1,498 matches
-
Acasa > Eveniment > Actualitate > ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ȘI COINCIDENȚE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1248 din 01 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Articol de VIRGINIA PARASCHIV Zăpada neagră-potriveli și coincidențe auctoriale Zăpada neagră-potriveli și coincidențe auctoriale Forfotește presa scrisă și virtuală cu privire la tânăra speranță a prozei maramureșene, Anca Goja. Zăpada neagră, un volum de povestiri, face obiectul unui interes mediatic deosebit, autoarea fiind un nume cunoscut în jurnalismul cultural. Anca Goja
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
Eveniment > Actualitate > ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ȘI COINCIDENȚE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1248 din 01 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Articol de VIRGINIA PARASCHIV Zăpada neagră-potriveli și coincidențe auctoriale Zăpada neagră-potriveli și coincidențe auctoriale Forfotește presa scrisă și virtuală cu privire la tânăra speranță a prozei maramureșene, Anca Goja. Zăpada neagră, un volum de povestiri, face obiectul unui interes mediatic deosebit, autoarea fiind un nume cunoscut în jurnalismul cultural. Anca Goja e un consumator de cultură
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
prozatoare vrâncene, Ștefania Oproescu, cu titlul, e lesne acum de anticipat, ZĂPADA NEAGRĂ. Un volum splendid de proză , cu o receptare critică spectaculoasă pentru stilul inedit prin care autoarea ne seduce și ne aduce în vertijul patologiei contemporane, cu inspirație auctorială debordantă, dar și cu iscusința prospecției psihanalitice, domnia sa fiind un doctor extrem de respectat și avizat . ZĂPADA NEAGRĂ, sub semnătura Ștefania Oproescu vibrează și acum după 7 ani de la apariție , estetic și emoțional. Iar referințele critice semnalizează cu acuratețe valențele creatoare
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
tutelar, VIOLUL. Și la o lectură comparată, a celor două volume , în integralitatea lor, mai poți trage cu coada ochiului pe ici de colo, și mai vezi tot felul de potriveli. Una care m-a mirat peste poate este preferința auctorială pentru un unic sortiment de pești dătător de halucinații, de coșmar: Păstrăvul. Să recurgem la acest ultim exemplu de „ potriveală”, într-un mod primitiv, deloc sofisticat. La Ștefania Oproescu personajul delirant e sub asediul perceptiv al drogurilor, iar povestirea „ Linia
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
Anca Goja, fără să mă gândesc involuntar la potrivelile semnalate de mine cu grație și cu sfială de cititor care nu poate citi decât cu memoria la purtător, a lecturilor anterioare ? Virginia Paraschiv, Baia Mare Referință Bibliografică: Zăpada neagră-potriveli și coincidențe auctoriale, articol de VIRGINIA PARASCHIV / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1248, Anul IV, 01 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
de Studii Umanistice, Chișinău), colaborator la Centrul Educațional „ProDidactica” (Fundația „George Soros-Moldova”). În aceeași perioadă am fost doctorand pe lîngă Catedra de Literatură Contemporana, redactînd în 1998 lucrarea de dizertație „Sub scalpul Mnemosinei: omnigrama intertextuală. Anamneză culturală absolută ori libertate auctorială nelimitată”, rămasă finalmente nesusținută. 3. Cetățean akașic Multe dintre experiențele mele ulterioare aveau să-mi dovedească o „descoperire” elementară: spre deosebire de „harta” geopolitică, cea mentală nu se extinde periferic. Într-un cuvînt, creierul e știința (dacă nu chiar arta) involuției! De
TAINA SCRISULUI (4): PATRU IPOSTAZE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366574_a_367903]
-
