527 matches
-
niște bărbați care au jurat să-și facă datoria atunci când li se cere de către un comandant autorizat? Gosseyn privi în sus spre fața aspră, încruntată a celuilalt și clătină din cap. - La un anumit nivel, spuse el, Semantica Generală recunoaște atotputernicia legii într-o societate înapoiată. Dar ceea ce s-a întâmplat aici pare să transceadă decretele obișnuite, legale sau criminale. Izbucni: - Trebuie să înțeleg că pot să fiu legat în felul acesta fără să mi se aducă la cunoștință faptele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Cercul clasic se sparge și Marsyas aleargă acum pe elipsa barocă. Mai tîrziu va scoate un strigat de triumf. Odată cu acest strigăt Însă, el Începe sa uite ce-a rîvnit și să iubească fastul. În clipa În care Își proclamă atotputernicia, elipsa se transformă simbolic În cerc, deoarece Între barocul retoric al Contrareformei și canonul clasic nu e, ca atitudine, nici o diferență. Barocul a sfărîmat o Închisoare pentru a-și construi din dărîmături alta mai somptuoasă, ceea ce Îi va Încuraja pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
chip de ghips încrețit în fereastra zorilor: Orest Popescu. Fantoma care te așteaptă, cuminte, la fiecare alt gong al calendarului, să-ți amintească subterana în care mișuni. Timpul macerează obsesiile, știi bine, professore. Până și tovarășul Orest Popescu obosește, sub atotputernicia timpului: pasiunea se mediocrizează, ura devine mai curând o rutină, o mimică, necesară aparențelor. Întrebi de ce nu găsesc alt salariu, alt serviciu, alt oraș. Ar fi posibil, cu siguranță. Nu mai e chiar ca în anii ’50... Aș găsi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu întrebi cine dăruiește. Ca un fulger, gândirea țâșnește dintr-odată cu o necesitate absolută... Toate acestea se petrec fără ca libertatea noastră să ia parte, și totuși suntem antrenați ca într-un vârtej de către un sentiment de libertate, de suveranitate, de atotputernicie, de dumnezeire. Ceea ce este cel mai straniu, este caracterul de necesitate prin care se impune imaginea, metafora...Ai impresia că este vorba de expresia cea mai firească, cea mai justă, mai simplă, care ni se oferă. S-ar spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de 37 de ani de penumbră a minții: "nu e nebun, știe prea multe". De altfel, poeziile din acea perioadă sunt de o profunzime uneori greu de pătruns. Poetul însuși o spune în misterioase fragmente: "Din Dumnezeu iese opera mea... Atotputernicie e ceea ce creează Fiul nopții". Și iată această extraordinară "definiție" a naturii transmundane, de neatins, a poetului: Totul este lăuntric Asta separă Așa este apărat poetul Temerarule ! ai vrea față în față Să-i vezi sufletul Te-ai ruina în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
domină lumea: este imposibil ca nimicul să nu existe, este imposibil ca ceva să nu existe și este imposibil ca existentul să dureze, să nu se întoarcă în neant. Ființarea este o încercare sisifică, tragică, pe toată întinderea veșniciei. Motivul: atotputernicia morții precedată de cele două forțe negative pretanatice: suferința și răul, așa cum au spus-o de nenumărate ori poeții, de la autorul lui Ghilgameș, Cartea sapiențială egipteană, Vechiul Testament, presocratici și până la Leopardi, Eminescu, Trakl, Ungaretti ș.a. Că "toți trăim moartea, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nevoile ei spirituale și hormonale) ne mai rămânând decât o jinduire după roua dorului și inaccesibilitatea la senzații potolitoare de regretul trecerii. „Vrem amorul liber” - strigau niște înaintași ce făceau valuri prin gazetele timpurilor chinuiți și puși la colț de atotputernicia Inchiziției creștine. Deci, dorința de libertate deplină, nu de a face crime, ci de a-ți trăi viața după cerințele trupului și nu ale „guvernului” are vechime în istoria Terrei. Au existat curente filosofice pe care nu le mai înșir
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
umèrul mamei sale pe care eu o urmez tècut în camerè, mè privește curios și întrebètor, așteptând parcè de la mine rezolvarea dilemei, te uiți la cineva și aștepți sè fie tata, dar cineva mai mare, propria mamè, iti spulberè visul atotputerniciei copilèrești care, denumind lucrurile, creeazè o lume nouè pentru dumnezeul copil, Doamne, n-aș vrea sè particip acum la tot conflictul lui interior! Corina depunând copilul pe covor, printre mașinuțe și cuburi colorate, mè invitè sè iau loc într-unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
