419 matches
-
Obârșie, născut din ape. Preoții atlanți alungară pe modeștii preoți rome și așezară în țara supusă toată știința și înțelepciunea lor adusă pe corăbii, și toată minciuna, lăcomia și cruzimea lor. Se povesteau multe lucruri despre faptele petrecute o dată cu venirea atlanților, unele din ele deosebit de stranii. Astfel, cineva spuse că în clipa când armata lui Puarem începu să iasă pe țărm, din corăbii, un țăran uscățiv și tăcut și-a lăsat plugul în țarină și s-a aruncat în apele râului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de război și de jaf, și țara Ta Kemet fu în sfârșit închegată. Într-o zi de mare sărbătoare, în noul templu al zeului Tot, alături de Marele Preot, în fața celorlalți preoți și a câtorva mari dregători și oameni de neam atlanți și rome, ușor înțeleși între ei, în fața celorlalți dregători, scribi și căpetenii ale oștirii, stând smeriți în marea curte a templului, tânărul Mener, viața, sănătatea și puterea lor, își începu cuvîntarea: - Eu strălucesc în veci dinaintea fețelor voastre din voia
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Mener. Mai-Baka dădu speriat din mâini și se uită împrejur. Câteva dosuri de case, fără ferestre, și câțiva copaci înconjurau maidanul retras. Numai în capătul lui se jucau niște băieți. Apoi, robul urmă în șoaptă: - Când a venit toată oastea atlanților, cu toți preoții și toți câți au scăpat de potop, l-au... el e stăpân în Casa Mare. - Dar cel vechi? întrebă Auta. - A murit pe drum! șopti repede Mai-Baka. - Au venit toți atlanții aici? întrebă Nefert. - Nu, zeiță! murmură
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
șoaptă: - Când a venit toată oastea atlanților, cu toți preoții și toți câți au scăpat de potop, l-au... el e stăpân în Casa Mare. - Dar cel vechi? întrebă Auta. - A murit pe drum! șopti repede Mai-Baka. - Au venit toți atlanții aici? întrebă Nefert. - Nu, zeiță! murmură robul. Nici două mii de corăbii. Ceilalți sunt în pântecele peștilor. - Tu ai venit cu corăbiile? Erai lângă peșteri... rosti Auta. Mai-Baka îl întrerupse din nou, iarăși uitîndu-se cu grijă în jur: - Aici începe povestea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fugit spre țărm. Nu știu de ce am fugit spre țărm, căci marea era sălbatică. Și am alergat de-a lungul țărmului spre miazăzi, fără să știm încotro. Dar zeii au fost buni: am găsit o corabie fără pânză, părăsită de atlanți. Marea încă n-o spărsese și ne-am suit în ea. Am dezlegat-o de la țărm și pentru că mai erau câteva vâsle, am vâslit. Era ziuă, dar era întuneric și nu erau stele, nu știam unde e răsăritul. Eu știam
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cer și am zărit astfel un om pe o scândură, lângă noi. l-am întins o vâslă și l-am tras pe corabie. Era negru, dar nu din neamul nostru. Nu știu de unde era: ne-am înțeles numai în graiul atlanților. Mi-a vorbit de tine, zeule Auta; era bucuros că te-a văzut cu ceilalți zei în Piscul Sfânt lângă un turn de argint. - Nu era Mpunzi? întrebă Auta. - Nu! Mpunzi cred că a pierit. Au fost împreună pe două
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
am plecat mai departe. Ne-am oprit într-o oază de unde ne-a alungat un neam numeros. Mpangu și Mbembo au murit. Eu, Ntombi și Valukaga ne-am dus mai departe, vrând să ajungem în satul de unde ne-au luat atlanții. Așa mi-ai spus tu atunci, că ați mers numai spre răsărit. Dar am întîlnit altă pădure și am intrat acolo. Când eu am tras cu arcul într-o vietate mare din neamul antilopelor, care se cheamă gnu, au ieșit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
numai spre răsărit. Dar am întîlnit altă pădure și am intrat acolo. Când eu am tras cu arcul într-o vietate mare din neamul antilopelor, care se cheamă gnu, au ieșit dintre copaci niște soldați voinici și înalți cum erau atlanții și ne-au legat. Ntombi a sărutat picioarele căpeteniei lor și s-a rugat așa: "Tu ești zeul și stăpânul nostru! Mai bine ucide-mă decât să mă desparți de omul acesta care se numește Mai-Baka!" Așa a spus Ntombi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
am înțeles din toate este că aici nu vom mai putea sta mult, dacă tu, Hor, ai grijă până și de viața acelor câini. - Care cîini? făcu Hor mirat. Auta surâse tainic și urmă: - Cred că tot mâna Marelui Preot atlant e și aici. Ți-am spus că e în Ta Kemet și că se dă drept zeul Tot. A trimis iscoade din orașul lui Zidul Alb și a aflat unde suntem. Se teme de răscoală. Se teme pentru sine și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îngăduit orice, dacă se numește plăcere. Oameni ai Marelui Preot din Zidul Alb au venit la toți stăpânitorii țărmului în numele regelui Mener și au făcut o frăție împotriva noastră. Am aflat de la unul Utnapiștim, care a fost înainte rob la atlanți și acuma e un fel de negustor mărunt prin Sodoma, că frăția s-a încheiat de teama răscoalei robilor pe care vor s-o pună din nou la cale, cum zic preoții, zeii răi din turnul de argint... știți care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de a pricepe ce i-am lăsat noi acolo. Mai grea a fost numai mutarea luntrei mari pe turnul acela de piatră. Min era gata în cele din urmă să încerce la fel ca și odinioară pe țărmul de miazănoapte atlant, dar îl opri Hor, și mai ales îl opriră câțiva meșteri dintre acei oameni, zicând că ei vor urca locuința zeilor pe turnul de piatră. Și o urcară. Acum se mirau străinii de nebănuitul meșteșug. Legând luntrea cu frânghii împletite
