482 matches
-
fost subordonat principelui în vremea absolutismului; o și-a sporit puterea în momentele de declin ale puterii centrale; -În timpul dominației habsburgice, Guberniul, instituția administrativă organizată în 1693, a creat o reprezentanță la Viena care s-a constituit în Cancelaria Aulică a Transilvaniei, având atribuțiile unui adevărat guvern, fiind condusă de un cancelar aulic și șase consilieri. 3. Adunarea stărilor privilegiate -în Țara Românească și Moldova, au purtat numele de Marea Adunare a Țării (menționată din sec. XV); -era formată din
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
de declin ale puterii centrale; -În timpul dominației habsburgice, Guberniul, instituția administrativă organizată în 1693, a creat o reprezentanță la Viena care s-a constituit în Cancelaria Aulică a Transilvaniei, având atribuțiile unui adevărat guvern, fiind condusă de un cancelar aulic și șase consilieri. 3. Adunarea stărilor privilegiate -în Țara Românească și Moldova, au purtat numele de Marea Adunare a Țării (menționată din sec. XV); -era formată din: boierimea mare, mijlocie și mică, reprezentanți ai clerul înalt; și curteni. -nu a
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
printre exponenții Școlii Ardelene. Ocupă, pentru scurt timp, un post de profesor la Blaj, dar, în urma neînțelegerilor cu episcopul I. Bob, se reîntoarce la Viena, unde își împarte timpul între strana de cântăreț la biserica Sf. Barbara și cancelaria Consiliului Aulic de Război, în calitate de copist și traducător. Din 1787 trece în Galiția și se stabilește la Lemberg (Lvov), funcționând ca secretar de tribunal și consilier de Curte. Mitropolitul Veniamin Costache îl cheamă la Iași, oferindu-i un post de profesor la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
adică "să pună de acord umanismul său structural (și utopic)" cu megafonata, mimetica grijă față de om a ideologiei dominante. Victimă a mistificării politrucilor, dar și a propriei slăbiciuni, Tudor Vianu reprezenta pentru generația lui Gelu Ionescu, în ciuda îndureratei sale măști aulice, normalitatea, autoritatea intelectuală, valoarea trecutului ca ultimă speranță în deșertul anilor '50 - '60. Și totuși, cel mai dureros preț plătit de Vianu pentru supraviețuirea publică în comunism a fost renunțarea la vocația sa veritabilă de filosof al culturii, de istoric
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și delegați numiți de coroană. Numirea acestora din urmă permitea ocîrmuirii centrale să-și exercite influența asupra provinciei. Întrucît votul era organizat pe domenii, orice măsură trebuia să aibă aprobarea tuturor celor trei națiuni. Afacerile provinciei erau dirijate de Consiliul Aulic al Transilvaniei de la Viena. Bisericile uniată și ortodoxă. În guvernarea Transilvaniei, guvernul habsburgic s-a lovit curînd de dificultăți asemănătoare celor din alte ținuturi ale coroanei ungare. Totuși, existența unei mase de țărani ortodocși lipsită de drepturi politice sau religioase
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Academiei Române, unde a lucrat până în 1943. În 1938 își susține teza de doctorat (pentru a cărei pregătire făcuse câteva călătorii de studii în Turcia, Grecia și Franța), intitulată Literatura română de ceremonial. Condica lui Gheorgachi. 1762, documentată privire asupra ceremonialului aulic din epoca bizantină până la textele care au urmat Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. Din 1939 ține cursuri la Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie din București. Numit în 1941 profesor suplinitor la Facultatea de Litere și Filosofie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
din Cetate fusese distrusă în întregime de-a lungul celor 164 de ani de ocupație turcească, impunându-se astfel crearea unui nou sistem de canalizare. Intră acum în scenă generalul conte Claude Florimund Mercy, cel care în 1717 înainta Camerei Aulice de la Viena un „Proiect modest de organizare a Banatului Timișoarei”. Inginerii angajați de francezul Mercy creează un sistem de canalizare ultramodern pentru secolul al XVIII-lea, Timișoara devenind primul oraș din Imperiu cu o asemenea înzestrare utilitară. Se regularizează râurile
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
nu apăruse moda bipurilor pentru mascarea înjurăturilor. Exasperat că nu cade la înțelegere cu ei, printre șinele de cale ferată, Băsescu i-a anunțat pe liderii de sindicat că le face nu știu ce, la cap. În timp ce Andrei Marga negocia pe ton aulic și fără spor cu greviștii din învățămînt, Băsescu i-a băgat în ridicol public pe greviștii lui, răspunzîndu-le la huiduieli cu o înjurătură. Adversarii lui din campania electorală n-au scos la iveală această scenă, fiindcă știau că în loc să-l
Ce licurici mai ascunde Băsescu? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11395_a_12720]
-
