524 matches
-
și zise mișcat: ― Poate că nici nu merit zbuciumarea d-tale, domnule căpitan... Sunt ingrat că nu te ascult, dar acuma... zi-mi adio și îmbrățișează-mă! Căpitanul se uită un răstimp la el, potolit brusc și cu fața grăsună asudată de durere. Apoi îl sărută pe obraji, plângând cu hohot și mormăind înfricoșat, iarăși cu însuflețire: ― Adio, dragă prietene... Adio... Și îl îmbrățișă până ce, mulcomindu-și puțin emoția, izbuti să-i spună rugător: ― Poate că te mai răzgândești... Făgăduiește-mi cel
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se apropie cu mâna întinsă: ― Îmi pare rău, prietene dragă... Dar te-ai schimbat îngrozitor... Odinioară mă iubeai, ne înțelegeam... ― Odinioară! oftă Bologa cu ochii scăldați în lacrimi. Și mai stătură zece zile până să plece... 2 Trenul gâfâia și asuda suind printre munții cu piscurile cărunte încă de zăpadă. Soarele începutului de primăvară presăra pulbere de argint în văzduh. Pădurile și poienele tresăreau sub mângâierea razelor fierbinți. Viața nouă, tânără, vijelioasă înviora năvalnic înfățișarea pământului. Numai trenul, încărcat de oameni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
asta, pentru nimica-n lume, doamnă, îți jur! Atâta încredere am avut într-însul, în cumințenia și în cinstea lui, că acuma parcă mi-a dat cu barosul în frunte, zău așa, dragă doamnă! Cu cât vorbea, se aprindea și asuda mai tare, fiind cam grăsun de la Dumnezeu. Căuta să se liniștească, îndulcindu-și glasul din ce în ce, dar îngrijorarea din ochi tot nu izbuti să și-o potolească, mai ales că Apostol rămăsese locului netulburat, continuând a se lupta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
plecat fără măcar să chibzuiască ce face și chiar fără armă, încît acuma... Se simți deodată atât de ostenit, că gândurile toate i se ostoiră într-o nesfârșit de chinuitoare dorință de odihnă. Îi ardea cerul gurii de sete și iar asuda cumplit. Îi stătea pe limbă să întrebe dacă mai este mult. Îl rodea teama că nu va sosi niciodată și, chiar în aceeași clipă, că va sosi prea curând. " În sfârșit... În sfîrșit!" îi bâzâi iar prin creieri drept răspuns
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Găsești în lume oameni cu mințile oculte Cari cunosc a lumii gândire de titan; Să știi însă, că, oamenii în veci nu vor s-asculte Și-n basme au un nume: li zice năsdrăvan. La gânduri uriașe a lor minte asudă, Da oamenii-i înconjor și nu vor să-i audă. Deși rari și puțini-s, lumea nu va să-i vază, Viața lor e luptă, când mor se duc neplânși. Ei n-au avut la leagăn un blând înger de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
urnindu-se în marea-amară - Ca fluviu mândru, ce-ostenit mugește? Al tinereței dulce glas de mult uitară. {EminescuOpIV 248} MARIA TUDOR De ce cu ochi-ncremeniți sub bolte De marmur - tu-l privești cu spaimă crudă? Pândești ca leii, fruntea ta asudă Și pumnu-ți vra mînia-i s-o desvolte. Secerătorul tău l-ai pus la trudă Și snopi de viețe sunt a lui recolte; Pentru-al lui cap ai înfruntat revolte Și astăzi simți că strângi la piept pe-o Iudă. Te-nnalță-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rătăcite trec prin geamuri sparte Și prin uși închise, prin zidiri deșarte. Colo, lângă lampă, într-un mic ietac, Vezi o fată care pune ață-n ac; Fața ei e slabă de-o paloare crudă, Ochii ei sunt turburi, pleoapele asudă, Degetele repezi poartă acul fin: Ea își coase ochii într-un tort de în; Vînătă-i e buza, lipsită de sânge, Ochiul ei cel turbur nu mai poate plânge. La ce oare dânsa s-a născut pe lume, O sărmană frunză
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu, încadrate î la Toulouse-Lautrec, trei corpuri și gâturi de lebădă fără capete, și mă apuc să scriu, oblic, începînd din colțul din stînga-sus până în cel dreapta-jos, trecând și peste spațiul rezervat adresei. Am procedat la fel și cu celelalte, asudând, scoțând limba, hlizindu-mă, chicotind, sorbind din cafea, înjurînd dumnezei tnami, dar nerupând și neștergând. Ah, și trăgîndu-mă de lobul urechii. Eco (iacă) rezultatele: 1. Un nume, un concept (definiție), un corpus de texte - iată ce pretinde, minimal, orice teorie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
era sus. Razele lui cădeau drept în jos și erau arzătoare. Ele arseră pielea oamenilor, a unora mai tare, a altora mai puțin. Arsura i-a făcut pe unii aproape negri, ca noi, pe alții negri de tot. Unii au asudat și s-au fiert: aceia s-au făcut roșii. Pe alții soarele i-a fript ușor, și pielea lor s-a făcut ca arama. Dar unii au găsit umbră și peșteri și acolo soarele nu i-a mai ajuns. Au