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lipsită de haz și de bun simț. Sub așternutul superficial de floricele clefăie un noroi dezgustător și stupid. - Acum însă te-aș mai întreba eu ceva, zise oaspetele. Să presupunem că Atlantida ar fi existat, dar de unde părerea dumitale că atlanții erau același neam cu vechii egipteni, de unde bănuiala că atlanții s-ar fi refugiat în Egipt? Gazda zîmbi: - Nu-mi dai voie să păstrez nici o taină?... Hai să-ți spun. Egiptenii, sau poporul roșu, rome, cum se numeau ei înșiși
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de floricele clefăie un noroi dezgustător și stupid. - Acum însă te-aș mai întreba eu ceva, zise oaspetele. Să presupunem că Atlantida ar fi existat, dar de unde părerea dumitale că atlanții erau același neam cu vechii egipteni, de unde bănuiala că atlanții s-ar fi refugiat în Egipt? Gazda zîmbi: - Nu-mi dai voie să păstrez nici o taină?... Hai să-ți spun. Egiptenii, sau poporul roșu, rome, cum se numeau ei înșiși, n-au avut, sau cel puțin istoria nu cunoaște, "o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spun. Egiptenii, sau poporul roșu, rome, cum se numeau ei înșiși, n-au avut, sau cel puțin istoria nu cunoaște, "o copilărie sălbatică". Și limba și scrisul se prezintă azi evoluate de la început, ceea ce e nefiresc. Dacă n-au fost atlanții de același neam, deci cu posibilitatea unei contopiri ușoare, de unde toată explozia aparent subită de cunoștințe și certitudini, de îndemînare superioară în construcții, în irigații? Chiar așa, din nimic? - E foarte greu de admis... S-ar fi păstrat totuși măcar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pielea albă, părul blond revărsat des în bucle mari până la genunchi. O Evă. El era mai înalt, bine făcut, cu părul negru și o virilitate remarcabilă. El era Adam. Iar el, îmbrăcat, nu nud ca ei, era Șarpele. Eu sunt Atlant, spuse el. Iar eu Eda, spuse ea. Eu, murmură, eu sunt, eu sunt..., și căzu la loc. Unde se trezi era frig tare. Mergea prin ger, zăpadă imensă. Deși aproape îl acoperea, se simțea ca pe un imens continent înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cum ar fi la marginea abisului căscat lângă acei masivi periculoși din piatră și metal și cu mâinile Înlănțuite, cuprinși de o groază liliputană, ne Întindeam gâturile ca să privim cum se ridică În calea noastră alte perspective uriașe - cei zece atlanți gri-lucios ai porticului unui palat, un vas uriaș de porfir lângă poarta de fier a unei grădini sau acea enormă coloană cu un Înger negru În vârf care mai degrabă bântuia decât Împodobea Piața Palatului scăldată În razele lunii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Reich-ului, unde, mergînd printre dărîmături, am zărit documente ce autorizau promovări sau medalieri semnate de Hitler. Bunker-ul, aflat la baza edificiului distrus, își dezvăluia halucinantul mister. Walhalla se năruise, acoperind cu ruinele sale palatele wilhelmiene, unde, printre bucățile enorme, zăceau atlanți și cariatide cu trupuri desfigurate și sfărîmate. Alexanderplatz nu mai avea contururi. Pe Leipzigerstrasse, rămășițele instituțiilor odinioară bancare, administrative sau comerciale dezvăluiau în toată goliciunea lor puțurile metalice ale ascensoarelor. Firme gigantice atîrnau, vrednice de milă, în căutarea unui alfabet
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Colhida: ,,După moartea lui Hyperion - se povestește - fiii lui Uranos și-au împărțit între ei domnia. Cei mai vestiți au fost Atlas și Cronos, Atlas a primit domnia de lîngă Ocean, iar oamenilor de pe acele meleaguri li s-a spus atlanți. Atlas și-a dat numele său și celui mai înalt munte din țara sa. Se mai spune despre el că ar fi cunoscut cu dea- mănuntul legile mișcărilor cerești, împărtășind oamenilor și teoria formei sferice; de aici vine legenda că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
jos. Tot Aristotel a menționat necesitatea luării unor măsuri speciale de consolidare a construcțiilor și edificiilor monumetale împotriva cutremurelor. * Platon (427-347 î.e.n., filosof antic, întemeietorul școlii filosofice numită Academia) susținea că, acum 2000 de ani, a existat un popor puternic, atlanții, care locuiau pe marea insulă Atlantida, care a fost înghițită de ape, în urma unui mare cutremur de pământ. * în antichitate, tot în urma unui cutremur, au dispărut orașele feniciene Tyr și Sidon, a căror istorie se întrerupe brusc în anul 1450
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]