432 matches
-
le va urma la Seminarul din Timișoara, obținând titlul de Doctor în teologie și fiind hirotonit preot la 12 august 1893. Datorită priceperii și seriozității sale el va deveni, pe rând, actuar al episcopului Sándor Dessewffy (1900), capelan la Mezökovácsháza, asesor al tribunalului diecezan, secretar episcopal, fiind numit deja la vârsta de 36 de ani canonic onorific și decorat cu ordinul pontifical "Pro Ecclesia et Pontifice". Din anul 1911 primește titlul de "Canonicus a latere", ocupând totodată funcția de cancelar episcopal
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
se trăgea, pe linie paternă, din vechile familii moldovenești Cantemir și Basota, iar mama ei, Anastasia (n. 1824), era sora lui Vasile V. Pogor, întemeietorul societății literare "Junimea" de la Iași. A deținut pe parcursul vieții și unele funcții publice: a fost asesor la tribunalul regional Iași (Bălți)-Soroca, în cadrul căruia a activat în 1860-1863; director onorific al școlii nr. 2 din Chișinău (1862); deputat în Comisia pentru orînduirea prestațiilor în Oblastia Basarabiei (1863-1865). (La 17.IX.1865, Costache Negruzzi îi scria lui
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
al Ținutului Cârligăturii. În anul 1782, el și-a justificat dreptul de proprietate în fața Comisiei austriece de delimitare a proprietăților din Bucovina (înființată în 1781), comisie condusă de colonelul Metzger și din care făceau parte mazilii moldoveni Ion Calmuțchi, căpitan asesor, și Alexandru Ilschi, asesor . Neputând să-și administreze moșia de la distanță, la 26 aprilie 1792, Vasile Neculce a arendat satul Boian și jumătatea sa din moșia Lehăceni mazilului Ion Calmuțchi, proprietar al moșiei Călinești pe Ceremuș. După ce termenul de arendă
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
anul 1782, el și-a justificat dreptul de proprietate în fața Comisiei austriece de delimitare a proprietăților din Bucovina (înființată în 1781), comisie condusă de colonelul Metzger și din care făceau parte mazilii moldoveni Ion Calmuțchi, căpitan asesor, și Alexandru Ilschi, asesor . Neputând să-și administreze moșia de la distanță, la 26 aprilie 1792, Vasile Neculce a arendat satul Boian și jumătatea sa din moșia Lehăceni mazilului Ion Calmuțchi, proprietar al moșiei Călinești pe Ceremuș. După ce termenul de arendă s-a încheiat, boierul
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
deja statutul de doctor în științe și de profesor cu renume în Europa, Pallas a primit o invitație din partea Ecaterinei a II-a, regină a Rusiei, de a lucra în Academia de Științe Imperială din Petersburg în calitate de director adjunct și asesor de colegiu. După unele ezitări, pe 30 iulie 1767 Pallas a sosit în Sankt-Petersburg împreună cu soția și fiica sa. Conform hotărârii reginei, el a fost trimis îndată într-o expediție grandioasă prin toată Rusia, de care visa chiar Mihail Lomonosov
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
nevinovat și repus în drepturile sale. Ca urmare el se stabilește la Orlat în calitate de director al Școlii normale, al cărui elev fusese în urmă cu o jumătate de veac. Aici leagă strânse prietenii cu intelectualitatea sibiană a vremii: Visarion Roman, asesorul judiciar Ioan Crețu, protopopul Sibiului Ioan V. Rusu, etc. Într-o scrisoare adresată lui Vasile Nașcu și P. Tanco, Moise Panga descrie viața din Mărginime: O dată cu înființarea "Astrei", Moise Panga devine membru ordinar și mai apoi chiar membru de onoare
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