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lor negre sau roșii sau galbene erau încovoiate. Mulți robi cărau în spinare bolovani rotunzi sau pietre pătrate. Alți robi, înhămați câte cincizeci sau câte o sută în șir, cu frânghii groase, trăgeau din răsputeri câte o lespede uriașă. Alții asudau frecând lespezi mari cu o bucată de cremene, cu nisip și cu apă, până când lespedea se netezea ca oglinda. Străinii se uitau cu milă la acești nefericiți. Vrând să-i vadă mai bine, opriră luntrea în aer, coborînd-o aproape de pământ
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Dacă natura este pretutindeni, peisajul nu se poate naște decât în ochiul citadinului care-l privește de departe fiindcă nu trebuie să lucreze zi de zi în mijlocul lui. Țăranului nu-i pasă de peisaj, fiindcă e sufocat de nevoi și asudă cu spatele încovoiat, precum fermierul provensal de care vorbea Cézanne și care se ducea cu căruța să vândă cartofi la piață și "nu văzuse niciodată Muntele Sainte-Victoire". Numai omul urbanizat, deja destul de sigur pe traiul său, se poate deda la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cazuri cuvinte curente în latină, ca verbul vomare, moștenit în arom. voame, nu mai sunt importante în română (verbul a voma este un neologism împrumutat ulte rior). Există și situația inversă: cuvinte curente în română, cum sunt ceață sau (a) asuda, nu erau curente în latină (caecia, assudare). Mai mult decât atât: multe dintre cuvintele de origine latină care sunt curente în română nici nu sunt atestate în latină: rom. flămând < lat. *flammabundus, rom. întâi < lat. *antaneus, rom. puroi < lat. *puronium
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
-l admiri și să-l respecți decât numai atunci când ți-l făurești în închipuire. Apropiindu-te de el n-ai să mai vezi un "înger" în trup, care se hrănește mai mult cu cuvântul lui Dumnezeu, ci un biet om asudând "pe calea sfințeniei" prin legi mânăstirești și firești, unele mai neîndurătoare ca altele. După cum, apropiiindu-te de poetul favorit, n-ai să vezi un individ purtând o liră în brațe și hrănindu-se cu stele și cu vise, ci un muritor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
țin de gramatică și/ sau logică. Așa-zisul discurs electoral al lui Farfuridi este o sinteză a acestora: Într-o chestiune politică... și care, de la care atârnă trecutul, prezentul și viitorul țării... să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte...(se încurcă, asudă și sughițe) încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?...da...pentru ce?... Dacă Europa... să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor... și... idei subversive...(asudă și rătăcește
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se încurcă, asudă și sughițe) încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?...da...pentru ce?... Dacă Europa... să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor... și... idei subversive...(asudă și rătăcește din ce în ce) și mă-înțelegi mai în sfârșit, pentru care în orice ocaziuni solemne a dat probe de tact... vreau să zic într-o privință poporul, națiunea, România... (cu tărie) țara în sfârșit... cu bun simț
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
probe de tact... vreau să zic într-o privință poporul, națiunea, România... (cu tărie) țara în sfârșit... cu bun simț, pentru ca Europa cu un moment mai înainte să vie și să recunoască, de la care putem zice depandă...(se încurcă și asudă mai tare) precum... dați-mi voie ...(se șterge) precum la 21, dați-mi voie (se șterge), la 48, la 34, la 54, la 64, la 74, asemenea și la 84 și 94 ețetera, întruna ne privește... pentru ca să dăm exemplu chiar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
același timp. O cunoștea pe Nieve de aproape o viață. Părinții lui Nieve, Gail și Stephen, se mutaseră lângă Minette și cele trei fiice ale sale în cea mai fierbinte și umedă zi a anului; toți membrii familiei Stapleton erau asudați și epuizați după ce terminaseră de despachetat, și se bucurau să vadă că Nieve o pornise în sus pe uliță spre pâlcul de copaci de la capătul aleii închise, unde Darcey stătea și citea o carte. Amândouă aveau șapte ani. —Ce c
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
