631 matches
-
Ba, capra-i mai moartă decît spui tu... Mai ai o țigară? (ia una și o aprinde); Domnule, un conducător, fie el ministru, parlamentar sau ceva și mai mare... trebuie să-și cîștige un ceva..., nu știu cum să-i spun..., o aureolă... un fel de sacralitate, să-i spunem..., adică ceva care să te facă să-l iubești... să-l admiri...; după aia vine și respectul... și încrederea... Adică să știi că e un om, ca și tine, dar în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
picură-i pe limbă". Poetul este în căutarea "sunetului mai pur", deși nu mai suntem Ulise, deși marea s-a uscat între timp, deși ne lipsește curajul și nu ne mai fascinează mirajul depărtărilor. Expus luminii și soarelui, poetul poartă aureolă de sfânt, se situează printre cei aleși: "Mă simt ca omul zăpezilor,/ Scos din peșteră și pus la soare,/ De i se topesc sloiurile/ De păr, de piept și de picioare/ Și rămâne nețărmurit,/ Fără blană și în pielea frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în mod obicinuit, părea întunecat...") e o treaptă în structurarea imaginii aureolare (a nimbului), individualizatoare pentru "trupul sufletesc", o eterică "pavăză", ce a inversat sensul "locuirii", a răsturnat "spirala", interiorul devenind exterior, protector ("emanațiunea noastră spirituală în jurul formei materiale"; "dublă aureolă de cercuri îngemănate în jurul capului oval" etc.). De comparat, la distanță, cu domiciliile "aderente" ale cunoscuților lui Lică (Concert din muzică de Bach): "...Era procesul nou de locațiune, ce azvîrlea epave, disloca blocuri, premenea nisipul mărunt al chiriașilor, pornea melcii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cuceritor, prototipul este direct ... arhetipul: "Don Juan care era totuși prototipul și deci patronul lui." (s. n.) Aproape fără excepție, personajele fantasmează o identitate viitoare, vegheată de orgoliu și dorință, o proiecție ilustră, inavuabilă, asociind-o unui nou domiciliu, spațiu purtînd aureola unei demnități suverane. Noi. În semidelirul reîntoarcerii iubirii pentru Elena Drăgănescu, prințul Maxențiu se proiectează în "raiul regăsit" al casei ei de pe "strada Catargiu". Ajuns la sanatoriul din Leysins, destinație curativă și în același timp formă mascată de exil impus
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
spiritul creator), "floarea de rând" (sugerează imaginea vieții concrete), "aurie" și "ardoare" (reunirea între suflet și lume). Din cel de-al doilea plan al poemului, cel temporal, reținem: "nescrisele file" (eternul), "fericitele zile" (emoția eului liric), "an" (eul liric, viață ), "aureolă de sfânt" (imaginea rostului împlinit, maturitatea, înțelepciunea). Concretul și abstractul se asociază în conturarea ideii cunoașterii prin analogii. Îmbinând elementele moderne cu cele tradiționale, L. Blaga a alcătuit un poem cu versuri albe, rima pereche, ritm ascendent, inversări de topică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
conturarea ideii cunoașterii prin analogii. Îmbinând elementele moderne cu cele tradiționale, L. Blaga a alcătuit un poem cu versuri albe, rima pereche, ritm ascendent, inversări de topică "neluată în seamă", repetarea cuvântului "floare" în diferite construcții desemnează aspectul temporal, iar "aureolă", "ecumenic", "sfânt" sugerează infinitul. În poemul-elogiu Odă simplissimei flori, poetul înalță formele simple ale existenței obișnuite, în lumea miracolelor. În centrul acestui univers poetic se află "păpădia", banala floare care-l impresionează pe poet, prin simplitatea ridicată la rang de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Gană). Păpădia este admirată pentru culoarea regală, în momentul înfloririi; e "floarea ecumenică" vestind "fericitele zile", care își urmează rostul miraculos al rodirii, împrăștiind pe pământ sămânța necesară unei viitoare înfloriri. O dată cu trecerea timpului, păpădia "înflorește" și "asfințește", imaginând o "aureolă de sfânt", într-un spațiu mitic. Lumina Lumina stă sub semnul expresionismului (strigăt extatic, entuziasm), fiind o poezie filosofică, prin mister și prin acea problematică a cunoașterii. Poezia exprimă încă din titlu, deschiderea către cunoaștere, speranța. În textul poetic identificăm
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
atât: obiectele erau apucate de o adevărată frenezie de libertate. Ele deveneau independente unele față de altele, dar de o independență ce nu însemna numai o simplă izolare a lor, ci o extactică exaltare. Entuziasmul de a exista într-o nouă aureolă mă cuprindea și pe mine: aderențe puternice mă legau de ele, cu anastomoze invizibile ce făceau din mine un obiect al odăii la fel cu celelalte, în același mod în care un organ grefat pe carne vie, prin schimburi subtile
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
