555 matches
-
erau, de fapt, pictate complet și erau echipate cu tot felul de podoabe, ca, de exemplu, ochi aplicați, care, probabil, le confereau o aparență strălucitoare, ușor exotică. Reliefurile clasice cele mai frumoase și sculpturile din fronton făceau parte din templul atenian Parthenos, mai bine cunoscut sub numele de Parthenon. Cele mai multe sculpturi aparțin colecției Elgin și se găsesc în British Museum din Londra, însă Parthenonul însuși supraviețuiește ca o ruină nobilă. Parthenonul este cel mai mare dintr-o serie de temple situate
Arta în Grecia antică () [Corola-website/Science/309078_a_310407]
-
est de Sparta și la nord de insula Creta. În timpul războiului Peloponeziac, această insulă a păstrat o poziție neutră. Cu toate că Melosul s-a declarat neutru, în timpul luptelor, locuitorii ei au sprijinit financiar Sparta, fapt care a determinat un atac din partea atenienilor. După un deceniu de lupte, Melos a fost cucerit de către atenieni, iar populația a fost supusă unor teribile consecințe. Bărbații au fost căsăpiți în totalitate iar femeile și copii luați ca sclavi de către atenieni. Înainte de a începe operațiunile militare, comandanții
Dialogul melian () [Corola-website/Science/306185_a_307514]
-
Peloponeziac, această insulă a păstrat o poziție neutră. Cu toate că Melosul s-a declarat neutru, în timpul luptelor, locuitorii ei au sprijinit financiar Sparta, fapt care a determinat un atac din partea atenienilor. După un deceniu de lupte, Melos a fost cucerit de către atenieni, iar populația a fost supusă unor teribile consecințe. Bărbații au fost căsăpiți în totalitate iar femeile și copii luați ca sclavi de către atenieni. Înainte de a începe operațiunile militare, comandanții atenieni Cleomedes și Tisias au trimis soli. Tucidide relatează în scrierea
Dialogul melian () [Corola-website/Science/306185_a_307514]
-
care a determinat un atac din partea atenienilor. După un deceniu de lupte, Melos a fost cucerit de către atenieni, iar populația a fost supusă unor teribile consecințe. Bărbații au fost căsăpiți în totalitate iar femeile și copii luați ca sclavi de către atenieni. Înainte de a începe operațiunile militare, comandanții atenieni Cleomedes și Tisias au trimis soli. Tucidide relatează în scrierea sa dialogul dintre solii atenieni și reprezentanții melienilor. Părerile asupra autenticității dialogului sunt împărțite. De exemplu în dialogul melian sunt discutate topici care
Dialogul melian () [Corola-website/Science/306185_a_307514]
-
pierde teritoriile și alianțele din Tesalia și Tracia, însă își păstrează controlul asupra strâmtorilor. Filip își asigură astfel dominația asupra Greciei centrale. Tot în urma acestei păci Filip este inclus în consiliul amficționar de la Delfi, el asigurând astfel “pacea” între greci. Atenienii erau împărțiți în două tabere: cei care-l urmau pe Isocrate și care vedeau în Filip speranța elenismului, crezând că acesta este singurul care îi poate unii pe greci, și cei care-l urmau pe Demostene. Acesta din urmă publică
Hegemonia Macedoniei () [Corola-website/Science/304846_a_306175]
-
sfat de la Oracolul din Delphi, Minos i-a poruncit lui Dedal să construiască un labirint gigantic în care să fie ținut monstrul. Labirintul se afla sub palatul lui Minos, în Knossos. Între timp Androgeus, fiul lui Minos, este ucis de către atenieni, care erau invidioși pe victoriile acestuia obținute la Jocurile Panatenaice. Alții spun că a fost ucis de taurul alb al lui Poseidon la Maraton, acțiune pe care o plănuise Aegeus, regele Atenei. Pentru a se răzbuna, Minos a declarat război
Minotaur () [Corola-website/Science/304890_a_306219]
-
-l determină pe tatăl ei, Acastus, să o arunce în foc. Încercând să salveze statuia, tânăra văduvă a căzut ea însăși victimă flăcărilor. Ca erou, Protesilaus a fost venerat într-un cult oracular în Eleont/Elaius, un polis întemeiat de atenieni pe peninsula tracică Chersonesos (azi Gallipoli, respectiv Gelibolu în Turcia), pentru a controla Hellespontul (Dardanelele de azi). Se pare că acest cult a servit, asemenea celui dedicat lui Rhesus, impunerii civilizației elene în regiunile cucerite.
