41,209 matches
-
unei lumi ornate cu broderii de Neamț. M-ai strigat mamă? Ce drumuri îmi spînzură-n creier cînd admir corăbiile din acvariu și mă-ntreb cui folosesc atîtea guri pline de vorbe și de ce, Doamne, desăvîrșirea doar în darurile tale se-ascunde? M-ai strigat mamă? Dacă mă strigi din zarea croșetată de nori înseamnă că vezi cum vernisez zilnic două mîini de carne ca două sărbători cum mă amestec cu toți cei tîrîți la banchetul păcatului și cum adăpostul celor douăzeci și patru
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
Ioana Ieronim dar tu cine ești, Tezeu, care ți-e numele altul decât cel pe care-l rostesc și în somn, unde nu e amintirea lumilor pe care le-ai făcut ori le vei mai întemeia ce-i ascuns sub numele pe care-l șoptesc cu o foame mult mai bătrână ca noi cu o sete prea nouă ca să se fi învelit în cuvinte ce ești tu pentru mine Tezeu, domn peste mai multe vieți și o nenumită esență
Tu cine ești? by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3938_a_5263]
-
lacrimi cenușii, de mercur, care-ți vor arde retina Iar râsul ei ți se va strecura ca o durere-n urechi: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu privi în sus. Mai bine ascunde-te Sub birou și așteaptă, înfrigurat, acolo. El va veni, Câinele negru, cu botul roșu de sânge. Va zice: „Scoală-te, Domn al Sabiei și al Securii!” „Care sabie, care secure?” „Neînfrântele Unelte-ale Secerișului de Primăvară.” „Dar eu Sunt un
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
Sunt oase de animale și oameni, orașe și sate în flăcări” Apoi cu limba lui aspră te va linge pe față: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu privi în tavan, nu te ascunde sub birou. Ridică-te, îmbracă-te și ieși în grădină. S-a-ntunecat, Nori negri au acoperit cerul până departe, iar vântul Trece prin frunze turbat și cântă: „Hâș, hâș!” În pădure Mă plimb prin pădure. Un muzeu ultramodern; Am
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
de pantaloni, Ca o pată pe retină, ca un furuncul, ca urma Unei operații nereușite. Oamenii fericiți. Mai rău ca sfinții. Și sfinții au fost fericiți. Dar ei măcar Se lăsau sfâșiați de fiare, se hrăneau Numai cu ierburi, se ascundeau pe coclauri, stăteau Ani întregi în vârful câte unui stâlp. Dar fericiții, nu! Mișună peste tot, îți râd în față, Când merg parcă plutesc, se bucură de orice, Dau din mâini, îți vor binele... Dar, mai ales, Zâmbesc și râd
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
umbra tăioasă, orbitoare, cum, dezbinat de perfecțiunea întrezărită-n vis, eroul, scânteietor, plecat asupra apei, cu buzele uscate, pătrunde brav ogrăzile beznei, sfâșiat de lumini. Un prag pe care trupu-i așezat fără vreo explicație și nimeni n-ar ști ce-ascunde această umilă depunere, sigiliul în flăcări, ascuns în floarea inimii, eternul îndemn la tăcere, MUNTE LUPTĂTOR Vrăbii ar vrea să-și sape cuib în stâncă, să-nhațe boabele gândului, pițigând insolent inimi de orgi. Dintotdeauna-ncearcă să facă grohotiș din
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
întrezărită-n vis, eroul, scânteietor, plecat asupra apei, cu buzele uscate, pătrunde brav ogrăzile beznei, sfâșiat de lumini. Un prag pe care trupu-i așezat fără vreo explicație și nimeni n-ar ști ce-ascunde această umilă depunere, sigiliul în flăcări, ascuns în floarea inimii, eternul îndemn la tăcere, MUNTE LUPTĂTOR Vrăbii ar vrea să-și sape cuib în stâncă, să-nhațe boabele gândului, pițigând insolent inimi de orgi. Dintotdeauna-ncearcă să facă grohotiș din culme, dar iarăși urcă, după o clipă
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
acum că am rămas în număr impar împrejurul paharelor pline parcă nici moartea nu ne mai sâcâie acum viețile noastre vor fi mai simple și mai lipsite de griji foga foga gesu lapu neagro neagro și te du iar fotografia ascunsă cu grijă în buzunarul cămășii la piept va începe din nou să bată și să lumineze carnea pe dinăuntru. uneori - da (ca și acum) sunt o haltă prin care se perindă oameni nervoși. unii își decupează urmele de ruj cu tot cu
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