T., a cărei mobilitate stă sub semnul fluidului: "zâmbea cu fluiditate și cu o participare totală, vag îndurerată, ca de obicei."39 Derivă astfel caracterul proteic al personajului, femeie frumoasă și rafinată pentru unii, insignifiantă pentru alții. De aici și aureola de mister în care o învăluie autorul. Apa, în cel mai înalt grad element al inconștientului feminin, simbolizează forțele psihice cele mai absconse. Apa ar fi: un "element mai feminin și mai uniform decât focul, element mai constant care reverberează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fier, în timp ce gloanțele care lovesc malul de pământ din fața tranșeelor seamănă cu mușcăturile fatale ale șarpelui. Adecvarea discursului narativ la evenimentul concret lasă loc incursiunilor mitice. În mijlocul bătăliei, ca și în proximitatea șarpelui, orice erou simte învăluirile Tanatosului. Păstrând proporțiile, aureola mitică a reptilei malefice se insinuează și în alte romane având ca problematică esențială războiul și repercusiunile sale; ne gândim, bunăoară, la Balaurul Hortensiei Papadat-Bengescu, dar și la Oamenii măriei sale, ultimul volum al trilogiei Frații Jderi de M. Sadoveanu. Oștirea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în fond și cea mai simplă definiție a arhetipului lui Jung; toate miturile și poveștile din literatura universală cuprind teme de largă răspândire ce se perpetuează și răzbat pretutindeni. Luând aspectul unor fantezii, vise și obsesii, reprezentările arhetipale dobândesc o aureolă de concretețe în registrul imaginar al scriitorilor. Într-o abordare comparatistă, forma, ca mijloc de "exprimare" a arhetipului, rămâne aceeași. Conținutul e greu reprezentabil și are un aspect difuz, nebulos. Poate că acest amănunt l-a avut în vedere și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și de pur, neînstare de nici un compromis, de nici o lașitate și de nici o ploconire, este icoana unei neprihăniri la care am visa?"234 (s. n.) Nu ar fi pentru prima dată când, cu precaute reticențe, un conațional conferă mitului eminescian o aureolă mesianică, dorită în surdină de generații anterioare. În ianuarie 1990, la slujba de pomenire, preotul paroh al Cimitirului "Bellu" propovăduia nonechivoc: "Să mă ierte Dumnezeu, dar Eminescu este Isus al nostru." Ideea aceasta, atât de delicată, adevărat subiect tabu pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și a poeticului. Dintre cele mai noi dovezi în acest sens aș cita Aveam în mine ceva sfânt, poem al marilor revelații, deopotrivă existențiale și poetice: "Aveam în mine ceva sfânt/ Cum numai îngerii sunt pe pământ,// Neapărați decât de-aureola lor/ În preajma caselor, fântânilor...// M-apropiam de oameni și-i priveam/ Cât se iubesc de mult, ca printr-un geam// În care răsuflarea li se-oprea/ Făcând dulci falduri grele de perdea// Ca să nu văd și să nu înțeleg/ Că
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Peregrinări; "casa clădită din carne/ Din carne care mai sângeră încă" Amurg; "o stradă înadins înfrigurată" Abel), propice înscenărilor sciziunii de un tragism neestompat de liniștea rău-prevestitoare a figuranților sau de nemișcarea elementelor de fundal: Se învârte deasupra capului tău/ aureola plină de fum și de sânge./ Iau apă în căuș și îmi privesc chipul/ înainte de a mi-l sorbi strig:/ acesta nu sunt eu și aceasta nu este fața mea/(...)/ Văd câini vagabonzi/ cum se învârt în fața bisericii seara./ Și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tâlhar, aș fi jefuit călătorii/ și aș fi râs văzând pe banala fată Morgana.//(...) Aș fi avut friguri, degerături și scorbut/ și aș fi împușcat reni cu praștii moderne de foc./ Puteam completa cu licheni tot herbarul/ și de toate aureolele boreale mi-aș fi bătut joc." În altă parte, refuzul banalității, subminarea conștientă a recuzitei convenționale (inclusiv a imaginarului liric consacrat), opțiunea certă pentru schimbarea temerară se întâlnesc cu un filon expresionist abil potențat: "Se topise cerul. M-am urzicat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de l'autre côté de l'océan. Elle peut être grande duchesse, princesse, mais aussi financière, actrice et même souvent cocotte" [apud Tetart-Vittu, p.94-95]. Parafrazând-o pe Simone de Beauvoir, vom spune că nu te naști Pariziana, ci devii. Aureola Parizienei nu le este acordată nici macar tuturor acelora care s-au născut la Paris. Observațiile de epocă sunt cât se poate de clare: femeile care lucreaza nu pot fi considerate Pariziene, ele doar locuiesc la Paris, ceea ce este cu totul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pas être des Parisiennes. Qui dit négoce dit province. (...) Vivre derrière un comptoir, c'est habiter la province" [Delord, p.2, 3]. Astfel, Pariziana reduce sociologia la un singur tip cel al femeii mondene. Se resimt unele rezerve în acordarea aureolei de Pariziana anumitor