677 matches
-
cu repeziciune; le părea rău că preoteasa fusese omorâtă și că Valerius Galul era acuzat de uciderea ei. Îi aduseră un vas cu jăratic, să nu-i fie frig, niște paie, ca să nu doarmă pe piatră, și mâncare, să-și astâmpere foamea. Valerius nu se mișca deloc. Un centurion se aplecă deasupra lui și îl atinse, temându-se să nu fie mort. Tresărirea cu care Valerius îl respinse îl liniști pe soldat. Ieși din celulă, anunțându-i pe cei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
scaun cu spetează, am dat cu o cafetieră plină de ușă și am dat un șut în postamentul patului cu atâta putere încât a trebuit să alerg prin cameră cu o pernă îndopată în gură până când am reușit să-mi astâmpăr gemetele. Al dracului dacă îmi venea să cred... Fielding avea dreptate într-un fel. Good Money era un scenariu de vis, minunat de coerent, plin de ritm și acțiune. Dialogul era rapid, nostim și indirect seducător. Ritmul era frumos. întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
după-amiaza aceea țiganii să-mi fure în aglomerația din autobuz portofelul. Nu era prima dată când pățeam așa ceva. Nu cunoșteam însă noul truc aplicat de ciorditori, acela cu pirandele cu puradei care, chipurile, căutau un loc pe bancă să-și astâmpere odraslele care țipau de le rupeau țâțele cu care dădeau să le astupe gurile. Nu știam că, în timp ce căutam să le fac loc să-și caute un scaun, mă lăsau fără portofel. Aveam în el timbrul de la Ghidale. Marele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Își amintea ce hal de lume se Întindea dincolo de gardurile vilei Aldaya, se Înfiora și căuta s-o convingă să renunțe. Penélope era un suflet ascultător, iar teama pe care o vedea pe chipul Jacintei era suficientă ca s-o astîmpere. Cu Julián, alta era povestea. În acea ultimă primăvară petrecută la San Gabriel, Julián descoperi cu neliniște că don Ricardo Aldaya și maică-sa, Sophie, se Întîlneau din cînd În cînd În secret. La Început se temu că industriașul hotărîse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pragul disperării, a devenit incapabil să găsească ceea ce căuta, salvarea fiului său și a lui Însuși, pe urmele unei fete de care nimeni nu-și mai amintea și nu știa nimic. „De cîte suflete pierdute ai nevoie, Doamne, ca să-ți astîmperi pofta?“, Întreba pălărierul. Dumnezeu, În infinita sa tăcere, Îl privea fără să clipească. — N-o găsesc, Julián... Îți jur că... — N-ai nici o grijă, tată. Asta e treaba mea. Dumneata m-ai ajutat cît ai putut. În acea noapte, Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dumitale! Ce te amesteci dumneata? Controlorul: Uite ce e, cucoană, trebuie să plătiți un bilet... Mamița: Să plătim? N-am plătitără o dată? Controlorul: Și pe deasupra un leu și 25 de bani. Mam’mare: Si pe deasupra?... Mamița: Vezi dacă nu te-astâmperi? (îl zguduie pe Goe de mână) Mam’mare: Ce faci, soro? Ești nebună? Nu știi ce simțitor e? (Îl trage de mână cealaltă pe Goe spre ea. Goe se dezechilibrează și cade cu nasul în jos și începe să urle
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
în casa lui, răspunse Viviana printre sughițuri de plâns. Toată supărarea și furia bunicului se topiseră la auzul unui răspuns atât de inocent. Sărută cu blândețe fruntea copilei, după care, o încredință bunicii, care se pricepea atât de bine să astâmpere spaimele copiilor. Într-un târziu, când se liniștise, în timp ce se înfrupta din dulceața de cireșe amare cu care încerca s-o îmbuneze bunica, Viviana cugeta în sinea sa și hotărî că, de fapt, Ursu nu avea deloc pricepere să-și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
paladinul a ajuns pe malul unei ape ce străbătea șerpuind, o livadă smălțuită cu flori. Copaci înalți ale căror vârfurei se îmbinau formând o boltă, umbreau râulețul, iar zefirul care le legăna frunzișul tempera căldura. Aici veneau ciobanii să-și astâmpere setea și să se adăpostească de arșița amezii. Aerul îmiresmat de flori le turna parcă puteri noi în vine. Roland a simțit imediat o înrâurire binefăcătoare, deși era în armură. El s-a oprit la acest umbrar minunat, unde totul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Se vedea de-a binelea că gândurile lui zburau ca liliecii noaptea și peste toate își întinsese unul aripile, întunecându-i limpezimea judecății... „Păi, dacă atunci când tu lipseai de acasă doar câteva ceasuri sau o zi două ea nu se astâmpăra, da’ acuma? Acum când tu ai fost plecat atâta vreme?! N-aș vrea să fiu în locul tău cu nici un chip! Aș lua câmpii numaidecât”... Lui Dumitru i s-a părut chiar că pentru o fărâmă de timp privirea lui Todiriță
