740 matches
-
a îmbogățit acest mit străvechi cu o întreagă ideologie mesianică iudeo-creștină: pe de o parte, rolul profetic și funcția soteriologică pe care i le recunoaște proletariatului; pe de altă parte, lupta finală dintre Bine și Rău, care ar putea fi asemuită fără greutate cu înfruntarea apocaliptică dintre Cristos și Anticrist, urmată de izbânda hotărâtoare a celui dintâi. Nu este deloc lipsit de importanță faptul că Marx preia speranța eshatologică iudeo-creștină într-un sfârșit absolut al Istoriei, ceea ce îl deosebește de alți
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
când În hohote năprasnice de râs. Râdeau atunci toate În jurul lui. Râdeau și scaunele, și fereastra, și patul, și cuptorul pe care ședea babulea, ascultându-l și Înecându-și bodogăneala În hohote de râs. Și toată casa râdea. Tatăl nostru era asemuit de Mașa cu mălinii ce legănau În spatele casei, iar Psalmii lui David erau sălciile pletoase care creșteau ondulându-se pe marginea pârâului. Poveștile erau lanurile de grâu, de ovăz și de secară ce se unduiau În bătaia vântului la vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
alții ziceau că până și pietrele și rădăcinile plantelor și ale arbuștilor s-au transformat În ciocuri și gheare, ce se ridicau, iată, acum În aer, plutind amenințător deasupra caselor și creștetelor Înspăimântate ale oamenilor. Alții, furați de negre presimțiri, asemuiau stolurile de ciori, ce se Învolburau pe cer, cu pașii Necuratului ce, Încetul cu Încetul, avea să potopească inimile și viețile oamenilor, ademenindu-i ba cu una, ba cu alta, pentru a-i duce În cele din urmă la pierzanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fel de apendice vorbiți? Întrebă gazda. - Thalassa, Thalassa, murmură cu un glas scăzut Extraterestrul. Ce reprezintă luna pentru dumneavoastră? - Ce să reprezinte, ridică din umeri cu nedumerire Mașa. Pentru mine, luna e lună și nimic mai mult... - Cu ce ai asemui-o? Întrebă oaspetele, dând păhărelul peste gât. Privindu-l cum se strâmbă și scutură din cap, Mașa Își dădu seama că oaspetele va mai zăbovi un pic. „Poate că nici nu-i chiar atât de grăbit cum pare“, Își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
timp În care turnătorul caraliilor, se strădui să stoarcă dela Tony Pavone cât mai multe mărturisiri și provocări de injurii la adresa milițienilor, la care Însă Tony Pavone răspunse suficient de evaziv, oferindu-i unele informații eronate. Cele câteva minute, le asemui cu jalnica ultimă dorință a unui condamnat la moarte...!! În momentul când acele ceasornicului indică cele douăzeci și patru ore dela introducerea lui Tony Pavone În arest, acesta fu strigat pentru liberare. Procuratură refuzase prelungirea arestului cu Încă treizeci de zile...! La
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
osteneală să bat un drum atît de lung, măcar să mă pot folosi de aceste informații În raportul ce urma să-l prezint, În așa fel Încît să pară plauzibil. Altfel, călătoria mea de două ore și jumătate nu se putea asemui decît cu aruncarea undiței Într-un heleșteu. În momentul În care toate posibilitățile păreau să se năruie una după alta, În pieptul meu se stîrni freamătul sîcÎitor al unor larve sîngerii de molii uriașe, gata parcă să iasă din găoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu are suficientă Încredere În tehnica și gustul ei. Lucrurile păreau complicate... Amîndouă Însă, așa cum erau Îmbrăcate, lăsau o impresie grozavă. Fata rămase locului privindu-mă insistent peste umerii soției mele, arătîndu-și doar fața. Privirea ei deschisă, inocentă, putea fi asemuită cu aceea a unei păsărele care așteaptă numai să-i fluieri. Eram doar soțul stăpînei, așa că nu avea de ce să fie atît de provocatoare... Chiar dacă nu eram, ce-i drept, decît „fostul” ei soț. I-am stîrnit curiozitatea și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
protecție! Era singurul aspect pe care Îl admiram la EL și trebuie să recunosc că a dat dovadă de curaj, chiar dacă acest curaj era o chestiune de viată sau de moarte... Își ațintise privirile asupra mea. Linia obrazului ei se asemuia cu nisipul ud al mării, blîndețea și duritatea contopite Într-un singur chip... Stătea cu spatele la perdeaua lămîiatică ce pălea Încet-Încet. Culoarea pielii se asemuia cu cea a unei piese de mobilă nelăcuită, maturitatea și prospețimea se dizolvau, dulce, una În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o chestiune de viată sau de moarte... Își ațintise privirile asupra mea. Linia obrazului ei se asemuia cu nisipul ud al mării, blîndețea și duritatea contopite Într-un singur chip... Stătea cu spatele la perdeaua lămîiatică ce pălea Încet-Încet. Culoarea pielii se asemuia cu cea a unei piese de mobilă nelăcuită, maturitatea și prospețimea se dizolvau, dulce, una În cealaltă. Se lăsase seara și pistruii nu i se mai distingeau. Poalele chimonoului de doliu făceau front comun cu dușumeaua Întunecată. Îți lăsa impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