tot: câte o pală de vânt trimisă de cineva, ca un suspin al nu se știe cui, de moarte încolțit. Totul se amestecă, se învolbură departe de bine, departe de rău. Aer irespirabil. Aici se trăiește ca și când se moare. Fugi. Ascunde-te. Lumea Ta, Doamne? O junglă care îți taie respirația. Sau nici atât. Joc divin Dreptatea s-a împărțit de mult. Ducem pe spatele noastre de delfini, curbate, aerul greu, bucuria de-a fi - teribil suspin al zeului nevisat de uriașii
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
singur, singur, singur să mă lași Iubire tristă, legendar temei Al lumii care naște, care moare Cu fiecare nuntă - sfânt izvor De alte lumi mai pure, roditoare, Un fluviu majestuos spre viitor... 1987 CĂDERE Sub aripa solară A ființei te ascund, Să nu dai de mâl și de prund, De zonele joase Unde timpul miroase A dragoste de mucegai, A silă de-mbrățișări și de rai. Fă-mi un semn c-o să vii Cu o furtună de ciocârlii, C-o să mă
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
grădină podidită de muguri, Să te-ntristezi, să te bucuri... 1980 ARMURĂ Un strămoș fără somn Rătăcește prin mine? Cine-l închide veșnic în vis, Străjer milenarelor mele ruine? Oare sufletul lui E bufnița ce-mi cântă pe casă? Mă ascund uneori în statui, Sub pielea de marmură groasă, Dar și de acolo aud, Până-ntr-acolo mă arde Vuietul surd și absurd Ca o teamă de moarte: „Unde tot rătăcești, Om ori duh din povești?” Ah, cât de greu mă
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
o seamă cu marea Și asemenea ei limpezesc depărtările, Și tu ai crezut; În apusul acela de vară, Ochii tăi erau atât de frumoși, Nevoia ta de încredere Era atât de nemăsurată! Ce importanță mai avea adevărul? Fugind să se ascundă De ce îmi cauți gândul, sunt singur de-o vecie, Răsună înserarea în glasuri de departe, Tu nu mă știi de-ntregul, nici clipa nu mă știe; Doar întâmplarea oarbă împarte și desparte; M-aplec peste fântână, în tremurul subțire O
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
crainic nou să vină, Vestind o altă fire, alți oameni, sub alt soare; Înaltul se scufundă în marea lui de șoapte, Crâmpeie de mișcare se sparg și se adună; Poate e doar o umbră neliniștită-n noapte, Fugind să se ascundă sub chipul de pe lună Nu e adevărat Acuma știm, Au strigat apele, umflându-se-n maluri, Malurile sunt osânda noastră; Nu e adevărat, le-am răspuns, Osânda voastră e împărăția apelor; Acuma știu, A strigat lumina, spintecând întunericul, Întunericul e
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
gata a rodi fără tine. În vechiul local În vechiul local clipe de cumpănă timpuri ce se strîng cum degetele fantomatice ale unor îndrăgostiți de demult un februarie amestecat cu un august o zi de joi vîrîtă-ntr-o duminică o-nserare ascunsă-n pliurile radioasei amiezi în frapieră o sticlă de vin rubiniu decoltată cum rochia unei bacante pe perete masca unui diavol (un ochi roșu și altul verde bărbița-ncovoiată ironic aidoma unui al treilea corn inversat) ai zice ultimul portret
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
negru cât o catedrală de înalt mătură puntea și dărâmă peste mine felia de sticlă înrămată. o acoperă cu noroi. alt vis (aristonul) mica orchestră care cântă muzică italienească nu poate fi văzută din salonul conacului de la pregny. sigur e ascunsă în spatele plantelor în seră - cultura de orhidee glicine geranium și balsamine. uca știe că nu visează acum. e trează și amorțită cum te simți după o anestezie locală. sisi irma și baroana julie de rothschild i se par trei păpuși
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
rezista tentației privirii aceleia piezișe din coada ochiului despre care olena i-a spus că „așa vezi tu stafiile și vrăjitoarele”. abia deslușit prin gelatina verzuie lucheni ascute acum pila dându-i o formă triunghiulară și tăiș de brici. o ascunde apoi în mâneca dreaptă a hainei. încă un vis (achilleion) păsări și greci. smulg fiecare în cârdășie până la sânge din zestrea călătoriei. mi-am tatuat o ancoră albastră pe umăr. a văzut-o. l-a umplut de dezgust. cum să
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
al Bucureștiului Care îmi sărută tălpile cerșind amintiri Adolescența - o minge de ping pong Nu întotdeuna aruncată înapoi. În întâmpinarea cuvintelor mele când devin carnivore, când își cer uncia lor de carne Dar unde, în care cute ale memoriei se ascunde el Milionul de lucruri care mi s-au întâmplat Precis în acest loc, Muc de țigară stins pe caldaram Aici Sau poate nu...
