1,057 matches
-
într-un timp ciclic, într-o eternă întoarcere, în distrugerea periodică a Universului și a unei noi umanități «regenerate», toate aceste credințe atestă, înainte de toate, dorința și speranța unei regenerări periodice a timpului scurt, a istorie“6; timpul sacru este atemporal, el nu cunoaște curgerea timpului istoric, care este trecător. Mircea Eliade, asemenea marilor artiști, va recrea un univers nou pentru opera lui. Deoarece Adrian Marino nu crede în literatură, ci în metaliteratură, va analiza „hermeneutica ideilor intrinsec creatoare“7, afirmând
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
de depersonalizare: eroii nu sunt capabili de inițiative individuale, gesturile lor fiind comandate, inspirate“23. Conform clasificării lui Sorin Alexandrescu, există trei planuri temporale: al vilegiaturiștilor, „robiți clipei“, al Dorinei, trăind o „eternă reîntoarcere“ a evenimentelor, și al lui Andronic, atemporal, veșnic. Primul timp ar fi profan, celelalte două, forme ale sacrului. b) deschiderea într-un spațiu transcendent paradiziac) în: La umbra unui crin, care inițial fusese intitulată Exilul și care este ultima nuvelă publicată pe când Mircea Eliade mai era în
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
berărie nu s-ar fi întâmplat nimic... “. Gavrilescu încurcă timpul trecut cu cel prezent. În final eroul cade pradă visului, sau chiar moare, căci pleacă cu Hildegard într-o trăsură spre o imaginară pădure. Ea este situată într un univers atemporal, deoarece ea s-a păstrat tânără ca atunci. Hildegard îi spune râzând: „Toți visăm... Așa începe. Ca într-un vis...“ Se observă că povestirea este construită simetric: după un episod introductiv, plasat în lumea cotidiană, normală, a lui Gavrilescu, urmează
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
sine a occidentalității. Prietenii români ai lui Quinet par să nu sesizeze în ce măsură sînt importante pentru acesta reflecțiile sale despre America, fundamentele și spiritul democrației americane pentru a reda un suflu ideii de democrație franceză. Franța imaginată de români este atemporală sau aflată într-o temporalitate ficțională, care etalează multă vreme inauguralul din 1789. Prietenii lui Quinet și Michelet nu înțeleg șocul traumatismului din 1815, chemarea lor adresîndu-se unui model mutilat. Ei au uitat de ruptura din 1815, acea ruptură despre
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
iar răspunsurile date în diversele domenii ale economiei, ale culturii și ale politicii nu sînt adesea decît o manieră reducționistă de a defini o cauză ca națională într-un mediu care o depășește. Socialiștii ridiculizează bazele națiunii negînd caracterul esențial, atemporal, al identității țărănești. Și totuși, paradoxal, socialiștii din Basarabia, în același an, 1900, denunțînd tirania ruso-țaristă, afirmînd o voință autonomistă, sînt la originea ruperii de imperiu a acestei provincii rusificate și, deci, la formarea ulterioară a României Mari. Revoluționarii se
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
literare cu știința critică, esențial pare a fi la Borges actul poetic. Și astfel, cu toate opozițiile, amândoi poeții, printr-un țesut comun al existenței, aproape "impersonal", au atins (fiecare în spațiul respectiv) o dimensiune ecumenică în care se verifică, atemporal, valorile spiritului. Aceste valori sunt o prezență, o interferență infinită, proprie literaturii. Și ca atare, această literatură nu poate fi decât universală...". (Eminescu și Borges, Poesis, Anul III, nr. 20, ian. 1992, p. 8) 4 Iosif Vulcan, Publicistică, 2, Memoria
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-mă cu tine-n America sau Asia"! Ce "La mare, la soare..."! Răsuflate! "Pap, pap! 9 mm, găurica-n cap". Ăsta-i refrenul! (BUG Mafia parcă, nu?) Prin anii șaizeci, la un vernisaj cu ștaif de partid și de stat, atemporalul Craiu, scos din țîțîni de vecinătatea, pe panou, a unui "coleg" cu pictură-mesaj, nu găsi altă soluție pentru revoltata-i indignare decît manevra demențial repetată a dezbrăcării și îmbrăcării hainei. În absența totală a cuvintelor. Cedate, condescendent, celuilalt, marele locvace
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imens al unei cazangerii era doar pretextul desfășurării excepționalelor sale potențe compoziționale și coloristice? Volutele ample ale pieselor din hală, ținute în roșurile, ocrurile și brunurile coapte, aparținînd exclusiv maestrului, se instituiau, compozițional, într-o dispunere cvasiabstractă, de o frumusețe atemporală. Puteau servi Oțelarii lui Baba, cu aplombul lor marcat naturalist, intențiilor propagandei? "1907", al aceluiași, putea servi, prin modelarea savant realistă a capului de țăran, mistificărilor istoriografice comuniste? Dacă în seria citată talentul, cît era, nu reușea să surclaseze comedia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a simțit în comunism, septuagenara Nora Iuga a răspuns generic amuzat că a existat 2 Mai. Scurt. Comunismul adică nici nu a existat pentru cei tineri și frumoși (și mai puțin frumoși), care, vară de vară, se despuiau acolo și, atemporali Adami și Eve, trăiau într-un Eden doar al lor. Dar, am adăuga imediat obligatoriu, departe de mirabila plajă, regimul își consuma dur urîțenia lui de împrumut asiatic. Zi-noapte, generalizat, în acompaniamentul lozincilor bolșevic găunoase, urlate de la tribunele lui 1