exprimă autorul, stătea pe terasa unui restaurant, sorbind cu tactică, un pahar de bere și trecându-și în revistă micile aventuri sentimentale de până atunci, cu un vag simțământ de culpabilitate și de izolare, după ce pusese punct unei relații. Vocea auctorială intervine permanent în poveste, relatând, la diferite moduri și timpuri, desfășurarea acțiunii, uneori cu inserții filozofice și aforistice. Uneori, autorul, în istorisirea sa, își trădează profesiunea, oferind amănunte tehnice privind amplasarea unui obiect sau acțiuni. Exemplu: Pompei privește cu interes
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
brusc „Stop” și să dea indicațiile de rigoare pe viu, în fața spectatorului. Oricum, acest tip de intervenție salvează textul de clișee, de platitudini de cărări bătătorite și de locuri comune. Nicolae Breban, în romanele sale are frecvente astfel de intervenții auctoriale, prin provocări nostime de genul: „Ei, ia să vedem Nicolae Breban, ce faci tu acum cu acest personaj? Îl omori, îl păstrezi?” - devoalând astfel actul intim al creației, de fapt, căutarea tonului, a vocii potrivite pentru a conduce firul acțiunii
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
elementele pe care se întemeiază creația literară“, deoarece „Nu poți admira ce n-ai înțeles și nu poți iubi decât ce ai înțeles bine“. De la prima la ultima pagină a romanului, Al. Florin Țene se joacă cu frecventele substituții eu auctorial/ eu narativ, personaj literar/ persoană concretă, existând un permanent glisando între planul real și planul ficțional, în timp ce scrierea autoreferențială merge pe două culoare paralele, ce îi urmărește în evoluția „în oglindă“ pe Florin și geamănul său Constantin, urmărind două destine
FICŢIUNEA CA MODALITATE DE AUTOREFLECTARE OBIECTIVĂ, RECENZIE DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351785_a_353114]
-
nutrea o iubire platonică, devenise o tragedie în contextul ratării provinciale. Personajele masculine din proza lui Gib I.Mihăescu, mai ales cele din romane, au comportamente axate pe aventura bizară sau fatală a iubirii, sunt , mai précis, măști ale sinelui auctorial, în contextele sociale și istorice parcurse în studenție și maturitate. În romanele Brațul Andromedei, apărut în 1930,Zilele și nopțile unui student întârziat, care a văzut lumina tiparului în 1934, Donna Alba, în 1935, au ca structură narativă principală o
DIMENSIUNEA PSHIPATOGRAFICĂ ŞI DE OBIECTIVIZARE ÎN PROZA LUI GIB I.MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352306_a_353635]
-
Dacă, în acest demers, respectivul autor ajunge a avea o viziune asupra unei direcții mai generale din care provine sau spre care se dezvoltă un fenomen literar, atunci, ridicându-ne cu o treaptă mai sus în angajamentul față de creația literară auctorială, începem să intrăm pe făgașul cronicii literare. Iar de la cel ridicat la rangul de cronicar literar, pretențiile sunt mult mai mari deoarece el se angajează să urmărească cel puțin una dintre direcțiile dezvoltării producției literare, având și o apreciere comparativă
FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ ŞI AFIŞE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350495_a_351824]
-
pentru implicații ignoranți și avizi. Întotdeauna se află, din fericire (din nefericire?), o privire înțelepțită, ce contemplă, cu amară ironie și distantă compasiune, agitația zadarnică a celor mânați de micime sufletească, lăcomie, invidie, ură, gelozie, goană după slavă deșartă. Privirea auctorială din acest roman este o asemenea privire. 2012, noiembrie 5 Referință Bibliografică: Un roman contemporan: Dascălii, dascălii de Marian Drumur / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 676, Anul II, 06 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Eugen
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
de spionaj, de dragoste și de aventuri. Acțiunea se petrece în zilele noastre, printre personaje putând să îi recunoaștem cu ușurință pe actorii politici ai momentului. Singurul reproș pe care dramaturgul i l-a adus romancierului a fost că "vocea auctorială e uneori mult prea prezentă în roman; toate acele cugetări ar fi stat mult mai bine în gura sau în mintea unor personaje". Cu toate acestea, Macrinici i-a asigurat pe cei prezenți la lansare că, deși cartea are un