cunoscut opera lui Dimitrie Cantemir a inspirat pe Raicevich . În decembrie 1781 era deja la Brașov unde încearcă să ocupe funcția de jude. Neavând succes, revine în același an la cariera militară angajându-se în armata imperială din Transilvania ca asesor în regimentul de dragoni Savoia aflat în cantonament la Reghin . S-a întâlnit timp de 3 ani cu Petru Maior, după numirea acestuia ca protopop la Reghin în 1784, și cu Inocențiu Micu-Klein discutând în contradictoriu diferite probleme de istorie
Franz Josef Sulzer () [Corola-website/Science/309566_a_310895]
-
a bate monedă și de a încasa vamă. La umbra zidurilor mănăstirii s-a format, în decursul timpului, o așezare care trăia, în special, din dreptul de a organiza târguri. În anul 1171 a fost menționat pentru prima dată Colegiul Asesorilor Populari din Münstereifel, care, din 1197 a avut autoritatea de a judeca pricinile legate de târg. În anul 1265 , Münstereifel a intrat în posesia stăpânitorilor din Bergheim, pentru ca în 1299 să fie menționată ca oppidum, adică "loc întărit". În anul
Bad Münstereifel () [Corola-website/Science/309191_a_310520]
-
să se abată și ciuma asupra localității, pustiind-o. În anul 1454, ducele von Jülich le-a adat celor din Münstereifel o "Dispoziție constituțională" ("Ratsverfassung"), modificată apoi în 1475, prin care se înființa Consiliul orășenesc. Consiliul era compus din 7 asesori populari și din 7 consiliei. Din rândurile acestui Consiliu de 14 membri, se alegea anual primarul, pe data de 27 septembrie. În anul 1469, ducele von Jülich le-a adat celor din Münstereifel, e lângă dreptul de a ține patru
Bad Münstereifel () [Corola-website/Science/309191_a_310520]
-
de alfabetizare într-o casă particulară. Treptat la rangul de boiernaș au fost ridicați Eufrosinia Celibadachi, Gheorghe Danco, Maria Marcovscaia și arendatorul Gherasim Antipas. Un fapt curios ce ține de această perioadă e că în anul 1865 un Ivan Lebedev, asesor colegial, se pricopsește, pe moșia satului, cu 150 de desetine de pământ arabil. La 1878, când sudul Basarabiei fu din nou anexat de Rusia țaristă, Cazangicul avea 100 de gospodării cu 6000 de desetine de pământ. În decursul anilor satul
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
Schussnig a primit 8.000 de coroane, iar pictorul Octavian Smigelschi a primit 16.000 coroane pentru icoanele de pe iconostas, 16.000 coroane pentru cupolă și încă 4.000 coroane pentru cei patru evangheliști. În luna mai a anului 1903 asesorul consistorial Elie Miron Cristea și arhitectul Joseph Schussnig au efectuat o călătorie de studii în vederea contactării unor artiști, după care Consistoriul Arhidiecezan din Sibiu a publicat în ziarul “Telegraful Român” din 30 noiembrie 1903 anunțul concursului de executare a picturilor
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
mărturisi că ordonanța i-a sosit noaptea, când tăierea pădurii era deja un fapt împlinit, și de aceea ar fi considerat inutil să o mai anunțe. În acest timp, Lázár i-a instruit pe locțiitorul de pretor Csehi și pe asesorul comitatului, Francisc Luca, să meargă la Stremț pentru anchetă. În dimineața zilei de 2 martie, satul, în frunte cu bătrânii care cunoșteau vechile hotare, a pornit la recuperarea pădurii. S-a tăiat un drum, marcându-se astfel hotarul. Țăranii au
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
în legătură cu care Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu și Ion Iliescu i-au cerut să-i suprime pe Elena și Nicolae Ceaușescu. Completul de judecată a fost format din doi judecători militari, coloneii Gică Popa (președinte) și Ioan Nistor, și trei asesori populari, căpitanul Corneliu Sorescu, locotenentul-major Daniel Candrea și locotenentul Ion Zamfir. Grefierul era plutonierul-major Jan Tănase. Acuzarea a fost reprezentată de procurorul militar Dan Voinea, iar apărarea a fost asigurată de avocații din oficiu Constantin Lucescu și Nicolae Teodorescu. Deplasarea
