942 matches
-
nou concept strategic care nu era, însă, împărtășit, în totalitate, și de europeni. Franța era unul dintre contestatari, susținând, printre altele, că orice recurs la forță trebuie plasat sub autoritatea ONU. Germania, pe de altă parte, a solicitat ca Alianța atlantică să renunțe la un alt principiu, acela de a recurge prima la arma atomică. Propunerea a fost susținută și de Canada, dar respinsă de Franța, SUA și Marea Britanie, cele trei puteri nucleare ale organizației. Cu un an înainte (1998), ministrul
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
-și reorienteze atenția spre ameliorarea relațiilor cu Rusia 281. În plus, în cadrul primei conferințe de presă, noul secretar general al NATO, Anders Fog Rasmussen, declara că intenționează să continue politica începută de predecesorii săi, cea de extindere a Alianței Nord Atlantice, dar... state precum Georgia și Ucraina deocamdată nu sunt pregătite să devină membre NATO. S-a vorbit despre prima vizită în Rusia a lui Barack Obama, la Moscova, din luna iulie 2009, ca fiind debutul unei noi ere în relațiile
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
acesta urmând să devină sistemul de bază pentru forțele armate din întreaga Rusie (comandantul trupelor cu misiuni speciale din armata rusă, generalul Iuri Soloviev)391. De asemenea, continuau să se opună proiectului Franța, Germania, Italia (pentru care principiul indivizibilității apărării atlantice, ar putea fi periclitat de proiectul de apărare antirachetă), Coreea de Sud, India și China. Reacții explicite ale Federației Ruse la sistemul american de apărare antirachetă. Conflictul din Georgia Punctul culminant al definirii poziției Moscovei l-a reprezentat, însă, poziția critică la adresa
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
tentativă a Alianței Nord-Atlantice de a se opune cu forța, va da naștere unei catastrofe nucleare mondiale. În aceeași perioadă, un ofițer din Marele Stat Major al forțelor armate ale Federației Ruse, făcea afirmația potrivit căreia, intrarea în Alianța Nord Atlantică a statelor est-europene, cum ar fi Cehia și Polonia, și intenția Alianței de a amplasa pe teritoriile acestora arme nucleare tactice din arsenalele NATO, vor avea urmări extrem de negative din punct de vedere al securității lor486. Astfel că, neoficial, în
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
70 Henry Kissinger, op. cit., p. 535. Potrivit declarațiile președintelui Franței, N. Sarkozy, deși reintegrată, în structurile militare NATO, Franța nu va participa la Comitetul NATO care vizează planurile nucleare. Executivul francez a precizat că revenirea în comandamentul integrat al Alianței Atlantice nu pune în discuție independența forței franceze de descurajare, însă, nu a anunțat, în mod explicit, că Franța rămâne în afara Grupului Planurilor Nucleare (GPN), din care, de altfel, acest stat nu a făcut parte niciodată, structura fiind creată după retragerea
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
1955) și The Languages of Africa (1963). El păstrează grupurile semitic, berber, egiptean și cușitic (grupul cușitic occidental a fost reclasificat că omotic), dar scoate în afara familiei afro-asiatice grupuri care înainte erau integrate familiei semito-hamitice. Astfel, fulani este reclasificat că atlantic occidental, nilo-hamitic drept nilo-saharian și hotentota în familia khoisan. Joseph Greenberg, asemeni lui Marcel Cohen, respinge existența unei grupări de limbi hamitice, propunînd și nouă denumire de limbi afro-asiatice. Harold Fleming (1969, 1976262) a propus ca limbile omotice să fie
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