CINCI PORTRETE MARAMUREŞENE de ANCA GOJA în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350797_a_352126]
-
fost consumatori de alcool sau droguri, sau au avut misiune comandată de a intimida pe autorul romanului LOLI, al povestirilor BATALIONUL DE PEDEAPSĂ, SENTINȚA, BLESTEMUL VIOLEI, MOTORETA MOBRA și a altor opere literare, proză și poeme contestatatre, în care interesul auctorial este centrat pe SECURIȘTII și MILIȚIENII TORȚIONARI? CUI PRODEST? Vă rog dispuneți de anchetarea acestui șir de abuzuri incalificabile prin care se încalcă samavolnic elementarele drepturi ale omului. 19 decembrie 2012, Baia Mare Virginia Paraschiv Cuvinte cheie : Ganea, Mihai, Un, bătut
UN SCRIITOR ROMÂN BĂTUT ÎN PLINĂ STRADĂ DE POLIŢIŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351549_a_352878]
-
prin doza sa de bun simț și de sinceritate. Încă una din numeroasele ”idile” lirice ale autorului adjudean, încă o treaptă pe calea ascendentă a dobândirii maturității sale fizice, psihice și, de ce nu, sociale. Cu certitudine aparențele de inadaptat, fixarea auctorială într-un trecut pe care îl convertește în lumea sa imuabilă și infailibilă, cu o opoziție fermă față de prezent și față de ale sale decăderi morale, poetul adjudean reușește să transforme încă o poveste de dragoste, într-un vis împlinit! (GHEORGHE
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
o similaritate axiologică între umanism și creștinism, soldată cu unitatea dintre uman și divin. Poetul, în aceste două volume, pune cititorul între cei doi poli ai scriiturii po (i ) etice: realul imaginar și sensul și cei doi versanți ai atitudinii auctoriale: libertatea spirituală din primul volum și gestul comunicării și implicării în social, din al doilea volum. Exemplificăm cele afirmate mai sus: din primul volum (Axis Mundi ); Bate-n răstimpuri/ Clopotul inimii,/ Curg în descânturi/ Durerile lumii;(Teluric ), și din al
STAREA PSIHOFIZICĂ A POETULUI PE AXA LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369384_a_370713]
-
tu spargi oglinda, eu deschid mormântul. / Dumnezeu întoarce foaia de hârtie / pe cealaltă parte.» (p. 5). Imediat, în valea tastaturii, dar tot pe coordonate ars-poeticești, costelstăncuianul erou liric, poate, cândva, nu acum, în calitate de „fiu risipitor de hârtie“, își afirmă și auctorialul drept «de a nu scrie nimic», deoarece - ne încredințează Vocea Poemului / Poetului - ca în orice instanță democratică („penală“ / „polițienească“, „civilă“ etc.): «tot ce scriu va fi folosit împotriva mea». Cuvintele - ale căror înțelesuri „depline“ n-au fost găsite de scriitor
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]
-
Vocea Poemului / Poetului - ca în orice instanță democratică („penală“ / „polițienească“, „civilă“ etc.): «tot ce scriu va fi folosit împotriva mea». Cuvintele - ale căror înțelesuri „depline“ n-au fost găsite de scriitor - se dovedesc „martori mincinoși“; însă scriitura izvorâtă din necesitatea auctorială „de a nu putea minți“ pare a rămâne „suspendată“ de vreme ce „distinsul cititor este mințit“ și „mințitul se preface că îl crede pe emițător“, și ambii se încearcă în „a supraviețui prin cuvânt“, căci viața e luptă, paradoxist rezolvându-și necunoscutele
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]
-
în spațiul Uniunii Europene întru dispariția acestei formațiuni statale cu înfiripare în secolul al XX-lea, în partea-i „postbelic-secundă“ - nenumărate altele, se intensifică, se nuanțează „în valea cu binevenite jaloane-texte“, cuprinzând nu numai spațiul euro-francofoniei, ci și pe cel auctorial, al euro-Pelasgimii > Valahimii, ca în poemele: «Să ne ținem de sfinții ciobiți» (p. 8), «Vitralii de vitregie» (p. 10), « Pe valuri, spartele vitralii» (p. 26), « Râs de comă ne răscoală» (p. 30), «Bătaie de joc și de toacă» (p. 31
