îi suna oarecum cunoscut. Vremurile erau însă destul de tulburi: unii clienți dispăruseră definitiv, alții - care stătuseră ascunși - se întorseseră, profund marcați de detenție, iar pe alții - care nu stătuseră ascunși - nu era prudent să-i încurajezi să se arate pe aici, pentru bunul mers al afacerii. Știți cum e, Monsieur, n-ați mai trecut pe la noi de atâta timp... Americanul începu să bată tare în masă cu o monedă. —Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
isteț. Cum te cheamă? —Charlot. Jean-Louis Charlot. —L-ai cunoscut și pe celălalt? —Adică pe... Da, l-am cunoscut. Cred că ar fi bine să plec înainte să apară mama dumitale... Din capul scărilor se auzi o voce bătrână și ascuțită: — Cu cine stai de vorbă, Thérèse? — Cu un om care-l cunoaște pe Michel. O bătrână coborî anevoie ultimele trepte și ajunse în hol, o bătrână uriașă, înfășurată în mai multe șaluri puse unul peste altul, care o făceau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
între ei se instalase un soi de gelozie și de mândrie care-i îndepărtase unul de celălalt; când s-au reîntâlnit, se simțeau de-a dreptul dușmani. Nu mai luptau cu aceleași arme: forța lui fizică se confrunta cu limba ascuțită a băiatului mutilat care-și vărsa acum în cuvinte toate durerile adunate în zile lungi de suferință. Charlot făcu un pas într-o parte, în șanțul drumului, când căruța trecu pe lângă el și-și acoperi fața cu mâna, dar Roche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
5-10 mii. Erau vremuri când nu mai puteai angaja un simplu jurnalist cu ceva talent sub mia de euro. Piața salariilor s-a dat complet peste cap când Dinu Patriciu a intrat în scenă și a supralicitat. Gazetari cu pană ascuțită, ca Grigore Cartianu sau Ovidiu Nahoi, s-au îmblânzit. Tema oligarhiei și a marilor grupuri de interese care agresează statul a dispărut din scriitura lor. Au schimbat macazul. Au abandonat jurnalismul militant și luptele de tranșee în favoarea unei evadări comandate
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
mai avem mult de mers - a dat zvon de bucurie Mitruță. Ce ne-am face noi dacă nu ai fi tu cu vederea așa ageră? l-a lăudat Pâcu pe Mitruță înțepându-l subțire. Ii bun un om cu vederea ascuțită, mai ales la un drum ca aista - i-a luat apărarea Hliboceanu, dar cu toată seriozitatea. Is buni toți oamenii, Hlibocene! Is buni atunci când se înțeleg. Altfe... - i-a întărit spusa Ion Cotman cel tăcut, semn că îi stăruia în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ca o stârpitură ca el - coafat, parfumat și bine îmbrăcat - să aibă niște dinți atât de ascuțiți. În privința asta, se aseamănă mult cu femeile: cu cât sunt mai coafate, mai parfumate și mai bine îmbrăcate, cu atât au dinții mai ascuțiți. Și mușcă mai bine. Robespierre urăște grasele și bărbații cu ochelari. De fapt, urăște pe toată lumea, când e treaz. Pentru că trebuie spus despre el că nu prea ține la băutură. La fel ca oamenii - cei mai buni prieteni ai câinilor
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ei, le mulțumești tuturor pentru intențiile bune, pornești pe cărarea de munte către prințesuța ta spectaculoasă și către grădina suspendată a dragostei ei. coșmar merg prin culoare cilindrice cu pereți albi, iluminate de neoane puternice cu nenumărate răscruci în unghi ascuțit este unul din visele mele vechi, de care nu scap alerg prin tubulatura orbitoare dezbrăcată, mă tem să nu mă vadă cineva nu găsesc nici un obiect cu care m-aș putea acoperi totul este imaculat, curat, numai pereți și lumină
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vindecă-mă de plecările trenurilor înțepenite și ale avioanelor adulte. nouă în primul loc: ai intrat în pădurea păpădiilor înalte, nu ai cum să ieși decât traversând o, semințe de păpădie înaltă pot lovi acoliții tăi, ele cad ca fulgerul ascuțit, semințe de păpădie înaltă pot reteza gâtul adepților tăi, mâna ta dreaptă devine din nou bishamonten, toți semenii tăi sunt iscusiți, taie cu sabia strălucitoare orice sămânță căzând, înaintezi, trăgând toată oastea ta după tine, sacrificiul pădurii păpădiilor înalte este