semantic. Cîteva limbi (ewe, maninka, buraka-gbanziri și multe limbi mande) au pierdut acest sistem de clasificare. Verbul este invariabil, cu excepția unor modificări tonale. Timpurile și modurile sînt exprimate prin tonuri sau cu ajutorul auxiliarelor. Unele limbi, mai ales cele din grupul atlantic occidental, gur și Benue-Congo au sisteme dezvoltate de derivare a verbelor"317. Familia kordofaniană este tratată separat, extrem de sumar. Caracteristicile generale sînt puse sub semnul probabilității: "Sînt probabil limbi tonale. Aceste limbi au prefixe care marchează clasele nominale, într-un
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
care marchează clasele nominale, într-un mod foarte asemănător cu cel din familia nigero-congoleză, cu care prezintă însă puține dovezi de legături etimologice. Urme ale unui sistem derivativ la verb"318. Familia nigero-congoleză era împărțită în LL în șase grupuri: atlantic occidental, mande, gur, kwa, Adamawa de est, Benue-Congo. Autorii precizau că deocamdată "cunoștințele actuale sînt inca insuficiente pentru o clasificare definitivă (de exemplu grupul kwa, în special ramură de est, si Benue-Congo sînt insuficient diferențiate între ele; după unii ar
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de la apariția enciclopediei Limbile lumii? Cei mai multi lingviști, specializați în lingvistică limbilor lumii, acceptă, uneori cu mici modificări, clasificarea lui Greenberg. După părerea acestuia, marea familie nigero-kordofaniană e compusă din familia nigero-congoleză și microfamilia kordofaniană. Familia nigero-congoleză e compusă din grupurile: atlantic de vest (wolof, serer, fulani, konyagi, basari, bidyogo, temne, bagă etc.); mande (malinké, bambara, dyula, mandinka, vai, koranko, bobo, mende, gbandi, kpelle, dyalonke, soninke, duun, seenku, mano, dan, guro, mwa, nwa, yaure, samo, shanga etc.); gur (voltaic) (senufo, lobi, dyan
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
nigero-congolez și nu o familie, așa cum se făcuse pînă atunci. Așadar, ramura benue-congoleză cuprinde grupul bantoid, iar ramură limbilor bantu cuprinde grupurile Adamawa de est, kwa, gur, altantic de vest și mande. În esență, Greenberg împarte ramură nigero-congoleză în: 1. atlantic de vest; 2. mande; 3. gur (voltaic); 4. kwa; 5. benue-congolez; 6. adamawa de est. Ramură kordofaniană era compusă din: 1. koalib; 2. tegali; 3. talodi; 4. tumtum; 5. katla. Au fost aduse o serie de amendamente acestei clasificări, de
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
fr.) vorbită de etnia fulani în aproximativ 20 de țări din Africa Centrală și de Vest, din Senegal pînă în Camerun și Sudan; statut semioficial în Mauritania, Senegal, Mali, Guineea, Burkina Faso, Niger, Nigeria și Camerun familia nigero-congoleză, ramura altaico-congoleză, grupul atlantic occidental; aglutinanta; SVO arabă magrebiană, latină 119. galeza (cymraeq) O Țară Galilor Cymraeg, Kymrisch. Cele mai vechi texte din sec. XII. Literatura medievală de mare înflorire și diversitate. familia indo-europeană, ramura celtica, grupul britonic; flexionara, VSO latină 120. galica (gaulois
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
slave; considerată și limba mixtă; corespondentul germanic al iudeo-spaniolei ebraica 152. ido limba artificială, descendentă din esperanto (ido = fiu/fiica, descendent); creată la începutul sec. XX SVO latină 153. igbo O Nigeria (regiunea Biafra); N Guinea Ecuatoriala familia nigero-congoleză, ramura atlantic congoleza, grupul benue-congolez, subgrupul igboid; tonala latină cu litere suplimentare 154. ilira LM, vestul Balcanilor și sudul Italiei familia indo-europeană, ramura traco-ilirică, grupul mesapiano-iliric; unii lingviști (mai ales albanezi) susțin descendentă directă a albanezei din ilirică; limba centum nu s-
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în Iugoslavia în aceeași măsură ca in Grecia și Turcia”. În baza acordului semnat la Brioni, Tito „s-a obligat că la cererea stăpânilor săi, imperialiștii, să pună forțele armate ale Iugoslaviei la dispoziția așa numitului comitet militar al blocului atlantic”. Materialul mai considera că americanii sunt interesați de această țară nu numai datorită bogatelor sale resurse, dar și pentru poziția strategică de adevărat „cap de pod” la granițele Albaniei, Bulgariei, României și Ungariei. Pentru a-și îndeplini obiectivele, susține articolul