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
realizată și să dăinuiască, orice operă de artă, indiferent de natura ei, trebuie să aibă la temelie sacrificiul! ― O fi apa într-adevăr sărată, cum spune legenda? Băieții, însetați de căldură și obosiți de drum, se și repeziseră să-și astâmpere setea. Am băut și eu: apa ― rece ca gheața, limpede ca cleștarul și dulce cum numai apa de munte este! "Veșnică să-i fie amintirea Meșterului Manole, că de nu era fântâna asta în drumul nostru, greu am fi ajuns
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
unul la fel. Deodată Lenora se sculă brusc; își frânse mâinile, dete capul pe spate, strânse dinții, își mușcă apoi pumnii și foarte palidă, fără răsuflare, căzu la loc pe scaun, pe când Lina îi uda fruntea ci, ptar. - Să te astâmperi, îți spui! ... Ce e prostia asta! Femeie cu minte. Te lași în voia nervilor! N-ai nici o voință. . . Ești cu copil bătrîn! N-ai avut niciodată necazuri, și la întîia supărare îți dai turnul! Nu vezi în ce stare ți-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mahalalei fu supărată că nu le recunoaște. Tot săltîndu-se căzu pe Nory la o podișcă, unde moșu oprise brusc și se încurca la vorbă cu un ștrengar de la barieră, pe care Lina îl înghesuia cu explicații. - N-ai să te astîmperi! țipă Nory, frecîndu-și genunchiul. Drept răspuns Mini întoarse spre ea fața, pe care, cu mijloace necunoscute dar sigure, simțirea așternea expresia bucuriei. Nory dete din umeri, cercetînd-o cu ochii ei miopi, înfruntînd-o cu nasul ei batjocoritor, prea achilin, sceptic. Lina
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
culcare. Această schimbare a obiceiurilor trecu azi aproape neobservată de Mini. Se așezase pe fotoliul scund care îi aparținea după articolul de lege: possession vaut titre și își scotea mănușile. - Ger! . . . zise distrat, și se plictisi că Lina nu se astâmpăra și ea pe un scaun. Potrivea minuțios la pervazul ușei un sul subțire capitonat, din stofă la fel cu draperiile, o "noutate" inaugurată chiar atunci. - Frig! zise iar Lina. Am văzut eu bine! ... pe aci vine vîn-tul! Rim e culcat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o sonoritate găunoasă. Trebuia să recunoască, în sinea lui, că niciodată nu îmbrățișase asemenea nădejdi trufașe, neavând nici ambiția, nici capacitatea necesară. Tot timpul, avusese numai un singur motiv: acela de a-l ucide pe Nobunaga. Dorințele lui Mitsuhide fuseseră astâmpărate de flăcările Templului Honno, iar acum nu-i mai rămăsese decât o pasiune atât de golită de orice convingere, încât nu părea mai mult decât simplă frenezie. Conform unei povestiri care circula prin acea perioadă, Mitsuhide încercase să se sinucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
țânțari și tăuni. În tot acel timp, se priviseră față în față, așteptând ordinele generalilor. La un moment dat, însă, un cal splendid înșăuat se repezise, dintr-o dată, din tabăra lui Hideyoshi, spre malul râului Enmyoji, poate pentru a-și astâmpăra setea. Patru sau cinci soldați - probabil vasali ai stăpânului acelui cal - o luaseră la fugă după el. Dintr-o dată, de pe țărmul opus răsunară focuri de armă, urmate de o serie de rafale, una după alta. Ca răspuns, trupele lui Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asemenea, a spus, cu mult calm, că înghițise rușinea de a fi prins de viu și trimis în temință pentru ca, dacă gardienii îi dădeau prilejul, să evadeze, să vă pândească și să vă ia viața. Astfel, ar fi putut să astâmpere furia lui Katsuie și să-și ceară iertare pentru greșeala făcută când a străpuns liniile inamice la Shizugatake. — O, ce păcat, se umplură ochii lui Hideyoshi cu lacrimi de compasiune. Să folosească greșit un asemenea om și să-l trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kemeny, inexistent în literatura maghiară. La 2 martie 1912 Caragiale se afla la închisoarea din Seghedin în vizită la Goga, condamnat pentru delicte de presă, antrenând și pe Vlahuță și îl dojenește părintește: „Nu ți-am spus eu să te astâmperi?”, după care merge la Arad. Apropiindu-se Paștele, Caragiale se gândește la o sărbătorire împreună cu prietenii din România, având grijă de a mulțumi celor de la „Viața românească” pentru articolele elogioase din ianuarie. După 1 aprilie e așteptat la București, la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