Procesul și execuția soților Ceaușescu () [Corola-website/Science/317961_a_319290]
-
din Brad și Hălmagiu, iar cât timp gimnaziul avea doar clasele I-IV directorul său era protopopul Zarandului. După completarea cu clasele V-XII directorul urma să fie ales dintre profesorii calificați ai gimnaziului. În 1871 Moise Lazăr a devenit asesor în Consistoriul Arhidiecezan din Sibiu, în locul său fiind numit protopop al Zarandului — și implicit director al gimnaziului — Nicolau I. Mihelțianu. În 1884 a devenit director al gimnaziului protopresbiterul tractului Zarand Vasile Damian, care era profesor al gimnaziului din 1881. În
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
păstrată parțial amintește de meșterii care au ridicat biserica: Această sfântă biserică s-a făcut în anul 1797 și au lucrat meșterii Bocse Mihaiu"...", o a doua inscripție scrisă cu litere și cifre arabe indică persoana ce ocupa postul de asesor consistorial la momentul edificării bisericii: ""Poinar Miklos assessor consistorialis 1797"". O ultimă inscripție, în limba latină indică faptul că în 1797 a avut loc doar o renovare a bisericii: ""Hoc templum ren(o)vatum est in anno 1797"". Probabil datorită
Biserica de lemn din Peștiș () [Corola-website/Science/317824_a_319153]
-
clopote mai mici, un al treilea clopot rechiziționat în timpul primului război mondial, nemaifiind înlocuit. Pardoseala este din dale de beton mozaicate. Biserica a fost sfințită pe 8 septembrie 1908, de către protosinghelul Miron Cristea, viitorul patriarh al României, la acea vreme asesor consistorial la Sibiu, de protopopul Cetății de Baltă Nicolae Tudoran, de preotul Zaheu Sas din Blăjel și de preotul local Iosif Crișan. Inițial, biserica nu a fost pictată, ci numai zugrăvită în interior. Actuala pictură a fost realizată între anii
Biserica ortodoxă din Boian, județul Sibiu () [Corola-website/Science/315726_a_317055]
-
Simion Silaghi din Abrud și un artist peregrin, Dimitrie Dimitriu din București: „S-au zugrăvit această sfântă biserică în zilele prea înălțatului împărat Ferdinand întâiul, episcop al Ardealului de legea răsăriteană Vasile Moga, protopop și deodat acești slăvite varmeghii, jurat, asesor Iosif Bașa, parohul locului Ioan Clej, cu cheltuiala obștii, de zugravi Silaghi Simion din Abrud și cu Dimitrie din Țara Românească la anu Domnului 1842.” Mai vechi sunt o icoană prăznicar, realizată de un artist anonim în prima jumătate a
Biserica de lemn din Căraci () [Corola-website/Science/316793_a_318122]
-
la Liceul Regional din Chișinău, apoi a urmat cursul Facultății de Drept a Liceului "Richelieu" din Odesa. După încheierea studiilor la Odesa, Carp este angajat la Judecătoria Penală Regională a Basarabiei. Peste doi ani este ales de nobilimea basarabeană în calitate de asesor la Tribunalul Chișinău-Orhei, unde mai apoi i se încredințează postul de judecător, activitate căreia i-a consacrat aproape jumătate de secol. Grigore Cotruță (1825-1901) a învățat la acelaș liceu ca și Carp, dar pe care nu l-a absolvit. La
Alexandru Cotruță () [Corola-website/Science/318714_a_320043]
-
impozitul pe mărfurile importate de nemusulmani în teritoriile islamice constituiau alte surse importante de venit. De la nemusulmani impozitul funciar a avut ponderea cea mai mare în totatul impozitelor destinate nemusulmanilor. Cadiul apare ca un păzitor al legii, shari'a,ca asesor și consilier al autorității în materie judiciară. Exista la Bagdad funcția de mare cadiu, a cărui titular numește și revocă, sub autoritatea califului sau vizirului, ansamblul judecătorilor, aceștia fiind astfel dependență de puterea centrală. Puterea suverană, în caz de abuz