și, implicit, a formelor, și doar într-una mult mai mică cu o retorică bisericească explicită sau derivată direct din chestiunile de na-tură confesională, așa cum se manifestă ele astăzi în ortodoxia răsăriteană. Mai degrabă poate fi citită aici o conștiință aulică, un anumit tip de mentalitate imperială, în care culoarea și geometria implicită capătă o semnifica-ție cu totul specială. Cum aceeași semnificație simbolică se poate citi și în asocierea culorilor, în juxtapunerea lor, și nu numai în tonul ca atare. Aceeași
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6701_a_8026]
-
pe care autorul le-a publicat săptămânal, vreme de aproape doi ani, în numitul ziar, iar inițiativa editorului se constituie acum într-o surpriză agreabilă și, mai ales, memorabilă, întrucât oferă imaginea unui Doinaș „în civil”, relaxat, fără discretu-i nimb aulic, dar convocând, cu o nostalgie lucidă și deplin fair play în evaluările sale retrospective, personalități și personaje care i-au marcat într-un fel sau altul devenirea. Parcurgând aceste pagini, cădem din loc în loc peste câte o reflecție generalizatoare: „Mi
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
de martor și participant. Merită semnalat ca atare în presa culturală, pentru că el înseamnă un prilej de comunicare a vieții academice (de obicei, închistată și imobilă, conservatoare în sens rău) cu actualitatea cea mai vie și mai dinamică (indiferentă spațiilor aulice), un mod fericit de intersectare a două sfere intelectuale ce trebuie, necesarmente, să se stimuleze reciproc. Fiind eu însumi implicat ca profesor în viața universitară, observ că este din ce în ce mai obsedată, în mod disproporționat, de probleme privitoare la asigurarea condițiilor de
Ce s-a întâmplat de curând la Brașov? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8535_a_9860]
-
mai largă perspectivă decât a companionilor. Criticul ar nota o egalitate a rostirii, de la tom la tom și din temă în temă, în contrapunere cu o etajată plajă de simboluri, cu varietatea discursului, cu energia retoricii. Libera circulație între tonul aulic și cel direct, familiar poate fi și unicul filon spre festinul postmodernismului, cu textualism sau ba. Critica, și mai cu seamă aceea practicată de poeți a salutat cu vigoare apariția fiecăruia dintre cele opt volume de versuri apărute ale dlui
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
impregnează timbrul personal, ca o patină subțire întunecîndu-i surîsul. Din cauza îmbinării de reverie și tristețe sfioasă ți-e anevoie să-l așezi în tiparul clasic al profesorilor universitari, genul de figuri scorțoase și severe care își convertesc histrionismul în predică aulică. Vasile Morar nu e histrion și nici sever, ci mai curînd din încrengătura liricilor cu tumult ascuns. Un bard încropind în minte stanțe fierbinți sau un adolescent visînd la năluca iubitei sunt ipostaze mult mai apropiate de fermentul său interior
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
cîteva dintre cele mai reușite transpuneri poetice ale psalmilor. Al treilea metru par, alexandrinul, prezent în Franța și în Provence încă din secolul al XI-lea, a atins gloria începînd cu secolul al XIIlea. Lungimea sa l-a destinat exprimării aulice, stilului nobil, poemelor patetice. Asemenea valori purtate de alexandrin l-au atras instinctiv și pe Dosoftei în momentele cînd Psaltirea în versuri abordează tonul solemn. Unul dintre punctele cele mai înalte ale operei, momentul evocării judecății din urmă, îmbracă acest
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
Pavel, cred că ar trebui să pornești în textul pe care urmează să-l scrii, că doar tu ești bănățean și știi foarte bine lucrurile astea, de la ornamentica populară, adică de la acea situație unică a Banatului de a conserva însemnele aulice ale unui limbaj pierdut. Știi ce era cu acel limbaj, pentru că nu sînt mulți care înțeleg lucrurile astea, era un limbaj paradiziac, un limbaj al începuturilor noastre edenice, însemnele pure ale comunicării nemijlocite cu Dumnezeu. De aici firul strălucitor, acea
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
moartea e scandal; eu, român, mi-o fac că ar fi somn". Bineînțeles că nu e cruțata nici nația. Persiflarea caută anume punctele sensibile. Limbajul e voit crud, de-o cruzime însă oarecum artificială, căci autorul e un livresc, un aulic ce căuta a se demite cu tot dinadinsul, aidoma unui lord care s-ar deghiza într-un cerșetor: " Aici e și altceva: capul pe care ni l-a pus pe umeri marele pedagog Ceaușescu a prins rădăcini. Mi-l aduc
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
Parcurgeți puțin biografia lui Iliescu, să zicem anii cincizeci și șaizeci, și veți fi uluiți în ce situații jenante s-a complăcut individul. Răsfoiți ziarele din anii nouăzeci și veți vedea ce umil, ce „disciplinat”, ce respectuos cu ierarhiile, ce aulic era insul care astăzi a ridicat limbajul de mahala în scaunul prim-ministerial. „Îmbățoșarea” acestor produse bolnave ale unei societăți bolnave trebuie să conțină un mesaj anume, dar, sincer, nu-l pot descifra. La o adică, aș putea, însă nu
