1,573 matches
-
Mai ales sufletul fiind duh. - Auzi, bă, și tu cu doctoria ta, vorbești prostii! Te-a lovit în cap, măi! N-ai văzut durerea! Dar cine dracu a văzut durerea? Insă toată lumea crede că este durere. - Uite, bă, ți-a astupat gura și ție! - Măi, am dat de dracu aici! - Da-i frumos, domnule! Acestea le povestim și noi la alții. Mai spune ceva, părinte! Atunci se ridică unul: - Părinte, dintotdeauna știm că Biserica a stat împotriva științei. Uite, rușii au
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri () [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
Și mi-i spune-atunci povești/ Și minciuni cu-a ta guriță,/ Eu pe-un fir de romaniță/ Voi cerca de mă iubești.. Și de-a soarelui căldură/ Voi fi roșie ca mărul,/ Ți-oi desface de-aur părul/ Să-ți astup cu dânsul gura”... Există o sfială a trecerii peste pragul platonismului, marcată prin modul condițional-optativ al formulării, ca semn al decenței, care sigila relațiile între îndrăgostiți: “De mi-i da o sărutare,/ Nime-n lume n-a s-o știe
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
și cu mine? Crezi cumva că d-aia n-am venit la patul tău înainte să mori, fiindcă te-am uitat? ... știu că poate cu timpul amintirea ta de când eram mic ar fi crescut iar la loc și ar fi astupat-o pe cea de care mi-a fost mie frică să n-o capăt venind la patul tău, m-am gândit și la asta, dar eu mai știu că nu toate încercările te lasă neatens...puține te întăresc, toate caută
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
ar nărui ca o cenușă cântecul și n-ar mai rămâne nici povestea! Ce-ar mai putea rămâne dintr-un neam, dacă viața lui spirituală s-ar stinge sau, încă și mai rău, ar fi infectată?! O urmă de idol astupată de dâra unui netrebnic! Dar nu se destramă nimic din spațiul autohton al spiritualității moldovenești, câtă vreme veghează conștiința și harul, prin artiști ca Ștefania Rareș. Nu numai că ea întruchipează garnizoana folclorului muzical al Bucovinei, dar se alătură celor
ŞTEFANIA RAREŞ, FOLCLORUL PUR DE LA LĂUTAR ŞI PLUGAR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341063_a_342392]
-
au o mentalitate sănătoasă. Dă-o în colo de lume! Că ea mai râde și de alții, și despre noi poate să găsească un motiv pentru a bârfi și a râde, așa că nu lumea e importantă. Gura lumii n-o astupă decât pământul, știi asta! Dar e vorba de el, ca om. - Da, aici așa este, răspunse Simona, știu asta. Dragul meu căpitan, hai mănâncă și scuză-ne dacă te-am supărat cu ceva. - Nu tanti dragă, nu m-ați supărat
CĂPITANUL VASILE (6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341181_a_342510]
-
prezinte, cu elogii meritate, valoarea operei poetului. El a reținut și versuri care încântă - „ Sunt un munte fugit în pământ/m-am întors în fântânile mele de rocă bătrână/prea se cățăraseră mulți pe umerii mei/prea multe tălpi mi-astupaseră stelele cu bătături de țărână”. De asemenea - „ Frunzele vremii întoarce-le/toamnă, când intră în carte mioarcele/toamnă sărută-le, toamnă, deschide-le/pământul când stau și-l ascultă gravidele/ să vezi tu atunci cum mai ard vetrele/ s-auzi
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
încăpățânării noastre, s-ar fi recules pentru un atac decisiv. Bărbosul se afla din nou pe baricadă. Pe muchia digului, apa ne scăzuse până sub genunchi, ca absorbită de o pompă misterioasă. Îmi aruncasem privirea spre larg. Un perete cenușiu astupa orizontul. Venea ca un tăvălug. Urmase curând impactul. Îmi simțisem trupul adus la orizontală, presat din toate părțile și subțiat ca o suveică. Durerea piciorului imobilizat amenința să devină insuportabilă. Neptunul meu se agita undeva către țărm. Atunci, în timp ce mulțimea
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
mea himere dansează tango pe tavan ai uitat în cuptor un dovleac copt de pe masă muștele decolează mi-e foame și nimic nu pare comestibil copiii au crescut și au zburat din cuib urmele de gloanțe din perete le-am astupat cu pâine la ferestre am pus gratii ca să nu sărim în gol sau goi de noi înșine ca golul din stomac propun să mângâi aripile îngerului ciuruite de nonsensul din priviri în sfârșit adorm pe ecran cu mine însumi număr
CHERUBINUL DE TABLĂ de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342046_a_343375]
-
în speranță, astfel că „În lume pămâneană/de tristeți/... vreo altă/eternitate/mă iubea cu furie” („Dahna”) pentru că, sugestiv, ce alta decât o sfioasă poezie de iubire poate fi „Din viața gândului”: „Sărută-mi gândul/.../Sărută-l până ia foc/astupând în urma lui/uși și ferestre/cu stele” („Din viața gândului”). Ca într-un joc continuu și instabil, cu întoarceri subtile ori ingenioase ale cuvintelor ce îmbracă gândurile, autorul - erudit metafizic și nu numai de înaltă ținută intelectuală - ne poartă prin