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
Pe 31 august 1925 a aderat din nou la partid (cu numărul de membru 17.333, după re-legalizarea acestuia). Lucrând la diverse tribunale din Frankfurt, a trăit între 1925 și 1929 în județul lui natal Hessen. După ce trecuse examenul de asesor (1929), s-a întors însă la Greifswald. La numai 27 de ani a ajuns deputat de Pomerania în Reichstagul german (1930). Karpenstein a deținut această funcție timp de patru ani (sept. 1930 - aug. 1934), din 1933 a făcut parte și
Wilhelm Karpenstein () [Corola-website/Science/323089_a_324418]
-
scrie lui Bărnuțiu: “Eu fac ce pot, umblu pe la toți și îi mișc ca pe bivoli, dar de multe ori cât-ce i-ai scăpat din mână, nu mai aui grijă de nimica”. În anul 1862 Ioan Maniu ocupa postul de asesor la Tribunalul comitatului Crasna, iar în anul următor este numit avocat și judecător la Tribunalul din Șimleu. În 1860, când guvernul de la Viena trece la reorganizarea politică a imperiului, Ioan Maniu se remarcă printre tinerii din comitatul Crasna, care cereau
Ioan Maniu () [Corola-website/Science/324017_a_325346]
-
Arhangheli. Casă parohiala de cărămidă zidita în 1854. Matricole de la 1815. Asoc. Relig. Reuniunea Sf. Maria cu 45 membri. Distanță de la sediul protopopesc: 20 km. Poștă: Sărmășag. Gară: În loc; Plasa: Șimleu. Numărul sufletelor: 1511. În 1938, Ioan Taloș este numit asesor al Protopopiatului Supurului. Dirijorul Marius Cuteanu își amintea că "în primăvara anului 1943 au cântat Sf. Liturghie la Jurtelec": "Biserică era ticsita de lume. Sfântă slujba cor-preot se desfășura foarte frumos când deoadată preotul Ioan Taloș parcă înecat s-a
Ioan Taloș () [Corola-website/Science/324046_a_325375]
-
parțial pictura ce poartă, din păcate, semnele necruțătoare ale timpului. În inscripția existentă în pronaos se menționează: „S-au zugrăvit această sfântă biserică în zilele prea înălțatului împărat Ferdinand I, episcop al Ardealului de legea răsăriteană, Vasile Moga, protopop și /.../ asesor Iosif Bașa, parohul locului Ioan Clej, cu cheltuiala obștii de zugravu Silaghi Simon și cu Dimitrie din Țara Românească la anii Domnului 1842“. La scurtă vreme de la realizarea ansamblului mural de la Căraci, Simion Silaghi va picta, la bisericile din Tomnatecul
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
fiica lui Partenie Rațiu de Noșlac, văr primar cu Dr. Ioan Rațiu, care împreună cu soția Emilia le-au fost nași de cununie. A studiat la Turda, Blaj, Cluj și Budapesta. Doctor în drept al Universității din Budapesta, a debutat ca asesor al Comitatului Turda, a fost judecător la Tribunalul din Baia de Criș, 1871, apoi la Judecătoria Mociu, 1874 și ulterior la Curtea de Apel din Cluj și Târgu-Mureș. Datorită pregătirii sale profesionale de excepție, recunoscute de autorități, este numit judecător
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
înființa o Bancă Agrară, adoptată prin Decretul-lege 4167 din 12 septembrie 1919. Între 1909 și 1920 este ales în repetate rânduri deputat în sinodul arhidiocezan de la Sibiu (1909-1911; 1915-1917; 1918-1920) și în congresul național bisericesc (1917); el a funcționat ca asesor (consilier) in senatul epitropesc al consistoriului arhidiocezan (1912-1921) și din 1921 ca consilier in consistoriul mitropolitan al Ardealului. Între 1919 și 1931 este ales în circumscripțiile Nocrich și Crasna-Sălaj ca deputat in Parlamentul României unite, patru legislaturi ca membru al
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]