Protesilaus () [Corola-website/Science/305574_a_306903]
-
(în limba greacă Ἀμφίπολις/"Amphípolis") a fost un oraș elen, întemeiat pe teritoriul Traciei de conducătorul de oști atenian Hagnon în anul 436/437 î.Hr., cu un număr relativ modest de coloniști. Colonia a devenit independentă în anul 424 î.Hr., a fost ulterior cucerită de macedonieni și a devenit apoi capitală provincială în Imperiul Roman. Cetatea a fost importantă
Amfipolis () [Corola-website/Science/305573_a_306902]
-
359 î.Hr., cu o campanie îndreptată împotriva Amfipolisului. Între timp orașul era apărat de o garnizoană macedoneană. Aceasta a fost însă retrasă un an mai târziu de fratele mai tânăr al lui Perdiccas, Filip al II-lea, care promisese cetatea atenienilor. Acordul cu Atena s-a dovedit a fi un tertip al lui Filip al II-lea al Macedoniei, folosit de acesta pentru a câștiga timp să-i înfrângă pe iliri și să-și consolideze regatul. În anul 356 î.Hr. Filip
Amfipolis () [Corola-website/Science/305573_a_306902]
-
memorabilă campanie sunt descrise de el însuși, cu savoare și multe detalii prețioase, în "Anabasis", ca un „jurnalist — am spune reporter — mai mult decât ca un combatant". După alte multe peripeții, vădindu-se de mai mult timp un filospartan declarat, atenienii l-au exilat în 399, anul în care maestrul său a băut cucută. Fiind luat sub protecția spartani-lor, aceștia îi dăruiesc, cam în aceiași timp, un domeniu la Scillus, în Elida, nu departe de Olimpia. Aici Xenofon stă vreo douăzeci
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
sale față de Sparta și de rânduielile ei politice și morale. Pe lângă scrierile socratice, Diogenes Laertios vorbește de patruzeci de cărți — tratatele: "Despre venituri", "Despre echitație". "Despre vânătoare". În toate cele patru scrieri traduse acum în românește, personajul principal este înțeleptul atenian Socrate, una din figurile cele mai luminoase din istoria universală, expresie, deopotrivă, a spiritului Eladei ca și a celor mai nobile idealuri ale umanității. Alături de Socrate apar nenumărați discipoli și auditori ai înțeleptului atenian, dintre care se disting, împreună cu Xenofon
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
permis să urmărească toate meandrele dialecticii, dar el nici nu și-a propus acest lucru. Ținta lui a fost readucerea în memorie a figurii dragi a maestrului, odată cu reactualizarea învățăturilor acestuia, pentru ca ele să fie pilde de reconfortare morală a atenienilor, cu deosebire a tineretului. Pe bună dreptate conchide P. Chambry că Platon a fost „un filosof profund și sublim, în timp ce Xenofon a fost un moralist ingenios și înțelept", ceea ce ar însemna că la acesta din urmă al trebui căutat „adevăratul
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 224-225). În sec. X- IX i. e. n. (potrivit tradiției în vremea legendarului Tezeu) se realizează în numele sinoikismului unirea întregii Attici sub autoritatea Atenei. Așezările din Attica renunță la propriul drept de cetățenie în favoarea celui atenian, acceptând autoritatea regalității ereditare ateniene. Autoritatea regală este treptat îngrădită de puterea în ascensiune a eupatrizilor ( aristocrația funciară) (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 200). Aceștia impun regelui, probabil în jurul anului 800, 2 arhonți - unul
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
ereditare. Aceștia îi succed lui Pisistrate încercând inițial să continue politica lui. După asasinarea lui Hipparchos de către Harmodius și Aristogeiton în 514 au loc represiuni sângeroase. În 510 Hippias este obligat de armata comandată de regele Cleomene I și de atenienii nemulțumiți conduși de Clistene să părăsească Atena și să se refugieze în Tracia, apoi la curtea lui Darius I. În 509 revenit din exil după înlăturarea lui Hippias, Clistene din familia Alcmeonizilor înlătură cu sprijinul demosului republica oligarhică instituită cu
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
cu rame și vele și berbeci pe provele lor. În timpul luptei vasele loveau cu berbecul in vasele inamice la viteză mare . Unele vase au fost echipate cu arcasi să tragă in ambarcațiunile inamice de la distanta mai mare.Grecii - în special atenienii - au fost maeștri în războiul naval. Cultura feniciană a înflorit ca o cultură de comerț maritim ce s-a răspândit de-a lungul Mării Mediterane, mai ales între sec. XII-IX î.en., fiind prima civilizație care a creat bireme.Fenicienii
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
persană a debarcat pe coasta de nord a Aticii , la golful de la Marathon pentru obiectivul final din campania de pedepsire: Atena, iar câștigarea bătăliei la Marathon avea să reprezinte un drum liber spre oraș. Însă, o armată de 9000 de atenieni și 1000 de plateeni, fără cavalerie și arcași, aflați la comanda strategului Miltiades și polemarhului Callimachus, au declanșat atacul în pas alergător spre tabăra persană unde perșii își descărcau proviziile din corăbiile acostate. Văzându-i pe hopliții greci înaintând nebunește
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