poziția. Genunchiul care-i ieșea În afară era gata să-mi zgîrie brațul, dar n-a Încercat deloc să mă evite. Își țuguie buzele, comprimînd aerul din gură și cînd ele reveniră la normal, scoase un sunet asemănător sărutului. Se asemuia cu un salut, dar unul prietenos, aș zice. Dacă nu era, așa ceva, nu-mi dau seama ce vroia sa Însemne. CÎnd am ridicat receptorul, o tulburare ciudată puse stăpînire pe mine. Aveam impresia că, m-am apucat să demontez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Vezi cum sare în lături, încercând să lovească spatele adversarului? Pare un vultur care zboară în jurul prăzii și-și vâră ciocul prin crăpăturile unei vizuini. De aceea tracul are ca simbol grifonul pe coif, în timp ce mirmilonul, pe care l-ai asemuit cu țiparul, are șarpele de mare. Zgomotul metalic al lamei tracului ce lovea coiful adversarului ritma lupta. — Tracul are nevoie ca mirmilonul să se apropie cât mai mult. Numai așa îl poate nimeri. Dacă nu așteaptă până în ultima clipă, atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
frumos mulați pe picior, gene Întoarse, sprâncene Încondeiate și valize, alături de clădiri și traverse pline de mizerii, pe care locomotiva, trăgând În spatele ei un șir nesfârșit de vagoane, se Îndrepta, clătinându-se, Într-o direcție necunoscută. În mintea sa, el asemui locomotiva cu un uriaș păianjen, pe cât de crud, pe atât de calculat, care după ce prinsese În plasa Întinsă o groază de insecte inserându-le venin sub crustă, le golise sugându-le viscerele și le Înșirase pe o ață, făcând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acum, iată, de-a valma, pasageri tineri și bătrâni, fără să se Întrebe prea mult Încotro și mai ales În ce scop s-au suit În acest tren și ce-i așteaptă la destinația finală... Șirul de vagoane Noimann Îl asemui cu o omidă pe care locomotiva o trăgea În ascunzișul său pentru a o devora În tihnă... „Destinație finală”, murmură stomatologul. Sintagma Îi suna În urechi destul de lugubru. În fond, Încotro se Îndrepta el? Inițial, Noimann avusese de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de semi-lotus, ținându-se cu mâinile de țeastă. Generalul armatei moarte de costume suferea. Capul Îl durea Îngrozitor. Deasupra lui, vârtejul de chipuri se rotea amenințător. Dinlăuntrul lui se distingea unul palid, cu joben și lavalieră, pe care Noimann Îl asemui cu Omul Negru. Să fi fost această viziune reminiscența unor lecturi? De multe ori, În timp ce petrecea la Corso, medicul avea obiceiul să-și impresioneze auditoriul recitându-i versuri din Omar Khayam, Villon și Esenin. Poeziile Îi veneau În cap una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pierdut. Se emoționa. Era întuneric din cauza norilor groși care otrocolsau, dar nu era încă nici cinci. O primiră în tramvai cu solicitudine, ca pe o pasăre muiată. Era tocmai o mică întrerupere de circuit. Pe Mini întîrzierea o neliniști. își asemui sufletul cu soția Meșterului Manole, cu picioare mici, vajnice, care șovăiau dar nu se dau învinse, 114 115 zorind fără preget, nerăbdător, curagios, prin torente, izbit, bătut de vânt, udat de șuvoafie, ca și ea neînvins în dorul de a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
unde a și murit după câțiva ani, urlând în gura mare rețete de deserturi. Se pare că revenise la o etapă anterioară din viața sa, când fusese cofetar la Trieste. Palatul, ultimul și cel mai durabil monument al său, este asemuit de mulți, în mod curios, cu un tort mare, roz, cu înghețată. Astfel, Pran este introdus în interiorul acestui mereng, o proiecție tridimensională a unei minți bolnave, un joc de șoapte chinezești înghețate în timp, redate din belșug în piatra scumpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Război și pace observă că această idee este preluată de Tolstoi și dusă la forme grandioase, extrăgând de aici o întreagă teorie că, adică, generalii n-ar avea nici un rol în bătălie, inclusiv un Napoleon, al cărui rol poate fi asemuit doar cu o etichetă pe o sticlă: arată denumirea conținutului, dar n-ar avea nici o legătură cu el. În general, determinismul acesta al lui Tolstoi lasă impresia că își are originea în lectura scriitorului francez, deși determinismul ca atare este