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pământ, care fără pământ, indiferent cât de mare și puternic este, ar cădea, faci o statuetă mică și scumpă, din piatră neagră stră lucitoare, șlefuiești cu mânuțele tale roz o piatră strălucitoare neagră, lată jos, să sugereze pământul, și mai ascuțită sus, să sugereze piscurile, și partea lată de jos se termină într-una dintre laturi abrupt, să sugereze căderea muntelui, cu mânuțele tale șlefuiești și sufletul iubitului tău, care va ajunge la momentul potrivit în patul tău cel nou, așezat
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
respectate). nu știu de ce, dar tu întotdeauna te trezești devreme iarna vine mai intâi pentru tine cu prima ei zi, care modelează albul pe conturul nostru cu prima ei senzație formidabilă, că aerul e o imensă cascadă albă, în colțurile ascuțite ale acestei câmpii de lumină a cărei cădere te sperie, te face să mă iubești, exact atât cât trebuie să mă iubești. la semnul tău, la zâmbetul tău, la arătarea alurii tale civilizate se deschid nuferii, cântă canarul, peștii înoată
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
shabriri, al orbirii, o cârtiță-oribil-dansatoare face abuz de scârboasele gheare, prinde un pluton de furnici albe foarte harnice, care tocmai voia să suie o rădă cină groasă către grădina suspendată a dragostei tale, și cu ghearele ei ca niște lame ascuțite face măcel, țâșnește sângele roșu din furnicuțele albe, botul împuțit al cârtiței se înfruptă din carnea dulce a furnicuțelor albe, nu scapă decât furnicuța letix, cea mai chitinoasă dintre furnicile albe, care se cațără iute în grădina suspendată a dragostei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
strălucitoare, nu te pot ataca oarbele rele în această noapte. imediat după ce te trezești, berbecul ikanga rupe poarta grădinii tale suspendate cu coarnele sale și țâșnește, alergând, către lacul kanas, pe care are ordin să îl înțepe cu coarnele sale ascuțite, care pot scurge culorile lacului tău secret înspre conducătorii aprigi ai oștirilor dușmane, harnica furnicuță letix este însă trează de dimineață, de la prima oră, simte primejdia și îi pune piedică berbecului ikanga cu picio rul ei zdravăn de furnicuță chitinoasă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ești cadoul prințesei tale strălucitoare, privești la cerul de deasupra cerului, de unde se aud tunete care zguduie sfinxul de piatră din temelii. nouă în al doilea loc: trei vulpi argintii te trezesc din somnul tău îndurerat, se rănesc în capetele ascuțite ale cablurilor de tungsten care îți strâng pieptul, cozile lor rămân agățate, boturile lungi ale vulpilor dezlegare argintii cuprind câte o sută de limacși-cu-dinți, dinții vulpilor sfărâmă dinții limacșilor, degetele tale de la picioare cresc la loc, o săgeată galbenă șuieră
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
clanului urșilor abenaki nu ar fi tras singura săgeată galbenă a clanului. șase deasupra: cocoțat pe înaltul zid al cetății liang de la apus, în al douăzeci și unulea an al domniei sale, ducele li gao scoate măștile negre de pe capetele șoimilor-cu-gambe ascuțite, care se aruncă în picaj către tot ce poate fi pradă. oștirile dușmanilor tăi suferă pierderi, specia broaștelor-spion este aproape extirpată. tu nu ești bucuros decât așa, moderat, nu ești entuziast, pentru că înțelegi că dușmanul oștirilor dușmanilor tăi nu este
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