armată de 120.000 de soldati, a ales să se lupte cu grecii în bătălia finală de pe câmpia Asopus, dintre Teba si Plateea. La Atena, era exercitată putere oamenilor prin dreptul de vot ce aveau datoria de-ași apăra orașul. Atenienii erau din nou nevoiți să voteze pentru viitorul lor: să accepte dominația persană depunând în urnă pietricele negre sau să lupte pentru libertate depunând pietricele albe în urnă.Rezultatul a fost că majoritatea au votat pentru a lupta în numele libertății
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
democrației grecești și triumful acesteia asupra despotismului persan. Războaiele medice, asemeni confruntării dintre David si Goliat, ne-au arătat că nu întotdeauna superioritatea numerică învinge, ci ingeniozitatea și organizarea, precum și idealul pentru care luptăm: libertatea. La o generație dupa bătălie, atenienii au votat pentru construirea unui monument ce va comemora lupta lor pentru libertate: Partenon. Monumentul, a cărei construcție a durat 50 de ani, a fost un templu dedicat Atenei, zeita intelepciunii, ce a devenit simbolul democrației. Tot atunci, atenienii îl
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
bătălie, atenienii au votat pentru construirea unui monument ce va comemora lupta lor pentru libertate: Partenon. Monumentul, a cărei construcție a durat 50 de ani, a fost un templu dedicat Atenei, zeita intelepciunii, ce a devenit simbolul democrației. Tot atunci, atenienii îl vor alege pe Pericle, general, orator și om de stat atenian, drept conducător între 443 și 429 î.en., timp în care a inițiat numeroase reforme democratice, care au transformat orașul într-un centru politic, cultural și artistic al
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
pretexte teritoriale. Ambele tabere au utilizat toate rezervele materiale și umane de care dispuneau, ceea ce va duce la secătuirea potențialului lor militar și economic. Distrugerile au fost amplificate de marea epidemie de ciumă, care afectează grav Atena (429 î.Hr.), liderul atenian Pericle numărându-se și el printre victime. Conflictele interne din Atena, dar și gravele neînțelegeri ale acesteia cu aliațele sale din Liga de la Delos au amplificat dezastrul. După o ultimă înfrângere , Atena este obligată să-și predea flota spartanilor și
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Delos au amplificat dezastrul. După o ultimă înfrângere , Atena este obligată să-și predea flota spartanilor și să-și dărâme fortificațiile în anul următor. Imperiul atenian format în secolul al V-lea î.Hr. era definitiv distrus, toate posesiunile maritime ale atenienilor, fiind pierdute și instaurându-se regimului celor 30 de tirani la Atena. Înainte să formeze un imperiu, Roma era doar o comunitate formată din mai multe așezări etrusce situate între dealurile Palatin, Capitoliu, Quirinal și Esquilin în secolele VIII-VII Î
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Tucidide scrie că a fost stăpânit și de edoni. Acolo, la venirea campaniei sale în Tracia, Xerxes a ordonat sa fie îngropați de vii nouă baieți și fecioare, dintre copiii localnicilor, potrivit unui obicei persan. Orașul a fost atacat de atenieni, thasieni (insula Thasos) și de cei din regatul Macedoniei. Un alt oraș important al edonilor în Tracia era Crenides, întemeiat de thasieni. Atenienii au atacat în 465 î.Hr. cu 10000 luptători, conduși de Sophanes și Leagros, dar sunt învinși la
Edoni () [Corola-website/Science/317950_a_319279]
-
vii nouă baieți și fecioare, dintre copiii localnicilor, potrivit unui obicei persan. Orașul a fost atacat de atenieni, thasieni (insula Thasos) și de cei din regatul Macedoniei. Un alt oraș important al edonilor în Tracia era Crenides, întemeiat de thasieni. Atenienii au atacat în 465 î.Hr. cu 10000 luptători, conduși de Sophanes și Leagros, dar sunt învinși la Drabescos, lângă Daton (sursa: Strabon). Atacă iar în 437 î.Hr. sub comanda lui Hagnon, atenienii cuceresc orașul și întemeiază colonia Amphipolis, gonindu-i
Edoni () [Corola-website/Science/317950_a_319279]
-
edonilor în Tracia era Crenides, întemeiat de thasieni. Atenienii au atacat în 465 î.Hr. cu 10000 luptători, conduși de Sophanes și Leagros, dar sunt învinși la Drabescos, lângă Daton (sursa: Strabon). Atacă iar în 437 î.Hr. sub comanda lui Hagnon, atenienii cuceresc orașul și întemeiază colonia Amphipolis, gonindu-i definitiv pe edoni. Sub Filip al II-lea macedonenii se instalează definitiv aici, orașul devine atelierul principal pentru producția de monede din aur și argint începând cu Alexandru cel Mare. Filip al
Edoni () [Corola-website/Science/317950_a_319279]
-
politică a Atenei după războaiele victorioase împotriva perșilor prin crearea ligii delio-atică a dus în secolul al V-lea î.Chr. și la dezvoltarea culturală a Atenei, inclusiv a filosofiei, Atena devenind astfel centrul politic și cultural al Greciei. La atenieni, filosofia era simbolizată prin bufnița zeiței Pallas-Athena. În acest timp au început dezbateri cu privire la probleme esențiale ale existenței, asupra ordinei cosmice, naturii omului și asupra modului ideal de comportare în societate. Gânditorii au început să-și pună întrebări: De unde derivă
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]