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
grea» (Post restant, p. 54), ca într-un „final cu Cleopatra“ («Mori, mă-mbie Cleopatra, / Când cu picioroangele / Vânam faraoangele. // Iar cu supraringhișpilu / Desecasem debil Nilu; Pe când azi trec Gangele, / Lingându-mi falangele.» - p. 55), până se răscoală-n sinele auctorial acel vânt negru / thanatic («Prăbușiri de calciu-n oase moi, / nici o rană drepți nu poate sta; / limba-i ca un fagur pustiit de roi, / vântu-i negru peste steaua mea. Nu-i deschide morții, te implor, / dintre spaime ce se țes
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
ca un fagur pustiit de roi, / vântu-i negru peste steaua mea. Nu-i deschide morții, te implor, / dintre spaime ce se țes ciorchine; / nu mai cresc zambile pe zăvor, / vântul negru se răscoală-n mine.» - p. 58), neîndoielnic, sinele acela, auctorial istoric-profund, înrăzărind icoana Daciei cu «lupul Decebal în luptă» (p. 59), ori cu steag-dragonul, steagul-din-cap-de-lup-cu-trup-de-balaur al nemuritorilor Cavaleri ai Zalmoxianismului - «zmeu de aur înalț vouă» (p. 60) -, numai că pe-o „căldură mare“ a „istoriilor“ moderne / contemporane, «de râs torid
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
Sighiartău fiind un exemplu elocvent în acest sens. Apărută sub egida editurii „Alean” (a C.J.C.P.C.T. Argeș), cartea este inedită atât sub aspectul calității vizuale și tipografice, cât și în privința conținutului: amintiri din copilărie ce reușesc un interesant echilibru între vocea auctorială subiectivă și vocea comunității, care se exprimă prin credințe, obiceiuri, folclor, activități specifice zonei. Așadar, dincolo de frumusețea lirică de necontestat, ne ancorăm și în frumusețea realității satului de munte. Povestioarele au fost publicate separat în numerele publicației Caiete folclorice Argeș
POVESTIOARE DE ŢĂRĂNCUŢĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370726_a_372055]
-
șepcii răsărea sprâncenele ca niște aripioare de fluture; obrajii uscați erau numai vânătăi, iar ochiul stâng, umflat ca o ceapă, lăcrima des.» (p. 40). (5) În Bețivul (pp. 61 - 68), ori, mai bine spus, în interesanta „povestire a pseudobețivului“, vocea auctorială se ivește „prin transfer“ de la eroul panoului central al schiței (evident, fără tangență cu personajul Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pământeni, de Marin Preda, capodopera romanesc-valahă a anului 1980): «Asistentul universitar Victor P. mi-a povestit / următoarea întâmplare
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
a doua, prin discursul interior al personajului, aduce detalii de existență care contează cu adevărat, într-un fel onorează spiritul omului simplu ca fragment de veșnicie. Argumentez cu două fragmente, insuficiente privirii de ansamblu asupra volumului dar semnificative ca stil auctorial lui Sorin Coadă: „Zăvorul porții de fier înțepenise în rugină. Din curtea năpădită de brusturi și cucută, rămânea doar cărarea bătucită o viață de om. Ea îi conduse pașii spre teiul înflorit dar lipsit de mireasmă. Își amintea doar acel
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
pot regăsi. Firesc, fără stridență, aproape natural. Și, cu cât textul pare mai firesc intelectualizat cu atât, probabil, talentul sau efortul de creație vor fi fost mai mari. Iată, exemplificativ, disonanța textuală în care artificialul mecanicist și dictatorial plasează eul auctorial între două ipostaze ireconciliabile: „normarea fericirii” și imposibilitatea trăirii sau perceperii acesteia: „nici nu o mai recunoști” Prima este sugerată, denunțiativ, ca o culme a non-sentimentului, a alienării tehniciste a ființei umane, a înregimentării ei în cohorte de de serie
MODERNISM ŞI UBICUITATE POETICĂ ARTICOL DE ELENA STEFAN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353042_a_354371]