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
fi instrumentul colaborării dintre Iugoslavia și Grecia”. Referindu-se la întâlnire și la cauzele amânării unui acord scris, agenția „France Press” ar fi relevat teamă autorităților iugoslave față de „efectul psihologic pe care o colaborare fățișa cu națiunile membre ale blocului atlantic l-ar putea avea asupra acelei părți a opiniei publice iugoslave care este categoric ostilă oricărei idei despre o cruciadă anticomunista”. O știre preluată din ziarul „Napred”, al „emigranților revoluționari iugoslavi”, informează că „imperialiștii americani și slugile lor titoiste” acorda
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
studenților. Papii le-au acordat studenților și magiștrilor dreptul de a se informa pretutindeni (licentia ubique docendi). Primind studenți din diverse părți ale Europei, universitățile capătă un adevărat caracter european, limba comună fiind latina. Odată cu afirmarea fenomenului renascentist și explorările atlantice, imaginarul european se îmbogățește, oamenii dobândind o nouă viziune asupra spațiului. Ei capătă tot mai clar conștiința vechimii lumii greco-romane și descoperă, prin durata istoriei, semnificația valorilor acesteia. Deopotrivă cu expansiunea în timp, ei dobândesc, prin călătorii, o imagine asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
găurilor pentru stîlpii acestor case în mai multe situri: Cuiry-les-Chaudardes (Aisne) sau Charmoy (Yonne). Pe pămînturi organizate și protejate de garduri vii, aceste comunități țărănești cultivă cereale și practică creșterea bovinelor și a porcinelor. În acest timp, asistăm în regiunile atlantice la apariția unui alt feomen cultural, megalitismul. Dacă există un domeniu în care s-au făcut interpretările cele mai fanteziste, acesta este al megaliților, mult timp atribuiți celților (idee primită pe care o reflectă încă personajul Obelix!) De fapt, primele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
acestea sînt adesea ascunzători ale turnătorilor în care se găsesc obiecte noi destinate vînzării sau obiecte stricate păstrate pentru a fi retopite: depozitul de la Villethierry (Yonne) sau de la Vénat (Charente). În același timp, oarecum separat de aceste noi curente, regiunile atlantice își păstrează originalitatea. Sfîrșitul epocii bronzului ajunge la apogeu cu bronzul armorican, care produce numeroase obiecte răspîndite pe tot litoralul atlantic: săbii așa-zise "cu limbă de crap" din cauza îngustării bruște a vîrfului, sau *topoare cu gaură care au putut
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
retopite: depozitul de la Villethierry (Yonne) sau de la Vénat (Charente). În același timp, oarecum separat de aceste noi curente, regiunile atlantice își păstrează originalitatea. Sfîrșitul epocii bronzului ajunge la apogeu cu bronzul armorican, care produce numeroase obiecte răspîndite pe tot litoralul atlantic: săbii așa-zise "cu limbă de crap" din cauza îngustării bruște a vîrfului, sau *topoare cu gaură care au putut servi drept monedă de schimb. Epoca bronzului corespunde așadar unor profunde mutații economice și sociale. Inventarea metalurgiei și dezvoltarea activităților agricole
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