împătimit ce este. Personal mă simt copleșit de atenția, respectul și dragostea ce-mi poartă acest om. L-am sunat la telefon de câteva ori, până în prânz și, negăsindu-l, îl voi suna după ora 20, când tot omul se astâmpără la casa lui. Târziu, am avut o lungă convorbire telefonică foarte agreabilă, cu mulțumiri pentru gestul repetat pe care îl face. Crede cu tărie că pot încă să mai scriu ceva, că unele frânturi din viață mai pot fi scoase
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
zări toată pulberea de aur ce o purta în poală, învăluit în pletele de funigei ale zânei Toamnă, am ajuns în preajma chiliei bătrânului. M-am oprit să-mi trag sufletul, să mă obișnuiesc din nou cu locul și să-mi astâmpăr zbuciumul inimii. Privesc în jur. Parcă nu s-a schimbat nimic. Caut cu atenție spre chilie. Nici aici nu se vede vreo schimbare... “Înseamnă că dragul meu prieten este încă în stare să țină lucrurile în mână.” Intru pe aleea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
moi apropiindu-se...Se oprește în prag cu privire întrebătoare: „Nu ți-i foame, fiule?” „Și încă cum!” - îi răspund în gând. Mi-a ghicit răspunsul și îndată a aprins o lumânare, plecând grăbit. După puțin timp, foamea îmi era astâmpărată. Îndată pe măsuță ședea și o oală cu apă proaspătă...Din prag îl aud pe bătrân urându-mi noapte bună, într-un fel alintat, ca unui copil... Sărut dreapta, părinte, și noapte bună! - i-am răspuns eu recunoscător pentru toate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în nări, privesc în jur cu aduceri aminte... Hai să intrăm pe Ulița Strâmbă - mă trezește bătrânul din visare. Pășesc alături de el cu privirea fugărită peste tot ce ne înconjoară. Câte o gospodină mătură colbul din fața casei și apoi îl astâmpără stropindu-l cu apă. Dughengiii își așază marfa la vedere. Zarzavagiii își poartă coșurile din nuiele pline-ochi strigând din rărunchi: „Hai la barabuli, curechi și chipăruși! Altul îi răspunde în șagă: „O ridicî și-o suflicî pintri vini șî mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dacă vreau mă prăvălesc în „insula poeților” ca într-un carusel al vieții și al morții. În țipătul surd al cobzei Ridic ochii spre cer. Luna încă își macină aceeași pulberea de aur peste zarea înnegurată.Stelele par să-și astâmpere foamea cu gândurile rătăcite în bătătorite glasuri. Trei cimitire și-au ferecat azi porțile. În sfârșit, morții au liber la viața, azi. Hoinăresc bezmetici pe străzile prea încărcate, trecând prin diferite trupuri, ba mai odihnindu-și oasele în cei căzuți
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o foame de el a început să i pună stăpânire pe tot trupul. Era liniște... Luna s-a înfipt cu putere în cerul nopții și stelele parcă voiau să coboare clipocind într-o disperare complice. Ce trist!... Nu-și putea astâmpăra nevoia de prezența lui cu luna rece și cu stelele astea nebune care sclipesc fantomatic... Orice iubire e o robie și ea a obosit să-și mai înjuge trupul... De mâine, iubitul ei va fi doar dorul ei ... Apoi, s-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
tale, țiganii gospod, muncitorii Curții”. Constantin Mihail Cehan Racoviță voievod însă nu se lasă impresionat și la aceeași dată le răspunde: „Să știți cu hotărâre că v-am dat danie svintei Mitropolii, anume cu testamentu domnii mele. Și să vă astâmpărați supuindu-vă la toate slujbele Mitropolii ca cei ce sânteți drepți robi ai svintei Miropolii”. Apoi, dragule, de robi țigani se vorbește și în zapisul logofătului Iordache Cantacuzino care, la 20 mai 1753 (7261) scrie: „M-am hotărât și eu, ori
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o mai văd. Indiferent cât m-am chinuit, n-am reușit să fac hârtia aia strălucitoare să nu mai arate mototolită. Iar când am încercat s-o întind cu unghia, am rupt-o! Pofta mea de zahăr și ciocolată fusese astâmpărată. Așa că teama, care nu putea coexista cu genul acela de poftă, a reapărut. Regretam profund ce făcusem. îmi doream să nu mă fi atins de ou. îmi doream să nici nu fi auzit vreodată de ouăle de Paște. Margaret avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]