la lazaretul de la Corabia a putut observa că atât administrația comunală, cât și organele sanitare locale, dar și centrale, nu manifestau "nici o încredere în eficacitatea sfaturilor igienice, a conferințelor populare [și nici] chiar a vaccinărilor antiholerice. În schimb, credeau în atotputernicia cordoanelor sanitare". Domnea "nenorocitul prejudițiu al alcătuirii sociale din țara noastră că orice măsură de civilizațiune, deci și preântâmpinarea unei epidemii, se poate face numai prin măsuri polițienești drastice". De aceea, la izbucnirea molimei, s-a decis izolarea, printr-un
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
înveselind casele gospodarilor dornici de petrecere. Nici Baba Iarnă n-a rămas datoare. Pentru jertfa moșului Dumitru, a hotărât să-și plimbe singură cojoacele, întorcându-se, în fiecare an, în Peștera Uitării, istovită de izbiturile Crivățului, tăișul Gerului și de atotputernicia mantiei albe a omătului. Legenda Sângeapului A fost odată ca niciodată. Era în vremea împăratului Cremene, când jivinele pădurii erau stăpânii oamenilor, iar uriașii se luptau pentru supremație pe planeta Pământ. Trăia, în acele timpuri, un bătrân, uitat de lume
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
un imperativ aș zice organic ― împotriva căruia orice rezistență pare lipsită de sens, ridicolă chiar. Nu exagerez deloc; în mine e viu numai un singur gînd: acela de a muri. În fața lui, celelalte gânduri au amuțit, paralizate de înfricoșata lui atotputernicie. Niciodată n-a fost în mintea mea atâta rânduială cuminte, pentru că nu mi s-a întîmplat să făptuiesc ceva cu acordul atât de unanim al gândurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dârze sau în cel mai bun caz de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
public, în fața oamenilor (Mântuitorul nostru spunea că „cel ce se va rușina cu Mine, pentru el Mă voi rușina și Eu în fața Tatălui Ceresc”). Rostind zilnic Crezul, rugăciunea de mărturisire a credinței vom îndepărta de la noi duhurile răutății. Crezând în atotputernicia Sfintei Treimi, credem și în puterea Ei tămăduitoare. Ar trebui astfel, să zicem și noi așa cum a spus tatăl lunaticului: ”Cred,Doamne! Ajută necredinței mele”. Iar în ceea ce-i privește pe medici și alți terapeuți există un mare pericol pentru
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
deși, în finalul cărții nota înțelept : “Îmi vine să cred că răul are mai mare putere de contagiune decât binele”, rămâne totuși statornic în credința că acest rău are vlagă și durată relative, binele instaurându-și până la urmă supremația consonantă atotputerniciei divine, se uită-n memorie la cele 7.776 kmp. ai Cadrilaterului dobrogean, la cei 50.224 kmp. ai Basarabiei și Nord Bucovinei, nu poate uita nici cele 17 ha ale Insulei Șerpilor, ș.a., și compară suprafața României întregită de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
spațiul ocupat de sistemul nostru solar e în spațiul absolut - de ce să nu aibă el ubicuitatea; și daca este în el puterea noastră, care nu-i decât o fracțiune din puterea constantă a sistemului solar, - de ce să nu aibă el atotputernicia. [... ] REGULELE CALCULULUI 2255 O mărime concretă adunată la o mărime concretă dă o mărime concretă.. O mărime [concretă] multiplicată cu [o mărime concretă] dă o mărime concretă. O mărime concretă multiplicată cu o mărim[e] c[oncretă] dă o m
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
unghiul de scăpare, eșapează într-o tangentă, în realitate proporțională, dar în iluzie infinită. Tendența spre infinit: Instinctul metafizic. Tangenta cercului = Religia Infinitul Progresul = zvârcolirea tangentei în spirală, spre un punct oarecare; scopul, ținta, meta; ajungerea țintei: lumină eternă, atotștiință, atotputernicie. {EminescuOpXV 280} {EminescuOpXV 281} Ce este viața? întreabă sfinxul. Un raport simetric al unui finit către * un infinit, răspunde piramida. [2] 2255 Sfinx la intrare (?? ) Piramidă - obelisc = Raportul finitului cătră infinit. Perspectivă [3] 2267 Pitagora după ce fusese în Egipet se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
săi, care erau cuprinși de neliniște. Dinspre mare, ajungea până la ei răcoarea amurgului. Primejdia, murmură el, vine de la cei pe care îi crezi prieteni, care intră în casa ta zi de zi... Gajus continua să-l privească; mitul copilăresc al atotputerniciei tatălui său se făcea țăndări. Existau niște forțe teribile împotriva cărora magnificul său tată nu putea face nimic. — A fost un rege din Orient, spuse Germanicus, pe care dușmanii lui au încercat să-l ucidă, iar el s-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi fuseseră rezervate, păstrându-le într-o ordine obsesivă, mutând mereu obiectele și mobilele; numai în acel sărăcăcios echilibru estetic se potolise, încet-încet, sfâșietoarea lui