înregistra acum. Oamenii erau impresionați de cât câștigau actorii celebri sau cântăreții sau scriitorii de succes, dar adevărații bani se făceau în finanțe. Și partea cea mai frumoasă era că nimeni nu știa. Erau bani făcuți pe tăcute. Norodul care asuda pentru o bucățică de pâine, cum îi plăcea lui Nieve să-i numească pe ceilalți, n-avea nici cea mai mică idee cât puteau să cheltuiască bancherii și alți oameni din domeniu. Lucru care pe ea o aranja cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sub privegherea mitropolitului Anastasie și a maicii sale Arghira. Țigăncile lustruiră podelele și înfășară paturile, coșarii curățară hornurile, alungând cucuvelele, care-și făcuseră cuib tocmai acolo, baba Saveta, pităreasa Curții, cumpărase, de la Franț, spoitorul cel neamț, toate blidele trebuincioase bucătăriei. Asudase de multele porunci date slujnicelor pricepute în facerea bucatelor, neuitând să dea porunci scurte bărbaților care se poticneau la intrarea in camarile prea putin inalte, neindemanateci in preumblarea lucrurilor fine, a sipeturilor si lazilor cu haine femeiesti. Comisul Mihăilă Furtună
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Ștefan logofăt, purtând în mână un buzdugan de aur curat, apoi, alți mari boieri, în frunte cu Miron Barnovschi hatmanul și portarul Sucevei. Lângă domnitor, ascultând slugarnic, vistiernicul Hrize se căznea să priceapă înțelesul slovelor citite de stolnicul Neculai Ureche, asudând sub dulama cumpărată de la Liov. Alaiul, care se încheia cu cei cincizeci de slujitori tătari, aduși din câmpiile Buceagului de hatmanul Barnovschi, se îngustă la trecerea Bahluiului, lățindu-se la vederea Bisericii Sf. Gheorghe, aflată în apropierea Curții. Domnul descălecă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
formând bolta a ceea ce pare să fie o biserică și parcă ochii mei obosiți de atâta culoare se-ntorc spre pământ, unde totul e diferit, calc pe un pământ jilav, mustind de apă, pământ de primăvară, viu, pământ care respiră, asudă și pe margine cam la înălțimea mea se desfășoară statui dintr-o piatră ordinară, o piatră scoasă parcă după zeci de ani din apă, se văd încă pe suprafața ei urmele îndelungatei șederi în adâncuri, o culoare verzuie, putredă, statuile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
I-o spun. Se crispează. Dincolo de aceste incidente „amoroase“, excursia a fost splendidă. Am notat că, de câte ori Își atingea mâna de a mea, tresărea vizibil și și-o trăgea rapid Înapoi. I-am spus că nu pot suporta indivizii care asudă În palmă. Mi s-a părut că palma ei era umedă și flască. La Întoarcere, În tren, a Început să plângă din senin; Îi curgeau lacrimile fără să anticipeze plânsul. Fața Îi era imobilă, o marmoră roză pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fier forjat, pe scaunul din fier forjat de pe balcon, sub soarele dogoritor al Floridei de Sud, în aerul încărcat de umiditate. Cum ar fi pe covor, chiar în fața aparatului de aer condiționat, de exemplu. — Oare oamenii de pe-aici sunt asudați tot timpul? o întrebă Emmy pe Izzie care nu părea deloc să sufere din cauza căldurii înăbușitoare. Izzie ridică din umeri. După un timp începi să te obișnuiești. Deși trebuie să spun că nu mulți preferă să vină în Miami în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
portiera albastră a mașinii lui Harry ca să nu cad. Știi de ce nu avem bani pentru mâncare, Putti? Pentru că se fac scrum. Scrumul de la țigările tale împuțite. Durerea dispăru la fel de repede pe cât apăruse, dar știam că nu mi se păruse. Stăteam asudând în amurgul care punea stăpânire pe cer, paralizat de frică. Doctorul Gabor și ceilalți doctori se înșelau. Durerea fusese mult prea ascuțită pentru a fi de natură psihosomatică. Trebuie să fie simptomul unei boli fatale. Am întârziat zece minute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nordul Yorkshire-ului, zâmbi. Vremea a fost foarte blândă cu noi anul ăsta, spuse el. Nici nu-mi amintesc vreun alt septembrie mai frumos. Era bine dispus, nu numai datorită vremii, ci și pentru că, În fine, terminase ilustrațiile la Trilby. — Am asudat serios la ele, spuse. Au ieșit o sută douăzeci și una. — O sută douăzeci și una? repetă Henry uimit. Sper că cei de la Harper’s Îți apreciază cum se cuvine efortul. — A, da, s-au purtat foarte frumos. Au ceva emoții În ce privește textul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]