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
intențiile lui democratice, un mesaj franc elegant. Parada, așadar, care, din unghi rusesc, s-a vrut o reiterare a imperialismului ei latent, a fost o staniolată contrafacere în dulcele stil kremlinesc. Neînstare să mai sperie pe nimeni. Chiar dacă în spăimoasele atemporale camioane Molotov au fost înghesuiți, ca hamsiii, babacii îmbrăcați în decorații staliniste. Sau, poate, chiar de asta. Ce să fi căutat atunci Băsescu la Moscova? Sigur, era acolo numai lume bună: orice plasare într-o atare companie dădea/ îi dădea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de omul recent e o făptură care, așa cum arată, n-ar lăsa impresia că știe exact cînd sînt vernisajele. Știe exact. Și asta se vede după oportuna-i sacoșă, oricînd pregătită să facă față momentului. Ea, făptura, un fel de atemporală Pena Corcodușa, așteaptă cuviincios speech-ul inaugural, după care rade tot. Adică delicatesele puse la bătaie de expozant (și familia adiacentă). Cînd sacoșa și-a făcut plinul, Pena se oprește la fiecare, dă mîna ca o lady ce este și-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
S-a înfuriat. Ieri, acceptase totul, dar nu mai avea de gînd să suporte". Deicticile par deci a dovedi că timpurile trecute dintr-o ficțiune narativă desemnează aceste situații și elemente ca fiind fictive și ca "avînd loc" în prezentul "atemporal" și fictiv al personajelor; ele nu semnifică timpul real și nici nu etichetează situațiile și evenimentele narate ca aparținînd unui timp anterior. ¶Benveniste 1971 [2000a]; Hamburger 1973; Palmer 1981. Vezi și DEIXIS, PRETERIT EPIC, AMBREIOR, TIMP. deixis [deixis]. Fenomenul general
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
acțiunilor prezentate. Mai mult, timpul gramatical de bază folosit în povestirea ficțională preteritul desemnează situațiile și evenimentele povestite ca fiind fictive și nu le caracterizează ca fiind trecute (trecutul există numai pentru un eu-origine; situațiile și evenimentele din ficțiune sînt atemporale). În sfîrșit, povestirea ficțională prezintă calitatea unică de a portretiza subiectivitatea la persoana a treia ca persoană a treia: este singurul loc unde se poate prezenta o asemenea subiectivitate, singurul loc unde mintea persoanei a treia poate fi inspectată dinlăuntru
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
epic (epische praeteritum) este o trăsătură distinctă a ficțiunii, în opoziție cu non-ficțiunea (tot așa cum POVESTIREA FICȚIONALĂ se află în opoziție cu POVESTIREA FACTUALĂ): el le desemnează ca fictive (trecutul există numai pentru o persoană reală; evenimentele din ficțiune sînt atemporale și "au loc" în prezentul fictiv și atemporal al personajelor) și nu semnifică un timp real și nici nu se atașează la situații și evenimente descrise ca fiind trecute. Pentru Hamburger, acest statut special al preteritului epic este pus în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ficțiunii, în opoziție cu non-ficțiunea (tot așa cum POVESTIREA FICȚIONALĂ se află în opoziție cu POVESTIREA FACTUALĂ): el le desemnează ca fictive (trecutul există numai pentru o persoană reală; evenimentele din ficțiune sînt atemporale și "au loc" în prezentul fictiv și atemporal al personajelor) și nu semnifică un timp real și nici nu se atașează la situații și evenimente descrise ca fiind trecute. Pentru Hamburger, acest statut special al preteritului epic este pus în evidență de combinații între el și circumstanțialele DEICTICE
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
spirituale 207. Din această lume psihic-spirituală (Beula) este creat spațiul "necesar" împlinirii Destinului, numit Ulro, dar nici acest spațiu nu este cel fizic. Ulro este un spațiu-rădăcină din care vor izvorî spațiul fizic și timpul fizic. Ulro este un loc atemporal; aici există, tot în plan informal, toate amprentele destinelor individuale: karman hindus este situat la un nivel subspațial, de unde irupe că o necesitate de manifestare în spațiul fizic. În concepția hindusa, akasha este dimensiunea atemporala și aspațiala în care destinele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fizic. Ulro este un loc atemporal; aici există, tot în plan informal, toate amprentele destinelor individuale: karman hindus este situat la un nivel subspațial, de unde irupe că o necesitate de manifestare în spațiul fizic. În concepția hindusa, akasha este dimensiunea atemporala și aspațiala în care destinele împlinite și cele neîmplinite coexista simultan. Ulro este "Greșeală"208, "cea mai adîncă noapte"209, " Neant" (Vacuity)210, "Ținutul lui Satan"211, este un "somn îngrozitor"212, un tărîm al "chipurilor ireale"213, al viselor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pot fi concepute fulgurațiile (care sînt posibilități de manifestare, intelecțiuni ale Intelectului divin), care, ca fulgurații, rămîn nemanifestate, rămîn idei, în sens platonician substraturi arheomorfice germinale. Cînd vin în contact cu Prakriti, Materia Primă, fulgurațiile devin substanțiale. Iruperea lor din atemporal este creația, care este țesuta în spirele Vortexului Sferic Universal: Blake: "Enitharmon [...] în seve că de lapte curse [...]