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
în cratița de făcut ochiuri prăjite ... pitite, ispite, morminte, ține minte trei cuvinte ... Specialistul în aspirine neinventate, trăia starea marinarului aflat într-un submarin în derivă și cu o găurică-n tablă. Disperat, își puse degetul la frunte, de parcă ar astupa găurica fatală. - Ai multe probleme, domnule!... - Stați că n-am terminat ... păcat, terminat, scufundat ... Mi-a mâncat ficații ... pirații, stricații, aberații ... Zicea că-s buni ‘muiați în lapte ... cioate, coate, noapte, toate ... - Și-ai stat așa cu mâinele-n sân? Golit
CONSULTAŢIE ... AD LITTERAM de LICĂ BARBU în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342131_a_343460]
-
prevestește nenorocirea ce stă să se întâmple, redând cu talent, concordanța dintre natură și starea sufletească a Oresiei. „În seara aceasta vântul bate cu putere, crengile copacilor îngenunchează, norii aleargă în forme fantastice întunecând cerul care devine din ce în ce mai plumburiu și astupă frumusețea de dincolo de nori. O ploaie torențială se dezlănțuie ca un torent. Picăturile furioase se izbesc de geam, lovesc zgomotos pervazul ferestrei. Fulgerele zigzagate marchează cerul, tunetele zguduie pereții rezervei. Mama deschide ochii și-i închide de teamă. Ploaia îmi
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
rost (gură către gură), stau Călin și fata de împărat (alungată, din fenomenalitate în arhetipalitate) - și “apa ochilor” este faza premergătoare, preludiul (dar și mediul de închegare) al focului-Eros: (I-66) “... s-uită-n ochii plini de apă, / Și pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă”. Apa și Focul nu se resping, ca-n fenomenalitate - ci, în arhetipalitate, sunt complementare (cf. nașterea lui Hyperion - Voievodul Solar din Cer-uranos [stelar, în-focat] și Mare. De aceea, jalea, se transformă în postludiul plânsului
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
ce le arde sufletul sau trupul mă simt și eu împlinită. Și totuși... Câteodată caut un semn, cât de mărunt, că umbra mea s-a lipit de ziduri, de podea, de piatră. De multe ori observ fisuri pe care le astup cu lacrimi. Nu mă pricep la vorbe, dar știu să îmi exprim sentimentele prin fapte. Sunt convinsă că o mângâiere pe spatele palmei, sau o atingere sinceră pe umăr poate valora mai mult decât o mie de vorbe. Am trăit
GÂNDURI DE SEARĂ... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341967_a_343296]
-
un țap de toată minunăția s-o ivit dintre lăstarii deși, o cercetat mândru în jur, o pufnit mânios, apoi și-o întins botul repetând chemarea: beh beh, beh!... Da, continuase baș-Vizdeicu, privind cu regret răchia pe terminate din sticla astupată cu cocean de porumb, da!... Mult am mai cutreierat eu singurătățile înălțimilor de sub Padeș până atunci și mult am mai cutreierat de atunci încoace. Că aici mi-am petrecut zilele. Numai războiul ce m-o mai purtat prin lumea largă
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
Mister: Raiul veșnic al fericiirii! Mieii lui Dumnezeu, blânzi și buni, au răbdat și rabdă, prin credință, orice suferință, într-o lume străină cu inima devenită păgână. Prin credință, aceștia „au cucerit împărății, au făcut dreptate, au căpătat făgăduințe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oștile vrășmașe. Femeile și-au primit înapoi pe morții lor înviați; unii, ca să dobândească o
BUCURIA MÂNTUIRII de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 112 din 22 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342501_a_343830]
-
Ziua în amiaza mare îți arde de alte alea. Ai răbdare pân’ la noapte și treci în grădină că avem treabă de făcut, nu joacă! Hai, că uite, a mai încercat ea să zică ceva, dar omul întărâtat i‑a astupat iar gura cu buzele lui doritoare și numai după ce i‑a simțit bine gustul a eliberat‑o din brațele‑i voinice. - Gata, te‑am lăsat că oi avea și tu dreptate. Mai e puțin până la noapte și ne‑om iubi
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
unui stejar. Alege-l! Fără alte comentarii căpitanul alese un stejărel și-și privi întrebător stăpânul. - Perfect! Ești isteț! Dacă alegeai unul bătrân putrezea până se împlinea sorocul. Preda săpă o gropiță lângă rădăcina copacului și puse galbenul, apoi o astupă cu pământ și deasupra aruncă câteva frunze. - Acum urmărește-mă cu atenție. Vom ocoli lacul dar în sens invers nașterii, adică de la apus spre răsărit. Cel care nu respectă această rânduială va cădea sub blestem. În partea cealaltă, exact pe