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
ei ca pe-o floare zece franci elvețieni la urmă le-a spus celor trei că trece prin moinești „iar peste cinci zile”, l-am auzit strigând, „ne vedem la zürich”, „la cafeneaua voltaire”, a mai zis cel cu vioara, ascunzându-și arcușul sub o pelerină de doc oh! nu! celor patru le-a zis pentru că mai era unul fuma extrem de mult cred că era din școala ieșeană de poezie i-am reținut doar numele mic: „ioanid” fix la kilometrul 45
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
polul plus, Se zămislesc planete de-o vară, care se Vor arăta pe boltă cînd eu voi fi apus. Pierdută-i limba noastră. Magistrul Mallarmé, Reînviat, n-ar spune decît atîta: „Bee!“ Căci nu e Sens acela ce poate fi ascuns. Nu crede eunucii care secretă scheme Ca un păianjen plasa. Din Cuvînt Ei văd doar geometria. Uitată de Zidar ’Nainte să se-apuce de lucru. Nu te teme De ce au zis, vor zice, de ce și cum și cînd... Zîmbește. Și
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
defragmentare A creierului, overloaded peste zi. În Pivniță Înconjurați de haine vechi și de saltele, Mustind de jeg și de secreții nesfîrșite, Pe care-ți zac, cu scrum și sare în orbite, Tovarășii. Locuitorii lumii paralele În care te-ai ascuns. Ținîndu-te de mînă, pe șoptite, Te rog, ameninț, plîng... Îți amintesc de cele Trăite împreună, de iarbă și de soare și de stele... Privești spre cel de-alături, sfioasă, și te Desprinzi: „Nu. Lasă-mă! Rămîn”. „Dar cine Mai e
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
puțin, aproape nimic, un detaliu al nimicului, o lipsă de scris, o destructurare, un plâns îngropat într-un mâl de carbon încât suntem nevoiți să-nvățăm să citim cum moartea pășește tiptil pe vârfuri Acest palid oarecare vasiliu Care se ascundea sub identitatea falsă, derutantă, mai puțin cunoscută, de george bacovia. Un șarlatan vizionar, Un suspect.
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
deasupra mea și o singură lună îmi dă amintiri din copilărie. E o stare de spirit care seamănă cu o orbire de sine: un început de alfabet din care lipsesc literele. E clar, trebuie să fug, e necesar să mă ascund după gardul de sârmă al acestui alfabet al tăcerii... dar, deodată, văd în zare două personaje: unul pe cal, altul pe măgar - se tot luptă cu morile de vânt fără să câștige... Nici eu nu sunt destul de nebun încât să
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
viață ce ucide fără să știe, era grăbit și el, a comandat repede și s-a dus în mulțime *** Euridice e aici, se încruntă, îmi spală hainele, mi-a făcut copii, e concretă, doar uneori o senzație de ceață o ascunde, dar asta e doar o părere, se mută în senzațiile mele, într-un fel de suc al zilelor trecute, se ascunde acolo și cred că stă de vorbă, stă și iar stă de vorbă, asta mă face teribil de gelos
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
aici, se încruntă, îmi spală hainele, mi-a făcut copii, e concretă, doar uneori o senzație de ceață o ascunde, dar asta e doar o părere, se mută în senzațiile mele, într-un fel de suc al zilelor trecute, se ascunde acolo și cred că stă de vorbă, stă și iar stă de vorbă, asta mă face teribil de gelos, ea are vecinătăți de nemărturisit, ca atunci cînd te locuiește o zeitate, și toate limbajele tale stau neputincioase, și nici să
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
ochii lor mă privesc înspăimântați și dispar treaptă cu treaptă în rama pânzei domnișoarele de onoare și eu străbat oglindă după oglindă cu fața înfiptă în realitate cu palmele coborâte în zadar de pe cruce. Până la desfacerea lumii și nu îți ascund că dorm pe un morman de strigăte pe un pat de campanie legat de picătura de perfuzie lumea mea-i văzută de aici dintre cearșafuri pare un pântec uriaș din care cresc țevi de plastic tuburi viu colorate ace semănate
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]