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
portu‐ i de la țară. Căta la noi așa de blând, Senină și tăcută; Doar suspina din când în când La amintirea vreunui gând Din viața ei trecută. De câte ori priveam la ea, Cu dor mi‐ aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind‐ o‐n mintea mea Duminicii Prea Sfinte... Din Patriarhale O MAMA I‐au gătit spânzurătoare, Vin pandurii cu poruncă Mama lui în prag apare și la pieptul lui s‐aruncă. E bătrână, e beteagă, Dar cu dânsul vrea să plece
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
prubuluiește fiecare piatră ieșită din mâna calfelor. Piatra care nu se potrivește „ca la carte” este dată de-o parte, gest însoțit de mustrări către calfa care a greșit. Nu-mi pot lua ochii de la meșter. În mintea mea îl asemuiesc cu un adevărat făurar...Cum să faci tu ca bolțile și turla bisericii să stea așa...mai mult agățate în aer!? Din visarea mea m-a trezit bătrânul: N-o să-ți vină să crezi, dar dugheana de din vale, peste
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
început și o continuare a unei activități remarcabile, subîntinsa de arcul abia susținut de coardă tensionată a unei personalități entuziaste, complexe și dăruite meșteșugului. ȘTEFAN AVĂDANEI Dincoace de oglind= William Shakespeare Sonetul XVIII C-o zi de vară să te-asemui dar? Mai dulce-ai firea, măi cumpătata: De vînt în mai se scutur muguri iar, Și viața verii-i mult scurtata: Prea-ncins e ochiul cerului vreodat, Și-obrazul și-l ascunde după nor, Și ce-i frumos azi, mîine-a
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
cămărașului semn să se aplece, dându-i porunca pe care trebuie să o transmită: — Stăpânul nostru le aduce la cunoștință poeților aici de față că s-a săturat să audă repetându-se mereu aceleași teme, nu mai vrea să fie asemuit nici cu un leu, nici cu un vultur și Încă și mai puțin cu un soare. Fie ca aceia care n-au altceva de spus să plece. V Frazele cămărașului sunt urmate de murmure, de șușoteli, printre cei aproape douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe obrajii mei, vreau să le păstrez gustul sărat pe limbă. S-ar spune că Încercau să se sfâșie, să se Înăbușe, să se spulbere. Mâinile se smintesc, veșmintele se Împrăștie. Nu există noapte de dragoste care să se poată asemui aceleia a două trupuri aprinse de lacrimi arzătoare. Focul se Întinde, Îi Învăluie, Îi Înfășoară, Îi Îmbată, Îi Înflăcărează, Îi contopește, piele lipită de piele, până la capătul plăcerii. Pe masă, se scurge o clepsidră, bob cu bob, focul se domolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar mai fi cunoscut sângeroasele lupte de succesiune care duseseră la eliminarea Imamului Ali. Dincolo de dezbaterea doctrinară, majoritatea mullahilor accepta, totuși, ideea de Constituție, spre a pune capăt arbitrariului regal. Veniți cu sutele ca să obțină bast, le plăcea să-și asemuiască fapta cu pribegia la Medina a Profetului, iar suferințele poporului - cu acelea ale lui Husein, fiul Imamului Ali, a cărui pătimire reprezintă echivalentul musulman cel mai apropiat Patimilor lui Christos. În grădinile legației, bocitoare profesioniste, roze-khwan, povesteau auditoriului despre suferințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din lemn, cu un etaj, care mi s-au părut cam ciudate. N-aș putea spune ce anume mi s-a părut straniu la ele, dar aceasta a fost senzația pe care mi-au lăsat-o. Dacă ar fi să asemui cu ceva această senzație, atunci aș spune că e la fel cu cea lăsată de dorința de a picta himere într-un mod cât mai plăcut. Mi-am dat brusc seama că probabil așa ar fi arătat o versiune animată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
m-a întrebat dacă poate să-mi cânte ceva. Am lăsat-o și mi-a cântat o Invenție de Bach. A cântat... interesant, sau mai degrabă aș putea spune că a fost puțin cam stranie interpretarea ei, nu o puteam asemui cu nimic. Nu era șlefuită... pentru că nu urmase școli speciale de muzică și nici nu învățase sistematic. Era mai degrabă autodidact. Nu avea experiență și dacă s-ar fi pus problema admiterii la o școală de muzică, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]