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
psihologic identificând cauza bălbâielii nu într-o defecțiune a aparatului fonator, ci într-un blocaj psihic. Hapul cel mai greu de înghițit este coborârea demnității regale la nivelul scenei unde ducele de York devine Bertie pentru Lionel, care refuză ceremonialul aulic pregătind intrarea în scenă a vocii reale și puternice a viitorului monarh. Distanța socială între cei doi este imensă, dar sub raportul inteligenței și sensibilității cei doi se află pe aceeași treaptă. În plus, împărtășesc împreună un lucru important, scena
Jucându-l pe regele George al VI-lea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5787_a_7112]
-
Viteazul, rolul istoric i-a fost atribuit într-un alt context. Când va fi învestit ca președinte, Ceaușescu va primi nu numai o cocardă tricoloră, ci și un sceptru, butaforia rizibilă din filmele cu subiect istoric se transeră kitsch-ului aulic, conducătorul își trăiește apoteoza în uriașele desfășurări coregrafice ale Cântării României. Ceea ce a reușit să surprindă Ujică este degradarea lentă a liderului într-un contrast tot mai pronunțat cu iconurile care-i păstrează nealterată vârsta, degradare care o scandează pe
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
se află nu o dată în spatele acestora, e însoțită, prin urmare, de un respect subiacent al lor. Miza rămîne, firește, indecisă. Necumințenia adoptă chipul solemnității, într-o circularitate ce constituie trăsătura esențială a creației în chestiune, intrînd în zona unui zbucium aulic, purificat precum sunetele Recviemului lui Mozart: "Să fi și venit, oare, Ziua Mîniei? Ești pregătit, Mielule,/ să iei asupra ta păcatele mele,/ sînteți gata Spaime, Lumini,/ ați repetat destul, solemne Coruri,/ nu v-ați pierdut răbdarea, Viermi ai pămîntului?// Cum
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
în perimetrul fortificațiilor, s-a trasat piața rectangulară, care ocupa suprafața a două careuri, și care, în conformitate cu proiectele inițiale, trebuia să fie flancată de palatul guvernatorului, palatul episcopal, casele canonicilor și catedrala romano-catolică. Planul domului a fost realizat de Biroul aulic de construcții de la Viena, condus de renumitul arhitect Josef Emanuel Fischer von Erlach, considerat de unii specialiști drept autorul proiectului. Alți istorici sunt de părere că planul de arhitectură și construcție a domului a fost elaborat de H. Joh. Jacob
Agenda2003-16-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280929_a_282258]
-
considerat de unii specialiști drept autorul proiectului. Alți istorici sunt de părere că planul de arhitectură și construcție a domului a fost elaborat de H. Joh. Jacob Schelblauer, consilier tehnic al orașului Viena, și aprobat de superiorii săi de la Biroul aulic de construcții. Piatra de temelie a fost pusă de către episcopul baron Adalbert von Falkenstein, în 6 august 1736. Lucrările de construcție efective au început cu doi ani mai târziu, fiind întârziate din cauza situației economice, sociale și militare a Banatului. Fiind
Agenda2003-16-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280929_a_282258]
-
de mentalitate care radiografiază epoca prin social și politic, dar și prin culorile și sonoritățile vremurilor respective. Ovidiu Pecican concretizează o investigație la nivel de imaginar istoric, printr-o narativitate fermecătoare, de povestitor cu vocație; autorul este preocupat de cultura aulică din vremea lui Ștefan cel Mare, prelucrând informațiile extrase din ornamente, bijuterii, vestimentație, mobilier, cântece, povești, interpretate din iconografia epocii și din atmosfera de la curte. într-o primă etapă, Ovidiu Pecican este interesat de modelul eroic încarnat de Ștefan cel
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
peluzele încă verzi compun în cinstea noastră un ultim acord plin de o fragilă și transparentă frumusețe. Încet ne cuprinde iluzia că la o cotitură ne-ar putea întâmpina călare, făcându-și plimbarea zilnică, domnul ministru al ceremoniilor și consilier aulic, Goethe. Iată-i casa rustică în mijlocul grădinii acum seculare. Încăperi strâmte, mobilate cu o economie și o nepăsare față de confort cu totul meridională. Goethe doarme pe un pat de călătorie ce poate fi strâns ca o valiză și sicrie pe
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
cea a Basarabilor) reprezenta un fel de instituție sacră, intangibilă, căreia tot poporul, de la mic la mare, i se supunea din instinct; boierii munteni puneau simțul onoarei feudale, al fidelității față de domn, înaintea oricăror alte valori și sentimente; o atmosferă aulică și nobilă domnea la curtea de la Argeș a voievodului. Mai mult, în mintea boierilor și a domnitorului, unirea Valahiei cu Moldova reprezenta (tot la 1370!) o urgență evidentă, iar ea nu se putea înfăptui decît printr-o figură dinastică: Mircea
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]