clase, cum ar fi negustoresele sau femeile care lucreaza 85. Parisul îi asimilează pe noii veniți și îi reduce la stereotipul sau. Capacitatea Parisului de a asimilă diferite tendințe este una pe care s-a construit identitatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ale Parizienei abordate tangențial în cercetările despre femeie ca personaj literar, dar nu atestam nici un studiu și nici un articol care ar avea-o ca subiect artistic coerent. Pariziana a incitat intelectual și artistic scriitorii timpului, afirmându-se ca entitate distinctă. Aureola femeii pariziene este o sursă de permanență inspirație în literatura franceză modernă. Contururile personajului au dimensiuni românești pregnante. Prin natura să, Pariziana este un subiect românesc și un român în sine. Formulă Parizienei la modă conține, alături de trăsături singulare, o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
fenomen asemănător. Legenda de aur sau legenda întunecată, venerația sau execrația sînt alimentate de aceleași fapte, se dezvoltă pornind de la aceleași evenimente, între cele două versiuni, între Napoleon cel Mare și Căpcăunul din Corsica nu există decît opoziția lumină-umbră: din aureola gloriei sau din întunericul unor umbre sinistre se dezvăluie în cele din urmă același profil. Originea sa stranie, ascensiunea rapidă, amploarea dezastrelor e tot ceea ce într-un caz contribuie la modelarea imaginii măreției sale, în celălalt caz îi marchează infamia
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
recunoștință, așa cum își amintește de propria copilărie. Dacă, pe de o parte, privește cu admirație la primele timpuri eroice, pe de altă parte, nu-și exprimă nostalgia pentru acestea. Este mândru și fericit de începuturi, ca de un fundament cu aureolă, dar este conștient și fericit de frumusețea și necesitatea schimbării și a progresului provinciei în toate aspectele sale: locațiile trebuie mărite, pentru a fi capabile să susțină dezvoltarea viitoare (nr. 58: FF 2482); frații trebuie instruiți. Ignoranța nu este prețuită
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
singur, m-am apropiat de el. Dar a venit și însoțitorul meu, care era din Parma și se numea fratele Giovannino de Ollis, și i-a spus ministrului: «Părinte, faceți în așa fel ca eu și fratele Salimbene să avem aureola». Fratele Ioan din Parma, cu o față foarte veselă, l-a întrebat pe însoțitorul meu: «Și ce ar trebui să fac pentru ca voi să aveți aureola?». Fratele Giovannino a răspuns: «Dându-ne oficiul predicării». Atunci fratele Giovanni, ministrul general, a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
spus ministrului: «Părinte, faceți în așa fel ca eu și fratele Salimbene să avem aureola». Fratele Ioan din Parma, cu o față foarte veselă, l-a întrebat pe însoțitorul meu: «Și ce ar trebui să fac pentru ca voi să aveți aureola?». Fratele Giovannino a răspuns: «Dându-ne oficiul predicării». Atunci fratele Giovanni, ministrul general, a spus: «Vă spun adevărul, chiar dacă ați fi amândoi frații mei de sânge, nu l-ați obține decât numai trecând prin examen». Dar eu i-am spus
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-ne oficiul predicării». Atunci fratele Giovanni, ministrul general, a spus: «Vă spun adevărul, chiar dacă ați fi amândoi frații mei de sânge, nu l-ați obține decât numai trecând prin examen». Dar eu i-am spus însoțitorului meu: «Mai termină cu aureola ta! Eu am primit deja anul trecut oficiul predicării de la papa Inocențiu al IV-lea, la Lyon, iar acum ar trebui să-l primesc din nou de la fratele Giovannino de San Lazzaro? Îmi ajunge că mi-a fost acordat o dată
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
De altfel, din studierea operei ovidiene rezultă că răsunătorul nume Brutus, simbol al luptei împotriva tiraniei, e îmbogățit și de însușiri morale într-atât de înălțătoare încât îl transformă într-un adevărat simbol al eroului care luptă pentru libertate. Această aureolă de erou se răsfrânge destul de mult asupra destinatarului ovidian, real sau fictiv, și, în același timp, asupra orientării politice a lui Ovidiu. În Pontica, I, I, Ovidiu îi cere prietenului Brutus să găzduiască în bibliotecă ale sale libelli peregrini 243
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mai răspicat "Jos comunismul!" în fața unei autorități interesate prioritar în a-i lua locul lui Ceaușescu și nomenclaturii de prim rang care i se subordonase acestuia. Spectacolul televizat al revoluției răspundea totodată și altor obiective, înzestrând noua putere cu o aureolă eroică și revoluționară, cu atât mai utilă cu cât liderii ei, în frunte cu Ion Iliescu însuși, se ținuseră cu prudență departe de revoltă, când nu comandaseră, ca Stănculescu, Chițac sau Gușe, reprimarea în sânge a acesteia. Acest spectacol masca
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]