singurătate. Obținând, odată cu puterea, o dilatare planetară a spațiului și autorității, în el explodase sentimentul atotputerniciei estetice, geniul constructorului de orașe. „O să vă fie greu să lucrați cu mine“, le spuse arhitecților săi, „dar o să vă distrați“. Sensibilitatea lui estetică era afectivă, creatoare, critică, nerăbdătoare și intolerantă. Manlius răspundea imediat dorințelor sale, de aceea îl numise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai fie posomorâți. Puțini au înțeles că acesta era adevărul pe care trebuia să-l apăr "acolo"... ― Inchiziția nu se sinchisește de un asemenea adevăr. ― Greșești. Inchiziția ne amenință tocmai fiindcă simte în dragostea noastră de viață o primejdie pentru atotputernicia ei. ― Înainte de a-l sui pe rug, lui Giordano Bruno i-au legat limba ca să-l împiedice să profereze blesteme. Pe tine, în schimb, te-au lăsat să vorbești. ― Au hotărât ei ce urma să spun, în fina. Dar altceva
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a fi sincer într-o lume în care doar ipocrizia e răsplătită ajunge să pară o nebunie, o prostie. ― Nu e normal ca oamenii să se apere? Nu toți ne naștem cu vocația de martiri. ― Așa e. Acceptă, totuși, că atotputernicia Inchiziției nu se bazează doar pe frică. Se bazează și pe zelul celor înfricoșați de a se arăta nepericuloși. Înfricoșați, ne grăbim să-i asigurăm pe inchizitori că gândim cum ne cer ei, nu e nici un motiv să fim bănuiți
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Nu vroiam să mă exilez. Și speram să treacă primejdia. Nu mă așteptam să îndrăznească o înfruntare publică. ― Aveau nevoie de ea. Lucrurile merseseră prea departe. Circulau șoapte că Inchiziția se temea să se atingă de tine. Asta amenința mitul atotputerniciei ei. XLVII ― Ana m-a dus din nou la focul parfumat din pădurea de sicomori. Focul acesta nu arde decât amintirile, mi-a explicat ea. E un rug al memoriei. Preface în cenușă doar ce-ți amintești. Vrei?" I-am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Harold, să Încercăm a-i pricepe Îndrăzneața preferință. Poet, om cu fantezie, el a fost uimit - tocmai pentru că putea să-l judece - de imperiul lui Brummell, potrivnic fanteziei unei societăți ipocrite și sătule de propria-i ipocrizie. Găsea acolo o atotputernicie individuală care se potrivea mai bine cu natura geniului său capricios decât oricare alt fapt al puterii supreme. VII Și totuși, cuvinte precum cele ale lui Byron vor scrie istoria lui Brummell; ciudat, printr-o mistificare unică a destinului, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
șerpi). Ca să poți culege fructele, trebuie să înfrunți monstrul-paznic și să-l ucizi: învingătorul trebuie să treacă printr-o încercare inițiatică de tip eroic, câștigând "prin violență" condiția supraomenească, aproape divină, a tinereții fără bătrânețe, a invincibilității și a atotputerniciei. Arborele cosmic, Arborele nemuririi sau al Cunoașterii simbolizează cum nu se poate mai limpede valențele religioase ale vegetației. Cu alte cuvinte, arborele sacru sau plantele sacre dezvăluie o structură care nu este evidentă în feluritele specii vegetale concrete. Așa cum am
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
A râs. — Chiar atât de mult te apasă trecutul? — De ce crezi asta? Văd că vorbești numai despre el. Ai ceva care-i în neregulă acolo? Te-apasă dosarul? — Dosarul... am îngânat-o. Începusem să fiu din ce în ce mai atent la dosar. Constatasem atotputernicia lui, prezența lui peste tot, ca un fel de veghetor din urmă. În fiecare an completam, venite de la serviciul de cadre, fel și fel de formulare, autobiografii și întinse cearșafuri cu toate datele despre ce gândeai și nu gândeai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mi doream nimic altceva decât să-mi pierd mințile, să scap de tot ce mă înconjura, să mă ia o putere nevăzută și să mă piardă în tăriile fără seamăn ale uitării, ale neștiinței, ale înstrăinării. Să-mi rămână doar atotputernicia neștiinței și izbeliștea unui țărm pe care să mă tot pierd într-o mereu deschisă depărtare. Troienit de alb, în alba depărtare a niciundelui... Dimineți în care m-aș fi vrut un imens fluture pornit în maiestuoase rotocoale spre înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Și cum ar putea omul să-și scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu? 3. Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur. 4. A Lui este înțelepciunea, și atotputernicia: cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit? 5. El mută deodată munții, și-i răstoarnă în mînia Să. 6. Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii. 7. Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]