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
care trece printr‑un tunel de metal pe la toate halele și transportă ouăle în stația de sortare. Acolo, o femeie le preia și le verifică: să nu aibă fisuri, să nu fie murdare - ouăle nu se spală, fiindcă li se astupă porii. Apoi le așază în cofraje lungi din plastic alb, cu care vor intra în incubator. (E un avantaj că nu le mai mută, orice manipulare e un risc de contaminare.) Ouăle sunt dezinfectate, prin fumigare cu formol, și depozitate
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
și-a zis: „sau mai bine luam firobusul?” Am dat din cap. Eram gâtuită de emoție. Și eu am visat clipa aceea, dar nu așa, pe nepregătite. Simțeam că toate paginile Bibliei mi se strivesc de frunte, de ochi...îmi astupă gura, mă sufocă, într-un vârtej nevăzut. Nu eram eu prea religioasă, dar nici “păcătoasă”, infidelă, neserioasă...etc. nu voiam să mă considere. Stăteam unul lângă altul pe scaune și la curbe, coapsele ni se atingeau. O fi fost o
LUCIAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344304_a_345633]
-
fi un vis urât pentru îndepărtarea căruia ar fi în stare să facă orice. ORICE! E nevoie de bani, bani și iar bani, din ce în ce mai mulți bani, curați sau mai puțin curați, cum cerea și Napoleon înaintea fiecărui război. Bani ca să astupe găurile negre ale cheltuielilor, cele mai multe dintre ele nesăbuite. Dar nimeni nu se gândește că asta seamănă cu politica struțului sau cu a celui care căzând în fântână, se trage singur de păr ca să iasă afară, vorba unui umorist hâtru. Germania
BANI, BANI ŞI IAR BANI! de ION UNTARU în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343905_a_345234]
-
câmp, Cohorte aburite de mierea ce-i în stup. Prostia asurzește cu glasul dur și rece, Trezirea din dormire a gloatei prea flămămde Și din înalte funcții corupte și ingrate, Imunitatea se cumpără, se vinde... Prostia-n avalanșâ ca tăvălug astupă Istorii, idealuri și adevăruri simple, Că haosul e starea, Ce scaldă în suspans prostimea. Prostia cu minciuna-n liberul consens A generat taifunuri și apig genocid, Ce a ucis din fașe ca fiind proscriși Savanți, poeți, artiști! Metafora prostiei sufocă
CUVÂNTUL CARE UCIDE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343052_a_344381]
-
Ce dorești să afli de la mine? SOCRATE ( dregându-și glasul): Doar un singur lucru: Ce este credința? (Calm, Arcana Magnus închise ochii. Se gândea la timpul petrecut cu Maestrul. Îi deschide. Inspiră adânc gata să răspundă, corul Furiilor însă îl astupă) FURIILE: Trimiteți-l la la noi...Nu va răspunde...E doar un om...Trimiteți-l la noi și-i vom purta de grijă!(se repetă de trei ori cu glas strident) SEPARATORUL (cu puterea unui uragan): TĂCERE; FĂPTURI HAINE SAU
de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343491_a_344820]
-
cuminte în dreapta.Ne privim, ridicăm din umeri și încercăm să înțelegem puțin câte puțin din lumea asta care a căzut peste noi.Valuri de oameni care vin urlând și cad secerate dincolo de țara nimănui, cadavre care se ridică spre cer astupând vederea și pioneri ce deschid calea ca să moară.Nu contează câți! Sunt decorați pentru impresionante fapte.Și noi la fel.Ne batem acolo în iarbă, ucidem și suntem uciși pe niște medalii frumos colorate.... Referință Bibliografică: INGERI CAPTIVI P3 / Florin
INGERI CAPTIVI P3 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343651_a_344980]
-
nici clovn s-au magician nu putem fi, chiar dacă mintea are multe încăperi în care să ne putem ascunde. Ne ascudem doar temporar. Să nu uităm că nu știm care dintre ele au ferestre. Nimeni nu a putut să le astupe pe toate, nici după ce-a murit. De aceea adevărul iese la inveală și după moarte. - Ia anafura, fiule, și nu huli, nu gândi că veșnicia îți este dată. Din lut ești făcut și-n el te vei întoarce, fiule
TRUPUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343710_a_345039]
-
cu ce se ocupa directorul și supraveghetorul. Aproape de ieșirea din gang o siluetă s-a desprins de lângă perete și a prins-o cu o mâna pe după gât ținându-i cu forța bărbia în sus , iar cu cealaltă mână i-a astupat gura. A încercat să se zbată, să scape din strânsoarea individului. Orice zbatere a fost fără folos, era prinsă ca într-o menghină, nu se putea mișca, dar nici striga. S-a calmat, rămânând în alertă. -Nu ai făcut bine
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]