/ Mișcîndu-se în fibre ca niște rădăcini [...]"238. Creația este Creația Verbului în totală să expansiune în Vortexul Sferic Universal, adică realitatea integrală
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
germenele divin a pătruns în om doar prin cristalizarea corpului fizic 270. La Blake, spectrul fără trup nu poate exista, este moarte veșnică; spectrul este absența timpului, prin care lumea Temporalului-Los devine, prin polarizare, posibilă. Altfel, totul ar fi veșnicie atemporala, plinătatea ce nu poate fi decît plinătate. În sistemul lui Blake există prin urmare următoarea ecuație crucială: intrarea în temporal se face prin căderea în polarizarea: entitate căzută (+) și non-entitatea entității căzute (-) (Spectrul). Corespunde fragmentarii plinului în plin haotic (parțial
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
creațional al lui Blake 272). Problemă se poate pune și invers: la limita extremă, spune Lovinescu, clipă devorează timpul și punctul devorează spațiul; atunci rămîne vizibil doar pămîntul invizibil, în cazul nostru Enion, care ar fi astfel din nou în Atemporal. În Urthona, nume trinitar (Ur-th-on-a; uri: ebr. lumină; Tharmas: apă; on: grec. ființă), Alfa și Omega "ard", dar nu se mistuie 273, începutul și sfîrșitul există împreună că un foc etern, luminos, creator, expansiv. Pe de altă parte, Enion, ca
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Ibid., IV, 170-173. 242 Prin Eno, fiica a lui Beula, care face ferestre înspre Răi (Eden) în fiecare an. Există o legătură organică între Veșnicie și Creație, ferestrele sînt "porțile strimte" despre care vorbește Lovinescu, sînt căile de acces spre atemporal, sînt punctele de vortex prin care, dacă se trece, devin circumferințe-lumi ce țin de alte (hiper)dimensiuni. 243 Vala, ÎI, 38. 244 Jakob Böhme, Aurora, p. 223. 245 Mircea Eliade, Ioan P. Culianu, Dicționar al religiilor, 1993, p. 220. 246
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al naturii referitor la om este cultura; e) omul este, ca unitate de existență, prin rațiunea sa, ordonatorul lumii fenomenelor și al universului lumii morale; el se află la întretăierea planului natural cu cel valoric, al celui istoric cu cel atemporal. Sau, după imaginea creată de Kant în Concluzie la Critica rațiunii practice: omul este cel ce leagă în conștiința existenței sale planul lumii sensibile externe ("cerul înstelat deasupra mea") și pe cel interior al moralității ("legea morală în mine"); f
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a fi acceptabil, numai că el poate conduce la o Închidere utilitaristă, școala fiind socotită a fi o „antecameră” a vieții (economice, sociale etc.) și mai puțin un laborator de modelare a spiritului uman În perspectiva unor finalități mai Înalte, atemporale. Cu ochii Îndreptați către concret, imediat, circumstanțial, riscăm să formăm o persoană limitată, blocată În prezent, interesată de câștiguri palpabile și rapide. Considerăm că spațiul formării trebuie să fie dilatant, de la acceptarea metaforei „turnului de fildeș” și până la realitatea aducerii
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Putem vorbi despre o complementaritate funcțională dintre cele paliere, o dinamică permanentă a acestui raport ce se reconstruiește necontenit prin ponderări specifice, acestea fiind dictate de evoluțiile lumii În care trăim. Raportul dinamic invocat mai sus nu este unul static, atemporal, dat o dată pentru totdeauna, ci se structurează conjunctural, sub presiunea evoluțiilor ce apar. Laicii „intră” În Biserică atât cât aceasta le permite sau are nevoie efectivă de ei (cooptarea poate fi un semn al maturității sale executive, dar, la limită
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mai adânci. El iese din istorie și devine o matrice. Sau, altfel spus, un pattern (fie doar al spiritului european, fie al celui universal uman). Dandysmul ar fi, după Barbey d’Aurevilly și Baudelaire, o „instituție vagă, eternă”, un stil „atemporal”, un fel de genotip occidental, un ideal de umanitate. O utopie, decretează dandylogia contemporană. Iar dandy-i Înșiși nu pregetă să Își găsească rădăcini mitice, genealogii ilustre, „certificate de noblețe”. Alcibiade sau coada tăiatătc "Alcibiade sau coada tăiată" Întortocheata poveste
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]