este de asemenea ilustrat prin marile expediții maritime: la sfîrșitul secolului al IV-lea, marsiliezul Pytheas ajunge în Insulele Britanice și în Scandinavia. Această călătorie are ca scop realizarea unei legături cu "Insulele Casiteride", nume folosit pentru a desemna regiunile atlantice producătoare de cositor, fie Armorica, fie coasta de sud a insulelor Britanice, pentru care Marsilia este principalul debușeu. Dar faptul important pentru Galia de Sud este fondarea prin intermediul Marsiliei de agenții comerciale coloniale care îi permit să-și diversifice sectoarele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ale Angliei se ciocnesc încă din secolul al XVII-lea. În Antile, cele două țări posedă fiecare insule producătoare de zahăr în plină prosperitate, Jamaica pentru Anglia, Santo-Domingo, Martinica și Guadelupa pentru Franța. În America de Nord, englezii sînt instalați pe coasta atlantică, în timp ce francezii, deși de douăsprezece ori mai puțin numeroși, ocupă valea fluviului Sfîntul Laurențiu și iau în posesie, în 1682, Louisiana, adică imensul teritoriu drenat de Ohio și Mississippi. În India, cele două companii de comerț, engleză și franceză, dețin
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fondată de de Gaulle, la 7 aprilie 1947, pentru a revizui instituțiile. În fața acestei duble opoziții, se afirmă o majoritate a Forței a Treia. Ea se întinde de la socialiști la dreapta moderată. Unite în ceea ce este esențial apărarea regimului, alianța atlantică împotriva amenințării sovietice (tratatul Atlanticului de Nord este semnat la 4 aprilie 1949), construcția europeană (tratatul instituind Comunitatea europeană a cărbunelui și a oțelului, CECA, este semnat la 18 aprilie 1951; document 2, p.370) ,partidele se opun în privința chestiunii
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
tratatul de la Roma care instituie Piața Comună, semnat la 25 martie 1957; să continue apropierea franco-germană, care, odată împlinită, să constituie fundamentul unei Europe confederate, independentă de Statele Unite. De Gaulle era, pe de altă parte, ostil organizației militare a Pactului atlantic, care includea armata franceză într-un sistem dirijat de Statele Unite. Începînd cu martie 1959, el retrage forțele franceze din Mediterana de sub controlulul NATO. La 3 noiembrie 1959, într-un discurs la Școala militară, el anunță înființarea unei forțe naționale de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
începînd din 1954. Prima bombă atomică franceză explodează la 13 februarie 1960. Crearea forței de atac atomic francez este continuată activ, în ciuda criticilor Statelor Unite, care propun o forță atomică multilaterală aliaților lor. Aceste orientări neliniștesc mediile politice franceze favorabile alianței atlantice ca și integrării europene. Problema algeriană fiind reglată, de Gaulle nu mai apare ca fiind indispensabil. Conflictul, pînă atunci voalat, în legătură cu politica externă, se declanșează. Cînd, la 15 mai 1962, de Gaulle reafirmă cu ocazia unei conferințe de presă că
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
spune nu ofertei anglo-americane de forță "multinațională" și refuză candidatura britanică la Piața Comună. El se opune ca forța franceză de descurajare să fie integrată sub influența americană și ca șansele unei Europe independente să se dizolve într-un ansamblu atlantic. De-a lungul anilor, generalul de Gaulle atacă cu o fermitate crescîndă politica Statelor Unite, fie criticînd intervenția militară în Vietnam sau în Santo-Domingo (în primăvara lui 1965), fie denunțînd situația privilegiată a dolarului în economia mondială de după 1945. La 7
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
îl anunță pe președintele Johnson că Franța își retrage forțele din comandamentul integrat al NATO și că ea nu va mai accepta prezența pe teritoriul său a elementelor militare aliate. Dar ea nu pune în discuție adeziunea sa la alianța atlantică. Centriștii și socialiștii atacă cu vehemență orientările politicii externe a generalului de Gaulle. Cu ocazia războiului de Șase zile, în iunie 1967, de Gaulle dezaprobă intervenția militară israeliană și invită la o reglementare a problemei palestiniene; la 24 iulie, discursul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]