crudului ultim rege shang a lansat către tine o ploaie de săgeți, care au acoperit cerul și te urmăresc în picaj, săgeți de amanită care otrăvesc sufletele fericite, alergi cât poți de repede, dar nu ai cum să scapi de ascuțitele în picaj, săgeata galbenă a conducătorului urșilor clanului abenaki trece pe deasupra ta și frânge toate săgețile de amanită, săgeata galbenă înfiptă în pridvorul tău te-a salvat, ea nu putea fi lansată decât de arcul de lapis lazuli al prințișorului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
imponderabil. Balanța se înclină de partea sugestiei și a nuanțărilor în infinitezimal. De aceea (cum s-a și remarcat, altminteri, încă de la primele cronici), prozatorul nu e un arhitect, ci un rafinat colportor de istorii orale, un „povestaș“ cu auz ascuțit și cu o curiozitate nesățioasă față de tot ce se întâmplă în lume, din bătătura curții la planeta întreagă. Nici povestirile din volumul de față nu fac excepție de la regulă. Ele se integrează firesc în corpusul textelor publicate anterior, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Cine or fi noii lui stăpâni, nu știu. Văd că ai nas fin. Ai cam adulmecat din ce parte vine mirosul de fiară. Că nu știi încă cine sunt stăpânii cei noi nu-i de mirare, pentru că stau încă bine ascunși. Fiarele din comuna asta s-au cuibărit aici la liceu... Dacă s-ar trezi bătrânul Bașotă, i-ar pune în ștreang... Cine sunt, domnule inginer? M-ați făcut tare curios. Niște descreierați. Își zic legionari. Toată ziua vorbesc numai de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
uitat de atribuțiile ei de comandant al acelei adunări. Petrache a revenit la firul pevestirii, nu înainte de a o tachina pe Măriuca: Dacă pe front aveam asemenea comandanți, ca Măriuca, apoi muream din prima clipă... Măi Petrache! Da’ ce limbă ascuțită ai în searea asta! - a sărit Costăchel în apărarea Măriucăi. Păi s-o cam tocit limba de când n-am mai pus picătură de vin și firimitură de plăcintă pe ea - a pus paie pe foc Petrache, râzând din tot sufletul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Când vrea Dumnezeu, săracul dintr-o bubă-și umple capul”... Înainte de a intra la tine, au poposit la mine. Simplu. Nu? Iaca aiștia-s bolșevicii! Te leagă înainte de a apuca să spui pâs! - a încheiat vorba Costăchel. O dimineață cu ger ascuțit... Bădie Costache! - a strigat goarza, oprită-n poartă. Ce-i măi Măcriș? De ce nu stai acasă? Nu vezi ce ger îi? Îți îngheață apa-n gură. Cum să stau, bădie? M o mânat la matale și la bădia Petrache cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îl privește cu interes, domnul abandonă citirea cotidianului și porni o discuție cu el. La fiecare replică a lui Răducu, în care existau nostimade, domnul râdea copios. Se vedea cât de acolo că e un copil inteligent, că are mintea ascuțită și găsește răspunsuri care îi pot incita chiar și pe oamenii mari. Acestuia îi plăcu modul în care acest copil plin de istețime întreținuse un dialog destul de elevat pentru vârsta lui. Din vorbă în vorbă, văzând că domnul din preajma sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ochii supervizorului său, el băgă de seamă că parcă ceva îl tot supără și nu-i dă deloc pace. De fapt, simțea din ce în ce mai limpede cum sufletul i se întunecă, iar inima îi zvâcnește cu putere, prinsă parcă de o gheară ascuțită și neîndurătoare. Avea impresia vagă că uitase ceva acasă dimineață - deși nu știa ce - și simțea inexplicabil fiori tot mai mari de amețeală și de dor față de aceasta. Avea un puternic tremur de emoție în stomac. „Ei, drăcie! Cred că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prea ai nevoie de mai mult de câteva degete de la o singură mână, pentru a-ți putea număra adevărații prieteni. Mai mult chiar, la unii, această mână se întâmplă să rămână în întregime închisă... Prea era tulburat, încât simțea nevoia ascuțită, nu de puține ori, de a vorbi deschis cu sine însuși. Își spunea: „Simt cum mi se vlăguiește vertiginos credința-n zei și-n oameni, văd cum dispar pentru totdeauna persoanele de însemnătate din viața mea. Tocmai mi-a murit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]